duminică, decembrie 07, 2014

Scrisul, intre vindecare si destin

Postat Maria
Cititorul vrea să ştie tot. Cum gândeşti. Ce simţi. Ce îţi aminteşti. Ce vise ai. Ce regrete. Care sunt speranţele tale. Care sunt fricile tale. Dacă ascunzi ceva ce poate i-ar fi vital, cititorul o simte. Şi pentru că nu ştie ce este, ce anume îi ascunzi, resimte gelozie. Sau invidie. Sau frică. “Poate că altcineva înţelege mai bine ce scrii?” “Poate că nu pentru el ai scris?” “Poate că eşti dintr-un alt anturaj, sau poate că este el din alt mediu? Poate unul inferior ţie?”; “Dar de ce nu scrii şi pe înţelesul lui?”; “De ce nu el?” “De ce alta, altul, alţii, altele să te înţeleagă şi să cauţi, în ei, consolare?”




Şi el te poate iubi. Şi el îţi poate iubi cartea şi el îţi poate simţi şi înţelege cărţile. Şi el are nevoie de experienţa ta. Măcar să ştie ce ai simţit şi cum ai reuşit să fii puternic. Să nu îţi pierzi minţile. Să nu îţi pierzi speranţa. De ce anume te-ai agăţat, ca să nu te duci la fund?... Trebuie să le ştie. Poate că, într-o zi, şi lui îi vor prinde bine.”

Am învățat că trebuie să scriu mai simplu şi mai pe înţelesul tuturor. Poate chiar şi în mai multe cuvinte, dacă este nevoie. Dar să scriu pentru toţi. Pentru că darul pe care îl am nu îmi aparţine. Cel care citeşte are nevoie să ştie cele mai ascunse gânduri ale celui care scrie. Cele mai oneste emoţii. Despre oameni, despre lucruri. Despre el însuşi. Despre viaţă. Despre Dumnezeu.

A trebuit să scriu aceasta carte, a trebuit să o eliberez în lume. Povestesc despre cum e să fii faţă în faţă cu tine însuţi, cu fricile tale, cu regretele tale, frustrările tale, visele tale, moarte acum – faţă în faţă cu o lume întreagă, care nu vrea să-ţi promită imposibilul şi faţă în faţă cu o boala incurabilă. Povestesc despre cum e să fii o femeie tânăra, frumoasă şi foarte singură. Pentru că sunt bolnavă.

În această carte, povestesc felul în care mi s-a amintit care este menirea mea. Povestesc despre nenumăratele feluri în care atrăgeam, miraculos, soluţii, la diverse provocări. Despre cum mi-am dezvoltat forţa mentală. Şi despre cum atrag vindecarea. Am simţit că pot ajuta lumea, împărţind această cunoaştere. Si cum altfel să o fac, dacă nu în scris?

Am învăţat că trebuie să-i ajut şi pe ceilalţi, să experimenteze miraculosul. Am învăţat că trebuie să scriu astfel încât să-l fac pe fiecare cititor în parte, să simtă că pentru el am scris această carte. Am învăţat că şi el, cititorul, îşi doreşte un dialog cu Dumnezeu. Aşa cum îl are cel care scrie. Atunci când scrie.

Scrisul e o confesiune. E ca un angajament de transparență. A-mi citi cartea este răspunsul tău, cu iubire, la iubirea mea. Cu care am scris-o.

Doina Postolachi

3 comentarii:

Mobile App Developers spunea...

Thanks for sharing. I hope it will be helpful for too many people that are searching for this topic. Keep posting and keep this forum a great place to learn things.

MARIA spunea...

Thanks

Launch Business in Delhi spunea...

Very informative, keep posting such good articles, it really helps to know about things.

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...