Inima bate fără ca tu să faci ceva special pentru asta

Postat Maria

Inima bate fără ca tu să faci ceva special pentru asta. Creierul funcţionează fără ca tu să ştii cum. Hrana este digerată şi asimilată fără nici o contribuţie din partea ta. Schimbul de gaze are loc la nivelul alveolelor pulmonare fără ca tu să ai habar. Toate aceste procese ţi se întâmplă şi e bine că se întâmplă (îţi permit să fii viu/ vie). Dacă tu crezi că le faci să se întâmple (deşi nu poţi spune cum, mai ales atunci când dormi), la fel de bine poţi susţine că faci să se întâmple cerul, stelele, soarele, atmosfera, ploile, relieful, marea, oceanele. Fără să ştii cum, bineînţeles. Totul e o problemă de perspectivă. Modul cum îţi explici lumea depinde de punctul în care te situezi. însă această aşezare este convenţională, sper că ai devenit conştientă de asta. Ipoteza arbitrară că ai fi cineva separat, care face lucrurile să se întâmple, mi se pare în mod particular comică. Draga mea, tu eşti incapabilă să faci să răsară un singur fir de păr (nici eu nu sunt mai breaz). îmi dai voie să râd? Lucrurile mici care pretind că sunt mari sunt amuzante (când copii imită pe cineva mai în vârstă, toată lumea se prăpădeşte de râs). Este acelaşi mecanism. Transgresarea limitelor, nerespectarea proporţiilor generează comicul. Existenţa se autoreglează tot aşa cum organismul îşi reglează temperatura, metabolismul, stările de veghe şi somn. Ai tu vreo participare conştientă la asimilarea hranei? Zero barat. Misiunea ta este să introduci mâncare în tine (dacă e posibil, te rog, fără carne). Mai departe, pare a fi treaba altcuiva. Dar a cui? Organismul eşti tu, funcţionând însă într-un alt regim decât cel conştient. Tu citeşti acum liniştită şi sătulă pentru că o altă parte din tine, mult mai deşteaptă (tu nu ai putea opera cu toate variabilele), a procesat cele două roşii, castravetele şi bucata de brânză pe care ai binevoit a le înghiţi. Ceea ce individul face în mic, Cosmosul face în mare. Controlul este o iluzie îndrăgită de Eu, falsă în ultimele ei articulaţii. Şi cei mai nepricepuţi studenţi la psihologie ştiu că nevoia de control este polarizată cu frica. Dar ce nevoie de control să mai ai atunci când înţelegi, ca un vrăjitor adevărat, dotat cu inteligenţă intuitivă, că viaţa este un proces, în ultimă instanţă, spontan? În termeni religioşi, acesta e un fel de a-ţi pune viaţa în mâinile lui Dumnezeu, fiind conştient că el ştie mult, mult mai bine ca tine ce să facă, mai departe, cu ea. Care este, prin urmare, marele avantaj al inteligenţei intuitive? Măreşte substanţial contul din bancă? Te ajută să-ţi tragi un mascul feroce? Te propulsează în vârful piramidei sociale? Nimic din toate acestea (sau nu în primul rând, ca să nu fii atât de dezamăgit). INTELIGENŢA INTUITIVĂ DIZOLVĂ ANXIETATEA! 

Adrian Nuta