joi, august 08, 2013

Un lung tren ne pare viata. Ne trezim in el mergand

Postat Maria
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut.

Rabindranath Tagore

4 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte frumoasa poezia !!!

Anonim spunea...

Doamne, ce fiinta Divina esti tu, Maria? Multi sunt talentati, dar tu ii intreci, fiind plina de inspiratie, Sunt recunoscatoare cerului ca mi te-a scos in cale, in aceste ore de miez de noapte. Fii binecuvantata, Maria si sa stii ca esti !

MARIA spunea...

Tu esti o fiinta divina. Multumesc ca mi-ai reamintit ca si eu sunt.

Anonim spunea...

E o priceasna cu versurile astea, merita ascultata...oricum felicitari!

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...