Postat Maria
Cum trecem in lumea noua? Va prezint "renasterea" unui om , care ar putea fi si tu si eu si el. Sa n-o lasam singura in lumea noua!
"Faptul ca nu m-am mai simtit in stare de 'eseuri' e doar o jumatate de adevar... Cealalta jumatate se datoreaza faptului ca nici n-am inteles multa vreme ce se intampla. Cu mine ca entitate aflata in corp fizic, si apoi cu toata realitatea consensuala la care participam cu totii.
Anul 2012 m-a luat prin surprindere... prin banalitate. :) Mi-am dat seama ca in toti anii in care m-am ocupat de spiritualitate (neadecvat cuvant, dar nu gasesc altul mai bun acum) mi-am creat o asteptare referitor la acest punct temporal... Cumva mi-as fi dorit sa vad schimbari clare la nivel planetar, ca o confirmare a faptului ca se schimba 'jocul'... Dar 3D-ul a ramas aparent la fel. Poate cu mici (dar semnificative pt cei atenti) evenimente. Oricum, nimic spectaculos pt ochii mintii dornice de manifestari vizibile... Ceea ce mi-a produs pe alocuri frustrari, neincredere, revolta...
Asa ca m-am abtinut sa dau un 'verdict' si am asteptat sa vad incotro o iau lucrurile... Am asteptat sa ma limpezesc si sa inteleg... Abia de cateva saptamani am inceput sa primesc raspunsurile (de fapt, sa mi le ofer) si sa inteleg cam ce se petrece la nivel energetic... Pentru ca si pana acum vedeam, dar ce vedeam nu avea sens pt mine...
De la inceputul anului (si chiar de mai inainte) privesc cum eu insami si alte fiinte angrenate pe calea ascensiunii pe care le cunosc, experimenteaza vechiul lor Sine. Maxim de frustrant, pt ca noi eram fiintele aflate in fruntea procesului, care au avut momente de iluminare, care si-au ridicat vibratia mai mult decat oricine, care au avut curajul sa experimenteze si sa se duca in nelimitare... Ori sa te vezi pe tine insuti si pe ceilalti retraind aceleasi povesti de-o viata, aceleasi tipare vechi de comportament, aceleasi programe ale mintii... este naucitor, bulversant... atat pt cel care experimenteaza asta, cat si pentru cei care il cunosc...
Dar nu asta a fost cel mai ciudat, de vreme ce re-caderile in frecventele mintii sunt cumva normale atata timp cat iluminarea nu ti-a devenit stare consolidata de constiinta. Ce era mai enervant (:))) era faptul ca nu te puteai scoate de acolo. Fiecare din noi incerca sa-si foloseasca instrumentele pe care le-a deprins si pe care le stapanea mai bine... cu rezultate minimale. Eu una m-am trezit nu numai ca nu mai pot medita, dar nici macar sa citesc o pagina legat nu mai eram in stare. Experimentam un dans aparent haotic intre frecvente si era aproape imposibil de mentinut pe una din ele un timp rezonabil... La nivel de relatii, parca fiecare revenise in vechile drame, uimit si contrariat ca el insusi mai poate face asa ceva... Grea lectie! :))
Initial am fost tentata sa spun ca sunt lectii nefacute, ca fiecare trebuie sa reia exact acele situatii pe care nu le stapaneste deplin... Doar ca la o privire atenta se observa ceva interesant: ca dincolo de aceste povesti lipsea senzatia de drama, de suferinta autentica... Era aceeasi poveste a fiecaruia, doar ca parea mai mult mimata din obisnuinta... Senzatie confirmata si de faptul ca gustul de suferinta disparea brusc intr-un moment de constienta, sau ca situatia problematica se dizolva / rezolva la fel de brusc...
Si atunci mi-a venit explicatia :D Am inteles ca toti cei aflati in primele randuri ale ascensiunii (care au facut trecerea in toamna-iarna trecuta), odata ascensionati s-au trezit intr-un spatiu gol si nelimitat... loc de creat orice. Neobisnuiti fiind cu o atare situatie, complet lipsiti de repere (nu degeaba nimeni n-a mai scris sau raportat nimic 'oficial' in aceste luni pe blogul personal)... ne-am apucat sa 'mobilam' locul cu ceea ce ne era familiar, adica cu vechile noastre personalitati (ca sa avem totusi un simt al Sinelui), cu aceleasi tipare relationale cu care ne-am familiarizat... Si ne-a reusit. Ce nu ne-a reusit pe deplin a fost sa ne regasim instrumentele pe care eram obisnuiti sa le folosim in evolutie... si cred ca nici nu mai avem cum. Cunoasterea este arhivata; daca avem nevoie de ea acum pur si simplu trebuie sa intrebam si raspunsul va veni la noi, direct sau indirect. Trebuie sa avem incredere in capacitatea noastra de a 'citi' mediul energetic si info-energiile celorlalti, pt ca la nivel subtil toti stim totul...
Trebuie sa ne acordam rabdarea de a ne familiariza cu noul nostru statut de nelimitare si ragazul de a prinde curaj in acest nou spatiu de creatie. Cum zicea cineva pe Facebook zilele trecute, suntem ca niste copii nou nascuti (si chiar suntem nou-nascuti in aceasta noua dimensiune) care invata sa se adapteze la noua conditie... Si, ca orice nastere, trecerea in aceasta noua dimensiune n-a fost usoara... Acum ca suntem deja aici, putem sa invatam sa respiram, sa ne asezam cat mai confortabil in noile corpuri si, cu tot mai multa incredere, sa eliberam vechile tipare / creatii de care inca ne mai agatam ca de niste jucarii favorite si familiare... si sa descoperim noile 'jucarii' care ne sunt disponibile in acest plan. E atata loc gol de creat incat e normal sa fim putin intimidati... Acum insa ca ne dezmeticim din socul 'nasterii' in noua dimensiune, incepem sa devenim constienti de noile noastre 'instrumente' si sa pornim in explorare. Ca in jocurile virtuale, am incheiat un nivel si am ajuns la altul nou...
Zilele trecute, ca o confirmare, a sosit prin intermediul newsletter-ului editurii For You un mesaj de la grupul Espavo care vorbeste exact despre acest val energetic care a remodelat "realitatea" unora dintre noi si care ne-a tinut deconectati o buna bucata de vreme (in fapt am fost angrenati in procesul nasterii in noua dimensiune).
Namaste si bun venit in Noua Lume! "
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu