Postat Maria
Oricine are probleme, defecte si puncte slabe, asa cum avem si noi. Cand intretinem iluzia ca o persoana este perfecta, nu ii permitem sa fie cu adevarat om, iar atunci cand se intampla sa faca o greseala de judecata sau sa se comporte in contradictie cu ideea noastra de perfectiune, suntem dezamagiti. Ca rezultat, s-ar putea sa ne enervam si sa ne indepartam. Pana la urma, ei nu sunt cu nimic de vina ca noi i-am idealizat. Cu siguranta ca s-au simtit foarte bine, vazandu-se perfecti prin ochii nostri, dar noi suntem cei care au ales sa creada intr-o iluzie. Daca treceti prin acest proces, de suficient de multe ori, veti afla ca nimeni nu este perfect. Suntem cu totii o combinatie de calitati divine si umane si cu totii ne luptam. Atunci cand ii tratam pe cei pe care ii iubim, pornind de la aceasta cunoastere, permitem de fapt o intimitate mai profunda intre noi, decat atunci cand ii ridicam undeva, pe un piedestal. Atunci cand poti vedea prin proiectia idealizata, acela este momentul in care ii vezi pe cei dragi asa cum sunt ei de fapt.
Atunci cand ne indragostim de cineva sau atunci cand ne facem un nou prieten, cateodata vedem persoana respectiva intr-o aura de lumina. O vedem cu numai calitatile pozitive, care acopera cumva orice trasatura negativa. Par sa nu aiba niciun fel de trasatura negativa. Aceasta stare temporara de gratie reprezinta ceea ce numim a aseza pe cineva pe un piedestal. Deseori ne asezam conducatorii spirituali sau gurul, pe un piedestal. Cu totii am facut asta la un moment dat si, atata vreme cat suntem constienti ca nimeni nu poate fi „perfect”, ne putem bucura de faza cu piedestalul din cadrul unei relatii, luand-o asa cum este – doar o faza. Problemele apar doar atunci cand credem cu adevarat in ceea aceasta perceptie.
Oricine are probleme, defecte si puncte slabe, asa cum avem si noi. Cand intretinem iluzia ca o persoana este perfecta, nu ii permitem sa fie cu adevarat om, iar atunci cand se intampla sa faca o greseala de judecata sau sa se comporte in contradictie cu ideea noastra de perfectiune, suntem dezamagiti. Ca rezultat, s-ar putea sa ne enervam si sa ne indepartam. Pana la urma, ei nu sunt cu nimic de vina ca noi i-am idealizat. Cu siguranta ca s-au simtit foarte bine, vazandu-se perfecti prin ochii nostri, dar noi suntem cei care au ales sa creada intr-o iluzie. Daca treceti prin acest proces, de suficient de multe ori, veti afla ca nimeni nu este perfect. Suntem cu totii o combinatie de calitati divine si umane si cu totii ne luptam. Atunci cand ii tratam pe cei pe care ii iubim, pornind de la aceasta cunoastere, permitem de fapt o intimitate mai profunda intre noi, decat atunci cand ii ridicam undeva, pe un piedestal. Atunci cand poti vedea prin proiectia idealizata, acela este momentul in care ii vezi pe cei dragi asa cum sunt ei de fapt.
Nu ne putem conecta cu o persoana, atunci cand o idealizam. In viata nu exista piedestaluri – pasim cu totii pe acelasi Pamant. Atunci cand intelegem asta, putem sa ne asumam atat divinitatea cat si omenescul. Aceasta este cheia echilibrului si intregirii din noi si din relatiile noastre.
Traducere Alexandra
1 comentarii:
Foarte interesant articolul Felicitari autorului.Toate cele bune
Trimiteți un comentariu