sâmbătă, iulie 21, 2012

Fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici

Postat Maria
Curajul este aptitudinea celor care cred in puterea spiritului lor. Noi oamenii traim in general atat de limitat si de tematori… Rupti de identitatea noastra divina, amnezici, deconectati de Sinele nostru sacru, prinsi in regulile si ritmul societatii si civilizatiei in care traim, adesea traim marunt si cu impresia ca suntem neputinciosi si anonimi. Ne-am inteles umanitatea intr-un mod gresit timp de milenii si reducandu-ne singuri la conceptul de muritori, ne-am resemnat si nu ne-am indeplinit adesea visele, dorintele, misiunile. Guvernele, suveranitatea, religiile ne-au spus si ne-au tot repetat ca suntem neinsemnati si ca trebuie sa ne plecam fie in fata legii, fie in fata unui dumnezeu razbunator, fie in fata autoritatii statale, si am ajuns, fara sa ne dam seama, niste creaturi supuse si neincrezatoare, care in mare parte nu si-au cunoscut si experimentat adevaratul potential niciodata. Daca ne uitam in urma la parintii nostrii, la bunicii, strabunicii si stra-stra-bunicii nostrii, putem observa cum marea parte dintre ei si-a trait viata cu frica si in umbra. Bineinteles, sunt si exceptii, oameni care au determinat turnuri marcante in evolutia omenirii sau care au influentat istoria planetei. Eu consider ca fiecare am avut rolul nostru in cursul evenimentelor, precum o piesa de puzzle fara de care nu ar fi existat intregul.Dar de asemenea, consider ca am fi putut face mult mai mult. Astazi, avem onoarea sa trecem impreuna printr-o etapa fascinanta a omenirii si avem ocazia sa ne aratam potentialul omenesc si divin, atingand culmi pe care nu le-a mai atins nimeni in ultimele cateva mii de ani pe acest Pamant. Refuz sa cred ca noi ca oameni ne limitam la a merge la scoala, a lua niste examene, a merge la munca, a ne cumpara lucruri materiale, a manca, a ne distra, a merge in cateva excursii, a ne casatori si a face copii. Multi timp felul in care s-au desfasurat lucrurile in jurul nostru ne-au facut sa urmam un model de viata care in mare parte a respectat riguros elementele enumerate mai sus. Inca mai sunt oameni care cred ca unicul scop pentru care ei exista este sa munceasca si sa faca copii. Sunt inca multi oameni care nu isi constientizeaza dimensiunea spirituala si care nu stiu cine sunt cu adevarat, gasindu-si identitatea in modelul pe care societatea il impune. Chiar credem ca avem un corp atat de complex si de puternic doar pentru a merge, a sta in fund, a munci, a manca si a cara lucruri? Chiar credem ca ne-a fost lasat la indemana un instrument atat de minunat precum este sexul, doar pentru a procrea si pentru a ne satisface ego-ul? Chiar credem ca avem un creier atat de precis, atat de creativ, atat de inteligent, doar pentru a gandi nimicuri zi de zi si pentru a planui o viata anosta? Chiar credem ca avem inimi doar ca sa pompeze sange?
Sunt atatea aspecte ale umanitatii noastre pe care le-am subestimat enorm incat meritam sa ne cerem iertare noua insine si sa ne privim de acum incolo cu alti ochi, de preferat cu niste ochi deschisi larg si sa incepem sa ne acceptam ca niste fiinte minunate, semi-dumnezei pe pamant si dumnezei in ceruri, sadind in noi iubire pentru noi insine. Pentru a ne scoate la lumina adevaratul potential si pentru a deveni niste oameni curajosi, iar ulterior niste oameni identificati cu divinitatea din ei, e necesar sa ne depasim intr-o prima faza cele mai banale bariere. Vorbesc despre acele bariere pe care le avem din copilarie sau oricum, din trecutul nostru, din pricina unor frici care persista si azi. Daca am vedea de ce suntem capabili fricile ar disparea si in loc ar aparea un curaj frumos care ne-ar da tot ce am avea nevoie sa mutam si muntii din loc. Eu sunt sigura ca ati avut in viata voastra momente pe care le-ati depasit desi nu va credeati in stare. Sunt sigura ca ati reusit lucruri marete pe care le-ati uitat din prea multa modestie sau neiubire de sine. Sunt sigura ca daca i-as intreba pe cei care va cunosc ce cred despre voi ar descrie niste supereroi sau niste supereroine. Si chiar daca nu reusiti sa identificati faptele minunate pe care voi le-ati savarsit, sunt mai mult ca sigura ca stiti exemplele altor oameni care au urcat Everestul de 10 ori si au supravietuit, care au infiintat o asociatie pentru protectia copiilor, care au traversat Pacificul intr-o barca singuri, care au salvat sute de vieti, care au inconjurat lumea vorbind despre iubire, care au contribuit la adoptarea unei legi care a adus mai multa libertate in lume, care au compus muzica pe care o ascultam si azi, care au fost martiri in numele iubirii de oameni, care au inventat ceva fara de care viata nu ar mai fi fost la fel de usoara pe pamant – cum ar fi trenul, avionul sau bicicleta. Daca toti acei oameni ar fi gandit: lumea se va schimba oricum, eu nu trebuie sa ma zbat prea mult – oare cum ar fi fost lucrurile azi? Daca acei oameni nu ar fi avut curaj si determinare, si iubire de oameni si de evolutie, omenirea ar fi ramas intr-o eterna stare de plafonare. Imi vin in minte acum niste imagini cu un grup de calugari si discipoli tibetani care in timp ce erau batuti de jandarmii si militarii chinezi care tocmai ii invadasera, inca se rugau neclintiti, deoarece ei la ora aceea trebuia sa se roage. Asta inseamna sa nu iti fie frica si sa ai incredere in Dumnezeu si in tine. Inseamna sa ai un vis si o credinta care sa iti dea forta sa nu te lasi rapus, sa nu plangi, sa nu te temi, sa mergi mereu inainte drept. Imi aduc aminte acum cum un baietel de 6 ani despre care am citit, si-a dorit sa le ofere copiilor din Africa apa potabila, si pana la varsta de 13 ani, datorita lui s-au sapat mii de puturi pentru acei copii, datorita lui care nu a renuntat niciodata la visul lui nascut din iubire pentru alti copii ca si el. Cum ar fi fost daca acel baietel ar fi zis: Lasa ca intr-o zi cineva trebuie sa construiasca acele puturi, de ce sa ma zbat eu? -?? Daca acei oameni pe care ii admiram au putut, noi de ce nu am putea? Avem cu totii picioare, maini, creiere, inimi. Avem aceleasi trupuri drept vehicul si acelasi spriti sa ne anime. Suntem cu totii egali, la fel, identici prin acces la aceleasi calitati si informatii. Suntem zamisliti dupa aceeasi matrice, si atunci de unde vine diferenta? De ce unii pot si altii nu? Pentru ca diferenta sta in felul in care alegem sa ne manifestam in vietile personale. Veti spune ca exista si oameni cu handicap, care nu au sanse egale. Dar v-as contrazice, pentru ca stiu exemple de oameni care au devenit gimnasti fara maini si atleti fara picioare, care desi nu aveau brate si-au hranit copiii tinand lingurita intre degetele de la picioare si care faceau treburile casnice la fel de usor si de bine ca orice persoana intreaga fizic, oameni care cantau la instrumente muzicale cu picioarele si care pictau cu picioarele, oameni care surzi, muti sau orbi au trait vieti chiar mai frumoase decat ale multor altora care se puteau bucura de vaz, de auz si de glas. Chiar eu vad aproape zilnic cersetori care urca in tramvai, se deplaseaza echilibrat si coboara din tramvai desi au doar jumate de corp. Adesea, acesti oameni gasesc in ei putere mai mare decat cei care sunt perfect sanatosi. Un exemplu pe care l-am descoperit recent cel al lui Arthur: Si atunci, de unde diferenta? De ce credem noi ca altii pot si noi nu putem? De ce sa asteptam ca altii sa schimbe lumea in timp ce noi ne traim vietile egoist si restrans? Din lipsa de incredere in propriile forte. Am fost educati sa stam la locul nostru si sa tacem. Am fost mintiti ca suntem marunti si fara putere. Am fost orbiti de intunericul lumii cazute in vibratia joasa a violentei si a urii. Iar acum gandim gresit: lasa ca lumea o sa se schimbe singura, eu mai bine stau si astept! Daca 99% dintre noi gandesc asa, cine credeti ca o sa faca schimbarea??? – Dumnezeu? Fiintele de Lumina din afara? Ghizii nostri? Gaia singura? NU. Avem liber arbitru complet iar lumea pe care o experimentam este propria noastra creatie. Asta inseamna ca suntem singurii care pot sa schimbe aceasta lume si ca ceea ce cream, aceea vom avea. Asa ca e timpul sa invatam sa ne depasim fricile. Incepand cu fricile cele mai mici, personale. Suntem multi care spunem: “Cine? Eu? Eu n-as putea sa fac niciodata x lucru! Sunt total neindemanatic/a!” Sau “eu sunt total lipsita de creativitate!” Sau “eu nu am nimic de spus, nu ma pricep la cuvinte.” sau “eu nu pot sa fac asta, mi-e frica!” sau ” am o fobie de….” sau ” eu nu sunt destul de bun/a ca sa fac asta”. Acestea nu sunt decat credinte false induse de cei din jurul vostru, de parintii vostri, de societate, de scoala, de voi insiva prin vocea rautacioasa a ego-ului. Voi sunteti fiinte care au abilitati native, care se pot dezvolta, care pot invata ORICE, care pot evolua, care pot depasi limite inimaginabile.Sunteti co-creatorii acestei lumi si ai acestui Univers, sunteti co-creatorii vostri si ai vietii asa cum o traiti acum. Precum un artist deseneaza pe hartie o forma de baza si apoi cu multa indemanare, viziune si talent o transforma intr-o vaza cu flori, stergand, corectand si adaugand alte linii fine, alte culori si detalii, asa ne cream noi vietile. Suntem artistii propriilor vieti si asternem pe canvasul nostru tot ceea ce dorim si visam. Limita este imaginatia. Ce e de facut? Fa o lista. Fa o lista cu toate lucrurile despre care ti s-a spus ca nu le poti face, cu toate lucrurile pe care nu ai avut in trecut curajul sa le faci, pe care le-ai gresit o data si apoi le-ai abandonat judecandu-te aspru, cu lucrurile de care iti e frica, cu lucrurile pe care doresti sa le faci dar crezi ca nu ai abilitatile necesare, cu lucrurile care simti ca ti-ar schimba viata si cu acele lucruri care simti ca fac parte din misiunea ta dar pe care le crezi imposibil de realizat. Fa o lista sincera, lunga, fara sa omiti nimic. Apoi, in ordine, intamplator sau cum vrei tu – in ordinea importantei sau vechimii visului reprimat – incepe sa le faci! NU EXISTA : NU POT, NU AM TIMP, SUNT PREA BATRAN, E PREA TARZIU, CE O SA ZICA LUMEA, OR SA MA CREADA NEBUN, NU AM CONDITIA FIZICA NECESARA, SUNT PREA SUPARAT…SAU ORICE ALTA SCUZA! Nu ai scuza in fata divinului din tine. Am vazut cu ochii mei sau am auzit de copii de 6 ani care au facut lumea un loc mai bun, oameni care au invatat sa mearga pe bicicleta, pe role sau sa conduca la 50 de ani, oameni care si-au schimbat meseria la 60 de ani, care s-au inscris la cursuri de yoga la 65 de ani, care au castigat un maraton de 42 km la 70 de ani, care au luptat singuri impotriva a mii si milioane de alti oameni care le-au stat impotriva, femei si barbati care si-au gasit marea iubire dupa la peste 50 de ani, oameni care pot sa urce cu propriile lor picioare pe ziduri si pereti, oameni care stapanesc valuri mari de 10 metri doar cu o placa de lemn sub picioare, oameni care au vindecat cu energie alti oameni, fiinte minunate care se hranesc cu energie universala si nu au mai mancat de zeci de ani (si chiar duc vieti active si normale), suflete credincioase si curajoase care au scapat de cancer in metastaza, oameni paralizati care au mers din nou, oameni orbi si surzi care au pictat sau compus mari opere de arta, oameni care au ajuns modelele unor natiuni din niste persoane simple si sarace….si…o, doamne, cate exemple ar mai fi de dat! Adu-ti si tu aminte de toti oamenii despre care ai auzit ca au depasit limitele omenescului si au ramas in memoria tuturor. Daca vrei cateva exemple de autodepasire uita-te numai Cartea Recordurilor pentru exemple contemporane si credibile pentru oricine sau aminteste-ti povestea lui Iisus, pentru cel mai frumos exemplu de ceea ce putem face si noi daca avem credinta in noi insine si in divinitate. Azi e cea mai buna zi pentru ca tu sa iti depasesti fricile. Incepe cu una, cea mai usoara, cea mai posibil de trecut peste. Apoi, zi de zi, una cate una, infrunta-le, cunoaste-le, razi de naivitatea lor cand descoperi ce usor este sa reusesti, si devino tot si tot mai puternic si mai increzator. Nu lasa pe nimeni sa iti stea in cale cu atitudinea lui/ei negativista si nu asculta daca ti se spune ca nu poti. Alti oameni nu fac decat sa proiecteze pe tine fricile lor personale. E timpul sa intelegi ca doar privind in fata blocajele tale, te vei elibera de ele si vei deveni spiritul liber si curajos care esti. Incepe usor, cel mai usor posibil – fa ceea ce in copilarie nu ti-au dat voie parintii tai sa faci, mangaie un caine daca ti-e frica de cand ultimul te-a muscat, tine un paianjen in palma, urca un munte daca ti-e frica de inaltime, iubeste daca ti-e frica de intimitate, vorbeste tare si raspicat daca esti timid, mergi la karaoke si distreaza-te detasat daca tu crezi ca ai o voce groaznica, poarta scurt daca picioarele tale ti se par groase…orice iti vine in minte…cred ca ai inteles ce vreau sa spun! Eu in ultima perioada din viata mea am invatat sa merg pe bicicleta desi credeam ca nu am sa pot vreodata, am invatat sa inot desi mi-era frica de inec, m-am aruncat in iubire desi imi era frica sa nu fiu ranita, am invatat sa vorbesc tare si raspicat desi credeam ca nu am nimic de spus, am invatat sa ma iubesc desi credeam ca sunt un nimic si nu am nicio calitate, am invatat sa accept viitorul desi ma temeam de ceea ce va urma, am invatat sa cred in spiritualitate si sa vorbesc cu fiinte de lumina desi in trecut as fi crezut nebun sau schizofrenic pe oricine ar fi facut asta….si sunt multe alte lucruri pe care nu le enumar aici, pentru ca as transforma aceasta postare intr-una despre mine insami. Ideea este: esti o fiinta de lumina incarnata pe pamant in niste vremuri minunate, ai un potential urias si un curaj infinit de care nu esti inca total constient, asa ca fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici. E timpul. Daca nu acum, atunci cand?Ai vazut tu fluture care sa aleaga sa stea pe veci in cocon?Fluturele abia asteapta sa isi intinda aripile in vant si sa zboare liber, caci pentru el, aceasta este fericirea.
SURSA 

3 comentarii:

Lyrics spunea...

Dacă societatea nu ar inventa atât de multe restricţii, dacă nu am fi condiţionaţi,legaţi la gură, la mâini şi la ochi, atunci,probabil că am avea timpul fizic necesar (şi pe deplin suficient unui om) pentru a traduce în real vocabularul inimii şi al minţii. Personal nu cred că am frici...poate doar regrete însă am trecut cu mult de vârsta la care aş fi putut să mai recuperez ceva.Pentru mine, lista... acum, atât de târziu... ar fi încă o Golgotă pe care oricât m-aş strădui să o urc, nu mai are aceeaşi semnificaţie şi nici aceeaşi însemnătate ca acum 30-40 de ani ( Ooo!...iată că am ajuns la momentul în care pot evalua trecerea timpului în zeci de ani !). Da, din acest articol tinerii se pot inspira şi îşi pot construi maturitatea aşa după cum îl conduce firea fiecăruia . Să auzim numai de bine!

MARIA spunea...

Nu este tarziu sa o luam de la capat. Doar sa alegem asta. Altfel doar regrete vor ramane.

Anonim spunea...

Mi-a placut mult acest articol, cu atat mai mult cu cat m-am regasit foarte bine in el. Problema este ca, desi teoretic, stiu ca totul depinde de noi, practic este foarte greu sa treci peste fricile care ne marcheaza. Eu, in urma unui incendiu care a avut loc acum 5 ani, am ramas cu atacuri de panica, care se manifesta in momentul in care plec de acasa. E cumplit sa traiesti asa. Fac psihoterapie de 1 an, dar inca nu am curaj sa pornesc singura si nu pot merge, nici insotita pe distante mai mari de 10 km. E foarte greu. Dar asa cum scrie si in articol, este alegerea noastra. Sper ca intr-o zi, sa redevin persoana activa care am fost. Am facut progrese, dar inca am drum lung de parcurs. Ma bucur ca am descoperit acest blog, pentru ca articolele sunt ca o gura de aer cand simti ca te sufoci.

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...