Postat Maria
“Omule, nu amestecul sângelui şi al respiraţiei
a creat începutul şi substanţa sufletelor voastre,
chiar dacă corpul vostru cel născut pe pământ şi supus morţii
este format din ele.
Ci sufletul vostru a venit aici dintr-un alt loc.”
- Empedocles
Din cele mai vechi timpuri ale istoriei cunoscute a Pământului, am
simţit cum creşte în noi o emoţie dulce-amară în timp ce priveam
imensitatea cerului nopţii. Unii dintre noi tânjesc după ziua când rasa
umană va putea călătorii dincolo de stele. Este doar o speranţă rezervată
viitorului sau este mai degrabă o reamintire a trecutului nostru?
Conştiinţa umană prezintă subtilităţi care au rămas încă neexplorate.
Ce ne motivează să depăşim limitele evoluţiei? Ce ne motivează să creăm
disensiuni între rasele de pe planeta noastră? Probabil că este posibil ca
noi să fim implicaţi într-o dramă cosmică şi să fi uitat temporar scenariul.
Noi ştim că deciziile unei ţări sau ale unei rase are efect asupra tuturor
celor implicati. Poate că ele ar putea să se propage şi în univers. Probabil
că acţiunile noastre au influenţă asupra a numeroase civilizaţii de pe alte
planete. Oare suntem atât de interconectaţi?Toată conştiinţa şi energia a fost cândva îmbinată într-un tot integrat.
Acest Întreg a fost conştient de aspectele sale, dar într-o manieră diferită
de cea a conştiinţelor individualizate. În stadiul dezvoltării actuale a
Pământului, prima oară este recunoscut sinele, apoi societatea şi în final
Întregul, Tot Ceea Ce Este, numit şi Dumnezeu. Încă se crează separare.
Această separare faţă de Sursă este o iluzie. Iluzia este un mijloc prin care
Întregul îşi asigură toate lecţiile şi provocările necesar a fi experimentate
pentru a se reintegra înapoi în Sursă.
Înaintea acestei fragmentări faţă de Sursă, Întregul a existat într-o
altă octavă a realităţii dimensionale. Din acest tărâm al unificării, porţiuni
din Tot Ceea Ce Este s-au întrebat cum ar fi să treacă prin procesul
fragmentării şi temporar să uite existenţa intregrată. Forţa acestui gând la
un nivel atât de mare a început să creeze fragmentare. Iluzia rezultată din
această fragmentare va deveni o uitare plină de provocări, prin care
conştiinţa va trebui să creeze (din propria sa natură divină) reamintirea
dorinţei de a se reuni cu Sursa.
Ceea ce a fost numită “Creaţia” este într-adevăr această
fragmentare sau mai descriptiv vorbind, Infuzia Dimensională. Curiozitatea
iniţială a Întregului cu privire la o existenţă fragmentată a creat de fapt
această realitate. A fost nevoie de o schimbare a perspectivei, focalizării
sau frecvenţei. Ca parte a Întregului, aspecte din Familia Galactică au fost
parţial responsabile de stabilirea tiparului care le-a ghidat dezvoltarea. Prin
urmare, afirmaţia “noi suntem Dumnezeu” are de fapt un sens viabil.
Tiparul creat a inclus multe idei diferite. La început exista ideea că
polaritatea şi fragmentarea vor fi standardul. Codurile încorporate în acest
tipar au oferit opţiunea de Liber Arbitru fiecărui fragment desprins sau
suflet. Provocarea a fost ca fiecare conştiinţă să îşi reamintească că are
11
Liber Arbitru. Cu cât el este mai mult folosit, cu atât mai mult este invocată
memoria divină. Atunci când te aflii în faţa unei realităţi duale, Liberul
Arbitru devine eliberatorul. Atunci când un suflet uită că deţine Liber
Arbitru, lecţiile devin mult mai dificile, dar cu toate acestea mult mai pline
de beneficii.
O altă idee prezentă în acest tipar ales, a fost că fragmentele din
Întreg vor fi responsabile în totalitate pentru acţiunile lor din această stare
de amnezie. Fie că ele îşi vor reaminti sau nu, fiecare acţiune întreprinsă
va genera un raspuns din partea universului. Unii au definit acest lucru ca
fiind karma; cu toate acestea, este mult mai mult decât “ochi pentru ochi”.
În locul pedepselor aplicate comportamentelor negative există întotdeuna
opţiunea ca fiecare fiinţă să îşi lărgească propria conştienţă. Prin urmare,
într-un sens, înţelepciunea “neutralizează” karma.
Deşi acest lucru poate că seamănă cu regulile unui joc cosmic
nemilos, finalul a fost deja decis. Având aceasta idee în minte, nu este
neapărat importantă destinaţia ci drumul până la ea. Literalmente este
vorba de cum este jucat jocul.
Un alt tipar asupra căruia s-a căzut de acord este existenţa unui cod
generat în maniera eterică, încorporat în ţesătura structurii universale.
Acest cod va permite ca forma umanoidă, bipedă, construită din carbon, să
fie un vehicul natural pentru încarnarea conştiinţei de tip uman pe
structurile planetare. Acest cod există la nivele meta-atomice pe care
ştiinţa de abia a început să le măsoare. Simbolismul polarităţii are un rol
important în forma corpului uman. Umanoidul este simetric, având două
mâini, două picioare, doi ochi, urechi, etc. Cele două părţi sunt îmbinate
într-un întreg prin intermediul trunchiului şi a capului.
S-a decis de asemenea ca în timpul dezvoltării evoluţioniste a
formelor umanoide (din cadrul familiei galactice a Pământului), polarităţile
feminine şi masculine să se manifeste în forme corporale diferite dar
complementare. Ele au rolul de a vă reaminti că pentru a crea, polarităţile
trebuie întotdeuna unite sau integrate. Este cunoscută ideea conform
căreia, un individ se simte cel mai “Complet” atunci când el sau ea iubeşte
pe altcineva.
Care a fost procesul real al Infuziei Dimensionale? Există în
structura spaţiu-timp a constelaţiei Lira ceva care poate fi definit sub
numele de gaură albă¹. Comparaţi această gaură albă cu o prismă. Dacă
treceţi o rază de lumină printr-o prismă, veţi obţine un spectru de lumină
fragmentat în şapte frecvenţe vizibile – şapte culori. Atunci când o porţiune
din Întreg a trecut prin Prisma din Lira (gaura albă), conştiinţa s-a
fragmentat în şapte frecevenţe vibraţionale care reprezintă conştiinţa
colectivă a familiei galactice a Pământului.Fiecare fragment a devenit conştient de aceste frecvenţe sau
densităţi diferite. Înainte de acest eveniment, frecvenţele au fost
experimentate ca fiind o parte integrantă a Întregului (la fel ca şi lumina
albă). Atunci când această porţiune din Întreg a trecut prin prismă, ea s-a
manifestat ca şapte frecvenţe conştiente de sine. Conştiinţa s-a fragmentat
de asemenea, bucaţile “îndepărtându-se” una de cealaltă aşa cum este
sugerat în mod simbolic în teoria “Big Bang-ului”. Astfel, a apărut iluzia
conform căreia fiecare fragment este foarte, foarte singur.
Întregul a înţeles că scopul acestei experienţe a fost să înveţe
reintegrarea pornind de la un punct de separare. Dar cum? Ca suflete
individuale sau ca suflete-grup, fragmentele au început să exploreze
universul de abia creat. Infuzia Dimensională nu numai că a creat o
fragmentare a conştiinţei ci a format de asemenea şi stelele, planetele,
gazele şi moleculele din care este compusă realitatea fizică. Cu toate
acestea, realitatea fizică reprezintă numai o parte a energiei frecvenţelor
care au apărut ca urmare a fragmentării.
După cum şi ştiinţa a descoperit, materia este energie solidificată
care vibrează cu o frecvenţă anume. Fiecare aspect al universului este
format din energie. Tehnologia Pământeană nu este încă capabilă să
măsoare anumite dimensiuni ale realităţii. Dacă aţi deţine această abilitate
aţi descoperi un număr infinit de porţi în timp, spaţiu şi dimensiuni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu