sâmbătă, noiembrie 10, 2012

Maria si Nichita Stanescu


Postat Maria

Intr-o seara l-am visat pe Nichita Stanescu. Avea chipul lui de inger rebel, l-am recunoscut dintr-o data. M-a privit insistent , m-a inconjurat de trei ori si mi-a spus aceste cuvinte;
„Tu femeie , aduna-ma , fa-ma snop de grau,
Redenumeste-ma, reaminteste-ma, retraieste-ma .
Aici ma  intristeaza  talpile de dor de cuvant.”
Iti indeplinesc dorinta, te redenumesc : Nichita te vei numi si acum , e numele tau etern , te retraiesc asa cum pot eu , traindu-mi viata cu bucurie si intensitate, te reamintesc Nichita:

„ . Nichita Stanescu - Îmbrăţişarea




Când ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atât de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei, întrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...