“Nu stiu ce se intampla, iar asta e ok.”

Postat Maria

De cate ori aveti indoieli in legatura cu ceea ce traiti, luati acea pauza si spuneti: “Nu stiu ce se intampla, iar asta e ok.” Iar in acel moment in care ati admis de fapt ca nu stiti ce se intampla, puteti gasi echilibrul, linistea, pacea, tacerea care va incepe sa va ingaduie sa fiti mai sensibili la calitatea vibratiei pentru ceea ce se intampla si va va oferi o mai mare capacitate pentru introspectie referitor la ce traiti si referitor la lucrurile cu care aveti de-a face privind mintea fizica sau mintea superioara.

Deci, asta e primul pas in formarea relatiei, in reconectare, in a va reaminti cine sunteti ca si persoana intreaga. Asta e primul pas. Necesita doar o clipa de tacere, de pauza, un pas inapoi intr-un spatiu neutru si sa vi se para normal sa nu stiti care este raspunsul. Imediat ce va ingaduiti sa fie totul ok in acel punct de echilibru, puteti permite simturilor naturale, cu care ati fost creati, sa inceapa sa umple acea tacere, sa umple acel gol de tacere. Si veti incepe sa le auziti, dar la inceput trebuie sa fiti tacuti sa le puteti auzi deoarece au fost suprimate de atat de mult timp in societatea voastra, incat la inceput vor parea doar o soapta. Dar o veti constientiza. In tacere, daca lasati cu-adevarat sa se faca tacere, nu va exista niciun alt sunet si astfel veti putea auzi si recunoaste calitatea acelor mici soapte ca ceea ce sunt.

Si imediat ce incepeti sa fiti cu-adevarat atenti la ce sunt, puteti incepe sa va ghidati cu ajutorul lor in directia preferintei voastre. Si facand asta, incetul cu incetul – iar asta ar putea sa necesite ceva practica, e ok – incetul cu incetul veti castiga o capacitate de-a discerne din ce in ce mai mare privind ce vibratie e reprezentativa pentru ce. Si veti incepe sa linistiti ego-ul sa inteleaga ca nu va muri, nu va fi anihilat, ca de fapt asta e ceea ce-si doreste cu-adevarat deoarece a obosit sa lucreze in asemenea conditii stresante, ca a obosit sa tot care asemenea greutate si ca ii veti ridica povara, iar el va merge cu voi; nu va pleca nicaieri, e prietenul vostru, il iubiti, va serveste, e proiectat cu scopul de a va focaliza in experienta realitatii fizice pe care ati vrut s-o aveti, in tema pe care ati vrut s-o explorati. Si-apoi, nu puteti trai fara el. La propriu! Nu puteti trai fara el!

Deci, in acest sens, in timp ce formati o relatie mai iubitoare cu mintea voastra superioara, cheia pentru asta e sa formati o relatie mai iubitoare cu ego-ul vostru si sa nu-i mai permiteti sa se impovareze peste putinta cand nu-i treaba lui sa faca asa ceva, fiindca nu a fost proiectat niciodata sa faca fata acelui tip de greutate, acelui tip de stress.

Deci, totul se reduce la a va iubi toate aspectele sinelui indeajuns incat sa aveti incredere sa le lasati sa alunece inapoi la locurile lor potrivite, intr-o relatie, sa isi faca fiecare treaba pentru care a fost proiectat s-o faca. Si sa va ingaduiti voua insiva sa va iubiti indeajuns incat sa puteti citi beneficiile acelei relatii echilibrate intre mintea fizca si cea superioara si sa puteti functiona ca o persoana intreaga.

Bashar