"De-a ce ne jucam azi?"

Postat Maria

Cand ai ajuns sa fii de-a dreptul treaz, incepi sa realizezi cu infinita uimire ce miracol de frumusete este aceasta Maya, dar si cu cata pricepere a fost ea "cosmetizata" in folosul exclusiv al unora, pe cate "obraznicii" se bazeaza acest joc al infinitelor frici, experienta devenita exclusiva la "scoala Pamant".

Aceasta pagina o scriu motivat fiind de multe considerente, printre ele numarandu-se intentia de a fi limpede pentru cei care inca nu au inteles, apoi stiu ca vor fi multe individualitati care vor alege sa se alature ca simpatizanti sau, si mai imbucurator, ca fiinte deja treze.

Experienta ne duce in mod evident catre o asimptota a evenimentelor, noi am creeat aceasta progresie innebunitoare si multi probabil nu vor rezista, dar toti am contribuit la asta. Poate multi au uitat; e ca atunci cand -pusti fiind- ieseai in strada si intrebai: "de-a ce ne jucam azi?" ..."de-a doctorul si pacientul"- venea raspunsul. Doar ca jocul a tot continuat si noi am uitat...acum jucam un joc despre care nu mai stim ca este joc, suntem bieti copii care au uitat de ei insisi...fiecare inventeaza reguli menite sa-l tot complice/diversifice, si inca ar fi interesant daca nu am lua acest joc atat de "in serios"...

In cateva cuvinte, putem numi "viata" absolut orice ni se nazare si ca atare nu exista doua entitati intrupate care sa aiba o viziune similara despre aproape nici o notiune. Toate, dar absolut toate, desi definibile prin aceleasi cuvinte, semnifica ceva foarte diferit de la unul la altul. Si cu asta este util sa ne impacam. Diferenta rezulta din faptul ca traim doar perceptual, prin ceea ce noua, fiecaruia, ni se pare a fi una sau alta. Partea cu adevarat interesanta este cand intelegi ca, de fapt, nu e nimic "de perceput", ca lumea ia nastere odata cu perceptia ta iluzorie, pana atunci ea asteptand cuminte intr-o infinitate de...potentialitati. Ai perceput-o, de fapt creeind-o in fiece clipa, asa ca ea sa corespunda "filmului mintii tale", in care ea vrea sa para coerenta. Cu alte cuvinte, o creezi dupa propriile tale convingeri, credinte. Ea nu are ABSOLUT NIMIC OBIECTIV ! Se lasa modelata clipa de clipa, tu in inconstienta adormirii tale crezandu-te mereu a fi efect, victima, etc...

Adevarata ta identitate eu o numesc "constiinta" si o vad ca pe un vas gol. Este ceea ce unii au denumit nimicul sau "emptyness"...Ei ii corespunde si...potentialitatea maxima. Acest miracol de constiinta se poate identifica doar cu punctul "EU SUNT". Doar ca de el ne despartim foarte repede, toti ingrijindu-se de treaba asta. Desigur primii sunt parintii, incepand cu alocarea unui nume, pentru "copilul lor". De acum EU SUNT...gigel ! Baiatul lui...,cuminte, frumos, si cate si mai cate nu incep eu sa fiu...Aparent ma...imbogatesc, nu? Cu cat capat cate un atribut al experientei in plan, cu atat ma indepartez de valoarea eficientei mele initiale si nu numai. Cobor cu convingere in identificarea cu atributele iluziei, ma pierd pe mine, uit.

Cand ceva ma face sa inteleg cam ce s-a petrecut cu mine, deja iluzia m-a prins foarte tare, de acum par sa ma aflu intr-o inchisoare "la purtator", caci ea ma insoteste pretutindeni, e in mintea mea care cumva parca a fost programata sa nu ma mai asculte. Traiesc cu convingere sentimentul ca viata mi se intampla, indiferent la ce aspect as face referire. Par parca mult mai neajutorat decat in copilarie, cand macar un gust slab de libertate tot mai aveam. Abia acum urmeaza sa ma confrunt cu adevarata dificultate psihologica ce va rezulta din incercarea de a renunta la aceste iluzorii atribute ce pareau atat de tare ca ma imbogatesc.

Analizandu-le, ma vad obligat acum sa vad cum s-au instalat in constiinta care eu...eram, si ce sursa le alimenta, ce se afla ca punct de emisie a acelor "programele infoenergetice" in care eu am fost mereu imbiat sa cred. Abia acum incepi sa realizezi ca unele da, se datorau jocului pe care initial am venit sa il jucam aici cu totii, dar MULTE, mult prea multe au ca SURSA interese meschine, menite sa diversifice si sa faca jocul de neindurat.

Ceea ce am scris pana aici vrea doar sa schiteze cam cum arata "viata' cand te-ai trezit, pentru a fi mai limpede ceea ce eu am aici intentia sa AFIRM CU TARIE. Si anume:

Cand am venit la "scoala pamant" eram constiinte pe deplin constiente. Ne definea "EU SUNT". Reamintirea, la care chiar avem dreptul, ne pune intr-o situatie inedita pentru experienta umana: nu mai poti mima ca nu stii, ca nu ESTI doar CEL CE TU ALEGI SA FII ! Din asta desigur decurg multe... consecinte, de care ma voi ocupa, foarte explicit, in cele ce urmeaza.

La un momendat m-am reincarnat aici, in aceasta "viata"...aveam sa aflu ca intr-un anume "an", stabilit de altii ca fiind in mileniul doi, secolul 20, anul 53. Am zis ca ei...apoi ca ma cheama octavian, sau viuca, sau uca, a mai aparut de nu stiu unde si un tiganus,...am zis ca ei

 Apoi aveam sa aflu ca am o mama si un tata, am zis ca ei...a aparut o gagalice, sora, am zis ca ei...M-am jucat, cum va ziceam, si eu, de-a de toate: mama si tata, doctorul si pacientul, hotii si vardistii, ma bucuram, alergam, nu stiam ce e aia...cu ceva ani mai tarziu, cand multe aveam deja sa las sa fie cum altii au tot zis, am aflat si cam ce inseamna "vardistii", cand m-au oprit si mi-au anulat buletinul -si asta fiind tot ceva ce ei au zis ca imi e necesar-, ca cica nu seman cu poza, ca aveam plete, fiind vacanta...Si cu medicina aveam sa ma lamuresc, cand aveam sa aflu ca mama mi-a fost omorata, la terapie intensiva, prin administrararea unor anticoagulante, care au dat drumul la niste cheaguri si au provocat obstructia unei artere coronariene, susrprinzator(!), provocand moartea...Se jucau, deh!

Aveam sa aflu ca sunt roman si ca trebuie sa fiu mandru de asta. Nu prea intelegeam ce are asta cu mandria, si am tot cantat imnuri: diverse ca deh, Gheorghiu-Dej a fost o moda, apoi Ceausescu o alta, si modele tot continua...m-am facut ca zic ca ei...

Incetul cu incetul jocul se tot complica, mi se tot sugera cam cum e de "facut" pe lume ca sa imi fie "bine", m-am si jucat in multe feluri, a fost si simpatic poate si interesant...si dezamagitor, firesc, aveam sa aflu mai tarziu... Tot in joaca am incercat sa tot inteleg, m-am jucat mult cu piramida, am si meditat mult,...m-am si trezit...am inteles ca totul a fost un joc, la care am fost si adormit, macar relativ, si patimas si asta nu doar relativ ci foarte, dar acum jocul sub ACEA FORMA INCONSTIENTA, A INCETAT. Cam de multisor deja, niste ani, care iata imi dau dreptul acum sa afirm toate astea, clar si raspicat. Eu am incetat jocul, cel putin cel dupa reguli impuse, din simplul motiv ca nimeni nu are cum sa ma convinga ca are vreun drept sa imi spuna ceva, daca eu nu il intreb. Iar cand spun NIMENI, va rog sa intelegeti bine ca inseamna exact ce am spus: ABSOLUT NIMENI PE ACEST PAMANT !

Unii inca aleg sa se mai joace, si chiar e treaba lor! Nu am eu nimic comun cu asta, cu simpla conditie sa nu care cumva sa se creada ca eu pot fi inclus in jocuri la care eu unul nu am subscris niciodata! Din simplul motiv ca eu chiar imi stiu si locul si adevarata identitate, iar de drepturile mele nu se poate ocupa nimeni altul decat EU INSUMI! Nu am nevoie de nici o "carta" sau "declaratie" a drepturilor mele si de nici o oficialitate sa mi le apere!

Constat ca inca oamenii se joaca de-a statele si sefii de stat, de-a ministerele si ministrii, de-a sefii si subalternii, de-a armatele si dusmaniile, de-a hotii si vardistii, de-a bogatii si saracii, infinite jocuri ale inconstientei.

Probabil ca este ok, daca ei asa zic, de ce anume i-as contrazice eu (?), doar ca pe mine, TOATE ASTEA, NU MA IMPLICA CU NIMIC!

Si va asigur ca AM ACEST DREPT!

Nu exista boala, deci nici organisme care sa se preocupe de asa ceva nu au de ce exista, sub denumirea de organisme de sanatate. Nu exista nici o logica sa ne jucam cu informatii inutile, intr-un spatiu "de emisie" deja supra aglomerat de tot felul de infoenergii, care ar fi fost util experientei sa nu ne tot asalteze.

Toata aceasta joaca, pentru mine foarte clar inutila, dar care se desfasoara sub observatia mea, ma determina sa ma departajez LIMPEDE FATA DE TOT ACEST ZGOMOT INFOENERGETIC, orchestrat de interese pe care eu nu le recunosc a fi in Lege.

Desigur respect fiecare om, entitate intrupata pe acest pamant, si desigur nu am eu de ce sa ma manifest nici impotriva dar nici de acord cu ceea ce constituie bucuria lui de a se juca, atata timp cat si el imi respecta alegerile. Nu as recomanda insa nimanui, in numele lui sau al oricui altcuiva, sa incerce sa ma determine sa imi modific propriile convingeri. Ele sunt formate dupa multe experimente proprii si au, in constiinta care EU SUNT, valoare de UNICA LEGE!

 Oricum, eu inca mai cred in trezire, incerc sa contribui la ea, STIU ca ea ar fi de dorit sa se produca. La cat mai multi, ACUM.

Octavian Tiganus