Postat Maria
Si pentru ca Spiritualitatea ocupa un loc tot mai important in viata omului, am hotarat sa descriu, in cateva cuvinte, ce este si ce nu este viata spirituala. Nu o voi face folosind termeni tehnici, sofisticati, pentru Iluminati, ci imi voi expune parerile pe intelesul omului obisnuit.
In existenta fiecaruia dintre noi, practic se desfasoara mai multe vieti: viata intima, viata profesionala, viata de familie, viata sociala, viata spirituala. Toate sunt importante si au ca scop mentinerea unui echilibru. Insa ceea ce observ legat de viata spirituala, este faptul ca aceasta este privita cumva separat de celelalte. Asta inseamna ca se aloca un interval de timp in care omul lucreaza la partea lui spirituala. Tocmai aici se face o greseala!
A fi spiritual inseamna un singur lucru: inseamna sa traiesti in acceptare si multumire. Atat, asta este tot, nimic mai mult. Omul multumit si recunoscator traieste fiecare clipa in bucurie, savureaza orice moment din viata lui si este impacat cu tot ceea ce primeste. Sigur ca pana la acest nivel este de munca, mai ales cand ai de ispasit o karma grea. Ai de lucru cu tine insuti, ai de descoperit si sters o multime de programe mentale limitative care te saboteaza. Si atunci, esti nevoit sa te rogi (rugaciunea este o discutie cu Supraconstiinta nu o milogeala) mai mult, sa meditezi si sa folosesti tehnici de acces la lumina. Le practici pentru a te debloca din energiile karmice pe care le-ai acumulat constient sau inconstient. Problema este ca majoritatea practicantilor stau in energie pozitiva exact pana cand isi termina meditatiile. Le expira timpul alocat vietii spirituale si in acelasi moment se intrerup si starile de recunostinta, multumire si bucurie. Apoi isi reiau comportamentul mental obisnuit, si se lasa din nou invadati de ganduri negative, actioneaza in neconcordanta cu legile Universului si in final se plang ca nu le merge bine desi ei sunt spirituali!
Acest gen de abordare a spiritualitatii este asemanator cu administrarea unei pastile, si din pacate nu este una cu eliberare prelungita. A trai spiritual inseamna a fi conectat in permanenta la sursa, inseamna a fi mereu in contact cu Dumnezeu, inseamna a dedica tot ceea ce faci , Luminii. A fi in contact cu divinitatea jumatate de ora pe zi dupa care injuri in trafic, sau la coada unei case de la supermarket, nu cred ca te defineste ca fiind spiritual. Este necesar sa inveti acceptarea in orice context, este necesar sa-ti mentii recunostnta in toate imprejurarile. La ce-ti foloseste sa te enervezi intr-o situatie eventual la scurt timp dupa ce te-ai rugat? Iti foloseste sa atragi vibratie joasa, te ajuta sa anulezi instantaneu ceea ce ai primit in timpul practicii spirituale si de fapt ajungi din nou intr-un hau de energie negativa. Si asta, tu, fiind o persoana spirituala!
Deci cred ca se preteaza sa subliniez punerea in practica constanta a esentei spirituale. Cum facem asta? Nu este greu, este vorba de o alegere, iar a alege sa fii om de omenie cred ca integreaza toata spiritualitatea posibila. Caci de fapt toate invataturile spirituale nu fac decat sa ne educe sa fim oameni de omenie, sa actionam cu inima nu cu Ego-ul si sa ne slefuim interiorul astfel incat sa scoatem la suprafata tot ceea ce avem mai bun in noi. Poti fiinta intr-un mod spiritual si la serviciu si acasa si pe strada si intr-un mijloc de transport. A-ti mentine un comportament de bun simt doar in contextele pozitive, nu te defineste ca fiind un om cu o spiritualitate inalta. A te pretinde in contact cu Dumnezeu in timp ce tu iti urasti semenii, in loc sa-i ierti, mi se pare deja strigator la cer. Deci este vorba de practica, este vorba de a ramane in contact cu Lumina pe care o primesti in meditatie sau rugaciune. Cred ca la urma urmei ideea esentiala este de a nu lasa nimic sa ne deturneze de la pacea interioara!
Spiritualitatea nu face nimic altceva decat sa te conduca la tine si sa te conecteze la frumusetea interiorului tau. In momentul in care te-ai descoperit pe tine insuti, si realizezi ca esti un OM, nu mai ai cum sa te manifesti decat in armonie cu tot ceea ce te inconjoara. In acel moment, meditatia si rugaciunea (repet, rugaciunea nu este o milogeala ci o comunicare cu Supraconstiinta) vor fi permanente in viata ta chiar prin modurile tale de a fiinta. In acel moment viata spirituala nu va mai fi separata de nici un alt moment din existenta ta, nu va mai fi o actvitate pe care doar o bifezi in programul zilnic!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu