Putem noi să-l acceptăm pe celălalt atunci când depune armele și se arată fără apărare în fața noastră?

Postat Maria

Suntem sau nu prieteni cu ceilalți?

Știm să găsim și să apreciem un prieten?

Putem noi, oare să coborâm în sufletul celuilalt până la esență, până la la acel nivel în care sufletul lui apare nud în fața noastră?

Putem noi să-l acceptăm pe celălalt atunci când depune armele și se arată fără apărare în fața noastră?

Putem să-i vedem măreția sufletului chiar în slabiciunea lui?

Dar, mai ales…

Putem noi să fim prietenii noștrii, să ne acceptăm cu bune și cu rele, fără minciuni și fără măști, iluzii sau minciuni?

Acum, la sfârșit de an, cred că uitându-ne în oglindă putem să ne întrebăm cu sincieritate: cine sunt prietenii care ne-au ajutat în acest an și ce am făcut noi pentru ei?

sursa