MAESTRUL DIN VIS

Postat Maria

 Orice relaţie poate fi vindecată, orice relaţie poate deveni minunată, dar procesul de vindecare nu poate începe decât cu noi înşine. Este nevoie să avem curajul să ne folosim de adevăr, să fim absolut cinstiţi cu noi înşine. Chiar dacă nu putem fi cinstiţi cu tot restul lumii, este important să fim cinstiţi măcar cu noi înşine. Chiar dacă nu putem controla tot ce se întâmplă în jurul nostru, putem face cel puţin efortul de a ne controla propriile reacţii. Aceste reacţii controlează visul vieţii noastre, visul nostru personal. Ele sunt cauzele fericirii sau nefericirii noastre. Reacţiile noastre sunt cheia unei vieţi împlinite sau nu. Dacă putem învăţa să ne controlăm reacţiile, ne vom putea schimba obişnuinţele, iar apoi întreaga viaţă. Noi suntem singurii responsabili pentru consecinţele faptelor, gândurilor, sentimentelor şi cuvintelor noastre. Nu întotdeauna ne dăm seama ce cauze au stat la baza acestor consecinţe – ce emoţii, ce gânduri precise –, dar este limpede că suferim sau ne bucurăm ca urmare a unor atitudini personale. Visul personal poate fi controlat prin opţiunile pe care le facem. Noi suntem singurii în măsură să ne dăm seama dacă ne plac sau nu consecinţele acestor opţiuni. Dacă ne bucurăm de ele, este limpede că putem continua să facem ce am făcut şi până acum. Totul este perfect. Dacă nu ne place însă ce se întâmplă în propria noastră viaţă, dacă nu ne bucurăm de visul nostru, atunci merită să încercăm să ne dăm seama care sunt cauzele care au provocat aceste consecinţe. Aceasta este calea prin care visul poate fi transformat. Viaţa este manifestarea visului dumneavoastră personal. Dumneavoastră puteţi transforma programul visului dumneavoastră personal, puteţi deveni un maestru al viselor. Un maestru al viselor face din viaţa sa o capodoperă. Controlul viselor înseamnă însă o mare provocare, căci oamenii sunt de regulă sclavii viselor lor.

De vină este felul în care învăţăm să visăm. Cu toate convingerile pe care le avem, potrivit cărora nu putem face nimic, este greu să scăpăm de Visul Fricii. Pentru a ne trezi din acest Vis, este necesar să începem prin a-l controla. Aşa au creat toltecii Arta Transformării, pentru a se elibera de vechiul Vis şi pentru a crea un nou vis, în care totul devine posibil, inclusiv ieșirea definitivă din Vis. Ei împart oamenii care practică Arta Transformării în două categorii: Visătorii şi Vânătorii. Visătorii ştiu că visul este doar o iluzie, dar continuă să se joace în această lume a iluziei, ştiind că este o iluzie. Vânătorii sunt precum un tigru sau precum un jaguar, ei stau la pândă şi îşi controlează fiecare acţiune şi fiecare reacţie. Auto-controlul este necesar în fiecare clipă. Este nevoie de mult timp şi de mult curaj pentru a atinge măiestria în arta auto-controlului, căci este mult mai uşor să interpretăm totul la modul personal şi să reacţionăm aşa cum o facem de regulă. Acest mod de viaţă ne conduce însă la numeroase greşeli, la foarte multă suferinţă şi durere, căci reacţiile noastre nu fac altceva decât să genereze mai multă otravă emoţională şi să amplifice drama noastră personală. Dacă vă veţi controla reacţiile, veţi descoperi că foarte curând veţi putea vedea, percepând lucrurile exact aşa cum sunt. În mod normal, mintea percepe lucrurile aşa cum sunt, dar din cauza felului în care am fost programaţi, a numeroaselor convingeri pe care le-am achiziţionat în timp, noi interpretăm tot ceea ce percepem, dar mai ales ceea ce vedem. Există o mare diferenţă între viziunea oamenilor prinşi în magia Visului şi arta de a vedea obiectiv realitatea, exact aşa cum este ea. Diferenţa rezultă din felul în care reacţionează corpul nostru emoţional în faţa realităţii percepute. Spre exemplu, dacă mergeţi pe stradă şi un necunoscut vă spune: "Eşti un prost", după care merge mai departe, dumneavoastră puteţi percepe foarte diferit acest lucru. Puteţi accepta imediat cuvintele necunoscutului, gândindu-vă: "Da, cred şi eu că sunt foarte prost", sau vă puteţi înfuria. Vă puteţi simţi umilit, sau puteţi pur şi simplu să ignoraţi cuvintele acestuia. Adevărul este că persoana respectivă era măcinată de propria sa otravă emoţională şi v-a spus ce v-a spus numai pentru că aţi fost prima persoană care i-aţi ieşit în cale. De fapt, otrava lui nu avea nimic de-a face cu dumneavoastră. Nu era o poveste personală. Dacă puteţi înţelege acest adevăr, nu reacţionaţi în nici un fel. Puteţi foarte bine să vă gândiţi: "Bietul om! Probabil că suferă foarte mult, dacă mi-a putut spune aşa ceva!", dar nu luaţi cuvintele sale la modul personal. Acesta este doar un exemplu, dar principiul poate fi aplicat la aproape tot ceea ce se întâmplă, în fiecare moment. Noi avem un ego mititel, care interpretează întreaga realitate din jurul lui ca şi cum l-ar afecta direct, lucru care îl conduce la reacţii exagerate. Noi nu înţelegem ce se petrece cu adevărat în jurul nostru pentru că reacţionăm imediat şi transformăm astfel evenimentele într-o parte din visul nostru. Reacţiile noastre se nasc din convingerile înrădăcinate adânc în subconştientul nostru. Noi am repetat de o mie de ori aceste reacţii, aşa că au devenit o rutină pentru noi. Ne-am condiţionat astfel să reacţionăm într-un anume fel. Tocmai în asta constă provocarea: în a ne schimba reacţiile normale, rutinele zilnice, în a ne asuma riscuri şi în a face alegeri diferite. În cazul în care consecinţele nu sunt cele dorite, putem face noi schimbări în viaţa noastră, mereu şi mereu, până când ajungem la rezultatul dorit. Spuneam mai devreme că existenţa Parazitului, adică a Judecătorului, Victimei şi sistemului nostru de Convingeri, nu reprezintă opţiunea noastră. Dacă ne dăm seama că nu am avut nici o şansă atunci când am fost infestaţi cu el, că nu am ales personal această cale, că totul nu este decât un vis, atunci putem regăsi ceva foarte important, ceva ce am pierdut de mult şi pe care religiile îl numesc "liberul arbitru". Toate religiile afirmă că atunci când l-a creat pe om, Dumnezeu i-a dat liberul arbitru. Acest lucru este adevărat, dar Visul ne-a răpit acest liber arbitru şi l-a păstrat pentru el, căci Visul controlează voinţa majorităţii oamenilor. Există oameni care spun: "Doresc să mă schimb. Doresc cu adevărat să mă schimb. Nu există nici un motiv să fiu atât de sărac. Sunt un om inteligent. Merit o viaţă mai bună, merit să câştig mult mai mulţi bani". Ei ştiu foarte bine toate aceste lucruri, dar ce fac mai departe? Se duc şi dau drumul la televizor, pierzând ore întregi în faţa lui... Ce voinţă au aceşti oameni? Atunci când conştientizăm un aspect, avem posibilitatea de a alege. Dacă ne-am păstra în permanenţă această stare de conştientizare, noi ne-am putea schimba rutinele, reacţiile noastre obişnuite, şi chiar întreaga viaţă. Conştientizarea este procesul prin care ne putem regăsi liberul arbitru. Dacă dispunem din nou de liberul arbitru, noi putem opta în fiecare moment pentru a ne reaminti cine suntem. Chiar dacă mai uităm din când în când, putem face din nou şi din nou aceeaşi opţiune, dar numai dacă suntem conştienţi. Dacă nu suntem conştienţi, nu avem posibilitatea de a opta. A deveni conştient înseamnă a deveni responsabil pentru propria viaţă. Noi nu suntem responsabili pentru ceea ce se petrece în restul lumii. Nu suntem responsabili decât pentru noi înşine. Nu noi am creat lumea aşa cum este; ea era deja aşa atunci când ne-am născut noi. Noi nu ne-am născut cu marea misiune de a salva lumea, de a schimba societatea, ceea ce nu înseamnă că nu ne-am născut cu o mare misiune. Adevărata misiune pe care o avem în viaţă este aceea de a deveni fericiţi. Pentru a putea deveni fericiţi, noi trebuie să ne privim în faţă convingerile, felul în care ne judecăm şi ne victimizăm singuri, renunţând la acest mod de viaţă. Trebuie să fim foarte cinstiţi cu noi înşine în legătură cu fericirea noastră. Cei care spun în dreapta şi în stânga: "Priviţi-mă. Sunt un adevărat succes, am tot ce-mi doresc, sunt atât de fericit", dar în realitate îşi displac propria persoană, nu fac altceva decât să proiecteze în exterior un fals sentiment al fericirii. Noi putem avea totul, dar mai întâi trebuie să avem curajul să ne deschidem ochii, să descoperim adevărul, să vedem lucrurile exact aşa cum sunt.

DON MIGUEL RUIZ