Postat Maria
Tineretea ne da bucurii cu nemiluita , bucurii usoare ( poate usuratice) si traim risipind ; sentimente, emotii, mangaieri la intamplare, tristeti, uitand ca tot ecoul lor se asterne in noi si ne formeaza fricile, regulile, morala , inconjurand fiinta fizica cu un zid din care mai tarziu nu mai putem iesi. Si ne declaram virtuosi, morali, respectuosi. Eram inocenti sau nechibzuiti? Nu stiam ce facem , sau ne grabeam sa traim si sa simtim dintr-o data toata pasiunea generoasa pe care o ofera tineretea? Pentru ca in jurul nostru vedeam numai oameni tristi, plictisiti, urmand strict si modeland viata lor conform unui decalog limitativ.
Traim fara continuitate , la suprafata vietii, prinsi in cuvinte, in argumente, , citim in graba , iubim in graba , plecam in graba. Si dintr-o data , cel de langa tine arata cu degetul catre tine si-ti spune – Nu respecti regulile , si pleaca sau si mai trist, ramane sa te invete , sa te dezvete.
Patul palmei izbind in numele dezvatului.
Si totusi zambetul….visul…maine …
Maria
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu