Postat Maria
Cu cât înveţi mai mult să asculţi ce e în tine, cu atât vei fi mai mult „părtaş” al experienţelor tale, aşa cum apar ele. Vei dezvolta un parteneriat cu viaţa ta, o bunăvoinţă de a participa, de a simţi şi trăi experienţele care se ivesc. Când refuzi să-ţi iei răgazul ca să fii părtaş la experienţa ta, e ca şi cum ai fi victima a ceea ce ţi se întâmplă în viaţă. Asta este o mare autoamăgire. Te-ai raportat la experienţa ta ca la ceva ce trebuie biruit şi controlat. Şi. când această experienţă refuză să se conformeze aşteptărilor tale, simţi că eşti pedepsit pe nedrept.
Dar nu se întâmplă aşa. Dimpotrivă, experimentezi doar efectele negative ale propriei tale nevoi de a controla.
Nu eşti deschis faţă de propria-ţi experienţă. Nu te afli într-o relaţie constantă cu ea. Nu eşti în dialog cu ea. Nu e de mirare că ai o relaţie de iubire & ură cu ea. O iubeşti când îţi face pe plac şi o urăşti când nu-ţi face. Experienţele tale sunt numai în alb şi negru. Pentru tine, viaţa este ori numai binecuvântare, ori numai pedeapsă.
Adevărul este că viaţa nici nu te binecuvântează, nici nu te pedepseşte. Ea colaborează cu tine pentru a te ajuta să te trezeşti la adevărul a ceea ce eşti. Viaţa este învăţătorul tău. Ea îţi oferă un continuu feedback. o continuă corecţie, dar tu nu alegi să asculţi.
A alege să asculţi înseamnă a te lăsa în voia parteneriatului tău cu viaţa. Aceasta înseamnă să accepţi dansul gândirii, al acţiunii şi al corecţiei, înseamnă să trăieşti toate aceste experienţe ca pe o parte necesară şi deloc dezagreabilă a procesului de învăţare.
Paul FerinI
1 comentarii:
Oare tot poporul mediteaza,altfel nu suntem calificati pt.ascensiune? Ma tot gandeam ,cata vorbarie se tese pe astfel de subiecte? Iti fac capul calendar de tot felul de cerinte,si peste cate vieti pline de acesti vorbeti,chipurile mesageri divini, vor trece ca sa ajungem in nu stiu care dimensiune? Intunecatii erau si sunt cei rai,maleficul,oculta dar astia ce ne tot aburesc ?
Trimiteți un comentariu