Postat Maria
Viata isi croieste drum, asa cum stie ea mai bine. Nu ai altceva de facut, decat sa ii asculti soaptele. Tot timpul ne vorbeste, ne spune ce avem de facut, ce lectie urmeaza la rand, doar ca, absorbiti de nevoia mintii de a se confunda cu rolurile pe care le avem de jucat in aceasta viata, pentru a invata, nu auzim nimic din ceea ce ea ne spune. Chiar cred ca solutia cea mai de pret, pentru a crea o viata frumoasa si stabila, este sa invatam (lectia finala) sa observam cum Viata se exprima prin Viata, cum sincronicitatile si intamplarile deseneaza panza existentei noastre. Nimic nu este intamplator. Exista o mana nevazuta, care aranjeaza totul si da nastere unui spectacol cosmic, de o frumusete si grandoare pe care mintea noastra limitata nu are cum sa–l inteleaga. Cam asta isi doreste sa demonstreze cartea.
Libertatea de a fi se naste doar urmand Calea Inimii. Am plecat de la un punct din existenta mea si am ajuns in acum. Descriu un parcurs de sapte ani. Tot ceea ce atunci am semanat, acum culeg. Dar, intre timp, am continuat semanatul si voi continua si culesul. Este un dans fara de sfarsit, iar acest dans se numeste evolutie, Plan Divin implinit – mai devreme sau mai tarziu, mai usor sau mai dificil, mai lin sau cu mai multe obstacole…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu