Postat Maria
Timpul se joaca cu noi, iar noi abia invatam ce insemna joaca. Ne luam prea in serios, uitam sa fim copii si sa ne distram, invatand. Am asteptat mii si mii de ani acest moment al evolutiei noastre, l-am construit cu grija, iar acum parca nu stim ce avem de facut, uitand ca de fapt, in tot acest timp, pentru El ne-am pregatit. Ma tot intreb: de ce oare, atunci cand ajungem in prejma sau in mijlocul evenimentului asteptat, oricare ar fi el, sentimentele, starile sau trairile noastre se disipeaza, isi schimba consistenta, ne indeparteaza de esenta evenimentului insusi? Pentru mine, asta ramane inca un mister. Probabil motivul este ca avem asteptari. Ar fi si asta un raspuns – desi nu prea ma satisface. Dar, dincolo de ceea ce am putea discuta despre asteptari, in general vorbind, acum, in preajma acestor mari evenimente cosmice, intrebarea este cum sa facem sa ne detasam, sa lasam sa vina ceea ce va sa vina, sa nu ne mai facem planuri, pentru ca stim cu siguranta ca orice plan, orice previziune sau profetie, oricat de corecta ar fi ea... este inutila, nu are cum sa "prinda" imaginea adevarata. Ne tot invartim in jurul unor idei, concepte sau supra-concepte – dar o imagine mai apropiata de ceea ce va urma sa fie nu avem cum capta, pentru simplul fapt ca nu s-a mai petrecut niciunde in Univers si nicicand, deci nu este in baza noastra de date.
Si totusi, ceva-ceva trebuie sa facem, simtim nevoia sa actionam intr-un fel, nu putem ramane indiferenti, desi, evident, asta ar fi comportamentul ideal: sa lasam totul in Mana lui Dumnezeu! Sa fim – pur si simplu, sa ne dam voie sa fim!
In angajamentul pe care ni l-am luat fata de Viata – si care are, in esenta sa, "descifrarea" Sistemului de Viata pe Pamant (SVP) – am coborat in dualitate, pentru a aduce spiritul in materie si a o modela, a o "cuceri". Planul Existential pentru Pamant a devenit, viata dupa viata, tot mai complex. Cumuland experiente dupa experiente, de-a lungul vietilor am reusit o mare performanta: am devenit absolut unici. Fiecare dintre noi este depozitarul unei alte proportii dintre multiplele posibilitati daruite de Viata. Am plecat de la aprinderea focului, prin frecarea a doua pietre si am ajuns sa cucerim spatiul cosmic. In tot acest drum, am dezvoltat noi si noi capacitati, indemanari...., am dat nastere unor noi oportunitati. Programa de invatare in SVP (vezi cartea Prin ochii Sufletului) a devenit din ce in ce mai incitanta si mai interesanta. Noi am facut toate astea si... ca sa vezi... acum, in loc sa fim fericiti si multumiti de tot ceea ce am reusit sa aducem si sa dezvoltam pe Pamant, ne plangem si suntem nemultumiti, tristi, speriati si nefericiti. De ce? De ce uitam cine suntem?
Iata ca a sosit si vremea schimbarii, timpul saltului cuantic in constiinta, momentul in care trebuie sa unim tot ceea ce suntem (ce am devenit, cumuland cunoastere si experienta, viata dupa viata) cu vibratia inimii si sa ducem totul intr-o alta octava. Astea sunt timpurile pe care le traim. Am ajuns la destinatie, am absolvit, iar ceea ce avem de facut este sa ne amintim toate experientele si invataturile si sa formam intr-un tot unitar si coerent, ce ne va defini ca fiinta, ne va intregi.
Noi am creat ceva: un Sistem de Viata care, in curand, va deveni stabil, uimitor, desavarsit! Pana nu gasim cheia care va reusi sa uneasca tot ceea ce am creat intr-un ansamblu perfect stabil, capabil sa aduca laolalta visele tuturor celor care au fost vreodata pe aici, nu ne vom opri din cautare.
Simtim neliniste in aceste vremuri de incheiere de cicluri, pentru ca nu mai avem incredere in noi si pentru ca, probabil, ne simtim vlaguiti, obositi. Drumul a fost lung si greu, dar mai avem putin. Totul are un sens, un rost, o finalitate, care duce, evident, spre alte inceputuri. Nu exista esec in Univers, pentru ca in spatiul Creatiei Divine totul este perfect.
Trecand dincolo de intelesuri personale, m-am gandit sa ma uit spre alte sisteme de intelepciune si sa aflu cum se vad lucrurile si din alte perspective. Mi-am indreptat atentia spre Calendarul Mayas si am ramas uluita de frumusetea cu care ni se arata adevarul, cat de clar ni se spune ce avem de facut, care este atitudinea corecta. Totul se clarifica, din nou si din nou, oriunde privesti. Uimitor este ca acest Calendar spune, prin tesatura dintre tonuri si simboluri, acelasi lucru: am venit aici sa facem ceva grandios si suntem condusi, cu blandete, spre acel ceva!
Portalul din 12.12 (care mie mi se pare cel mai important dintre toate), s-a aflat la mijlocul unei trecene care a inceput pe 5 decembrie, a Samantei, cea care ne invata cum sa ne sadim o noua constiinta, sa deschidem portile spre noi dimensiuni ale lumilor interioare. Acest simbol este incarcat de semnificatii tacute, profunde, a caror adancuri aduc la suprafata un tip de intelegere ce poate fi rezumata plecand de la cuvantul transformare. Sa ai atitudinea samantei este, poate, uneori greu de inteles, dificil de infaptuit – dar, daca o samanta poate, noi, oare, nu putem? Desigur ca avem nevoie de curaj, de luciditate, maturitate, discernamant, avem nevoie de Clarificari, de un sistem corp-minte-spirit vindecat si de siguranta ca esti pe calea ta, sa stii (nu sa crezi) ca exista Dumnezeu si, nu in ultimul rand, sa traiesti, ca si samanta, in Legea Iubirii.
Cu multa vreme in urma, am vazut un documentar care arata cata forta inimaginabila degaja o samanta, ca sa-si sparga carapacea (care suporta si presiunea, constrangerea solului dur in care este asezata) si sa porneasca, prin pamant, prin straturi dure, infruntand forta gravitationala, pentru a aduce la suprafata noua viata a plantei ce va creste si va rodi. Si sa nu uitam ca samanta are inscrisa in ea, ca si noi, informatia clara a ceea ce va deveni – samanta stie ca va deveni stejar! Si va mai amintesc ceva: metamorfoza samantei are loc in intuneric, iar tot procesul prin care trece inseamna miscare. Cam pe acolo suntem si noi, doar ca nu solul ne constrange, ci tiparele si credintele noastre limitative, fricile, traumele si... ignoranta. Din cauza fricilor ne lasam usor manipulati, traumele ne fac vulnerabili, iar credintele limitative ne tin in inchisoare, intr-o cutie care, oricat de mare si aurita ar fi ea, tot captivi ne tine. Sunt multe motive pentru care am vrea sa urmam un alt manual de utilizare pentru SVP, dar va amintesc ca noi suntem cei care l-au scris. Trebuie sa mergem mai departe, asa cum am hotarat, candva.
Mi se pare extrem de interesant si graitor faptul ca ziua de 12.12 a cazut intr-un asemenea interval (in trecena Samantei), in care Parintii nostri Divini ne invata sa pasim intr-o alta lume, in care guverneaza alte legi si in care dobandim posibilitatea de a ne alege alte misiuni. Dar, pentru a putea face asta, trebuie sa fim samanta si sa ne miscam, asemenea ei, germinand noua fiinta in intuneric, in pantecul Creatiei.
Una dintre cele mai importante zile care ne va pregati pentru Marele Portal din 21.12, este cea de astazi, marti, 18 decembrie cand se celebreaza Ziua cosmica a Pamantului. Cei care uita ca Mama Pamant este Mama noastra Divina, ajung pana aici, ca sa aiba de unde se intoarce din drum – nu au nicio sansa sa mearga mai departe. Drunvalo spune, in toate mesajele sale, ca legatura, conexiunea cu Mama Pamant nu este o optiune, este absolut obligatorie, daca vrem sa mergem, mai departe, alaturi de Ea! Vibratia Sfintei Treimi – Mama Pamant, Tatal Soare si noi, Copilul Divin, este singura care ne duce in Micul Spatiu din inima noastra, acolo unde exista tot ceea ce vreodata a fost creat, acolo unde construim o relatie personala cu Sinele Divin si cu Dumnezeu.
Intre 18 si 21.12 sunt patru simboluri de puternica transformare, zile in care ma astept ca fiecare dintre noi sa impartasim energia Iubirii, a Pacii, Respectului si Recunostintei, sa incercam sa aflam, macar in plan teoretic, ce inseamna comportament cosmoetic si care este intelesul sintagmei "a te pune in slujba celorlalti". Sunt doua supra-concepte intrinsec legate intre ele, iar masura in care le intelegem si aplicam in viata noastra, da masura capacitatii de a urma calea Inaltarii.
Pe 21.12 va fi o zi de liniste, de calm si de tacere. Ahau, Dumnezeu Mama-Tata, cel mai inalt simbol mayas. Este ziua implinirilor, a culegerii roadelor, a marilor initieri, ziua in care discipolii devin maestri. Tonul patru al acestei zile ne duce cu gandul spre Marea Piramida, simbol al stabilitatii, dar si al acelor stravechi cunoasteri care au asteptat, cu rabdare, ziua in care sa fim pregatiti pentru a le descoperi.
Din 21.12 a anului 2012, energia feminina isi va relua locul cuvenit. In foarte scurtul timp care va urma, conexiunea cu energia inimii ne va duce spre culmi inca nebanuite. Lucrurile se intampla, vrem nu vrem. Mama Pamant isi urmeaza drumul. Cu siguranta ca vom fi alaturi de Ea.
Sunt constienta de faptul ca aceasta scurta trecere in revista este mult prea succinta, in raport cu maretia lucrurilor care se petrec in realitatea non-fizica, subtila. Am simtit nevoia, totusi, de a o face cu credinta ca acum avem nevoie doar de scurte si succinte imagini, care sa ne ajute sa ne jalonam un drum spre propriile noastre trairi si experiente spirituale, ca avem nevoie de teme asupra carora sa meditam, nicidecum de solutii care nu rezoneaza cu noi, pentru singurul motiv ca vin de undeva din afara propriei existente. In unicitatea noastra, fiecare trebuie sa ajunga la intelegere, prin propriile sale trairi
Capacitatea de descoperi tapiseria cosmica, cu ajutorul Calendarului Mayas se incheie, dupa ceea ce stiu eu, acum, pe 30 martie, in zi de Ahau ton 13. Pana atunci... multe se vor schimba, sau nu! Cine stie? Tu, tu esti cel care stii. Intreba-te si vei afla. Dar nu uita: iubeste-te pe tine insuti si pune-te, cu toata Iubirea si responsabilitatea, cu daruire si sinceritate, in slujba celorlalti, oriunde ai fi si orice activitate ai desfasura, chiar si daca ti se pare neinsemnata!
Elena Cocis
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu