Calugarul si scorpionul

Postat Maria

Se spune că odată, în mijlocul unui podiș, departe de orice sat sau oraș, în mijocul unor ținuturi aspre, greu încercate de stihiile naturii s-a construit o mânăstire. Acolo, disciplina era foarte strictă. Regulile erau multe și preotul ce o conducea cu mână de fier nu accepta nici cea mai mică abatere. În câteva secole, această mânăstire a devenit foarte faimoasă pentru înțelepciunea celor ce trăiau aici. Într-o dimineață, doi călugări s-au îndreptat spre râul ce curgea liniștit lângă mânăstire pentru a aduce apă. Ajunși acolo au văzut un scorpion ce era luat de apă. Călugărul mai bătrân s-a repezit în apele râului și a salvat scorpionul. L-a luat din apă și l-a adus cu mare grijă la mal. Totuși, în acest timp, călugărul a fost mușcat de scorpion. Peste câteva zile, călugărul bătrân s-a dus din nou la râu împreună cu tânărul său frate. Din nou scorpionul era în mijlocul râului. Călugărul s-a repezit din nou să-l salveze. Și… din nou a fost înțepat. Tânărul călugăr i-a spus atunci: - Nu are rost să-l tot salvezi, natura lui este să înțepe și te va înțepa mereu. De ce te încăpățânezi să-l salvezi? - Pentru că natura mea este să-l salvez, spuse bătrânul zâmbind. sursa