Nu exista nimeni altcineva care sa vada lumea exact asa cum o vezi tu

Postat Maria

Nu exista decat un singur tu. Esti o expresie pretioasa si irepetabila a mintii lui Dumnezeu. Este uluitor de simplu sa spui ca nu va mai exista niciodata un altul ca tine – dar nu va exista. Nu exista nimeni altcineva care sa vada lumea exact asa cum o vezi tu, ale carui sentimente sa‑i atinga corzile inimii, exact la fel cum le ating ale tale. Nu exista nimeni altcineva – indiferent cat de mult ar semana cu tine – ale carui zile si ani sa decurga la fel cu ale tale, nimeni care sa viseze la fel ca tine, care sa simta, profund, fiecare dintre sperantele tale, pe masura ce zboara ca niste fluturi in inima ta sau sunt strivite de mana unui strain. Chiar daca noi toti traim mii de vieti – si multi cred asta – cel care esti in fiecare dintre aceste vieti nu este acest tu, nascut astfel, cu acesti ochi si aceste maini si cu suferinta pe care trebuie sa o depasesti, cu acesti parinti, acesti frati si surori, aceste talente, aceste daruri de daruit, cu acest numar exact de zile si ore si minute, intre scrierea numelui tau in certificatul de nastere si gravarea lui pe piatra ta de mormant. Tu esti singurul care are oportunitatea exceptionala de a te cunoaste cu adevarat si de a descoperi calea ta unica si minunata. Ceilalti iti pot tine o oglinda in fata si‑ti pot arata parti din tine, care poate au fost ascunse mult timp, dar nu‑ti pot arata niciodata imaginea ta completa – acel intreg care iti apartine, pe care il poti folosi, exprima si elibera, atunci cand zilele din aceasta viata ti s‑au scurs. Poti sa‑i iubesti pe ceilalti, poti sa ai grija de ei, sa‑i incurajezi, sa‑i sprijini, sa‑i asculti, sa‑i alini, sa glumesti, sa te certi si sa plangi cu ei – si sper ca o faci – dar toate darurile de bucurie, respect si grija pe care le oferi celorlalti, le meriti si tu. Ai nevoie de dragostea pe care doar tu poti sa ti‑o dai. Atunci cand nu am invatat cum sa ne iubim pe noi insine, asa cum trebuie, ramanem permanent intepeniti pe aceasta prima treapta a scarii. Nu stim cum si cat de bine sa‑i tratam pe ceilalti si avem probleme cu ceea ce numim limite. Ne impiedicam in mlastina respectului redus fata de sine si in desisul lipsei de consideratie fata de sine, care ne submineaza eforturile de „a‑i iubi pe ceilalti, ca pe noi insine”. Propriul meu drum pe calea iubirii de sine este cel ce m‑a inspirat sa scriu aceasta carte, precum si faptul ca am fost martora la calatoria altora, care au parcurs acelasi drum. Pentru a merge pe aceasta cale, trebuie, mai intai, sa intelegem ca iubirea de sine nu inseamna narcisism. Nu inseamna nici egoism, nici lacomie, nici ca avem intotdeauna dreptate, sau ca ne intereseaza doar propria persoana, incapatanare sau trufie – adica tot ce i-a dat iubirii de sine, un renume prost. Este, mai degraba, o primavara – anotimpul renasterii – in care fiecare dintre noi poate deveni sinele lui cel mai autentic. Dragostea de sine este, de asemenea, misterioasa. Asta, deoarece atunci cand vom invata cu adevarat sa ne iubim pe noi insine, nu va mai trebui sa lucram asupra acestui lucru, in fiecare minut. Reamintindu‑ne constant cat de importanti suntem, cat de important este sa ne iubim pe noi insine, ajungem, in final, intr‑un punct in care compasiunea de sine apare mai usor, aproape automat. Din fantana acceptarii tacute, din practica unei griji blande si neconditionate fata de noi insine, ajungem sa‑i iubim pe ceilalti cu o deosebita generozitate si cu inimi deschise si darnice. Si acest lucru se intampla, deoarece iubirea de sine este – inainte de toate – o chestiune spirituala. Fiindca doar atunci cand ne vom vedea si ne vom percepe efectiv ca pe unul dintre firele ce alcatuiesc vasta tesatura umana, imbratisati profund si neconditionat, de un univers care are grija de noi cu pasiune – un univers ordonat si frumos – doar atunci ne vom putea iubi cu adevarat pe noi insine. Acest sentiment profund, ca suntem o parte pretioasa din univers, reprezinta, de fapt, sursa fundamentala pentru a‑i putea iubi pe ceilalti. Aceasta carte este o calatorie spre tine, o descoperire a modului in care te‑ai pierdut pe tine – si astfel, ti‑ai pierdut capacitatea de a te iubi pe tine insuti. Este, de asemenea, o harta catre frumusetea, gratia si forta care esti tu. Este le beau chemin, drumul minunat pe care trebuie sa calatoresti pentru a le revendica. Sa te iubesti pe tine insuti – sa te accepti cu adevarat si sa te pretuiesti – este, in cele din urma, o sarcina pe viata. Desi procesul poate parea complex, in inima ta nu este chiar asa de complicat. El inseamna parcurgerea a patru pasi simpli, in calatoria catre iubirea de sine: vorbeste deschis, actioneaza, elibereaza‑te si porneste. Descriu acesti patru pasi, in Partea a doua. Scurtele povestiri pe care le voi relata in capitolele care urmeaza, ilustreaza, prin exemple, pasii pe care i‑au facut altii in calea lor catre compasiunea de sine. S‑ar putea sa nu fie in mod necesar pasii pe care trebuie sa‑i urmezi tu – dar, cu siguranta, te pot indrepta catre directia corecta. Sper ca te vor inspira si te vor incuraja sa le intelegi, sa iei partile care ti se potrivesc si apoi sa le folosesti pentru a te impulsiona sa actionezi. Schimbarea are nevoie de curaj. Sa actionezi cu mult curaj – ceea ce inseamna sa te comporti in moduri care nu‑ti sunt familiare, sau chiar te sperie – este ceea ce creeaza schimbarea reala. Odata ce ai pasit – cu gandul, cuvantul, cu fapta, sau in practica – peste limitele tale interioare, vei incepe sa functionezi in moduri noi si diferite. Acest comportament schimbat iti va afecta profund modul in care te apreciezi pe tine. In loc de descurajare sau auto‑critica, vei incepe sa simti iubire de sine. Cu aceste idei in minte si cu incurajarea si dragostea mea, te indemn sa parcurgi acesti patru pasi importanti pe calea ta catre compasiunea de sine. Fie ca drumul sa‑ti fie placut! Si, atunci cand vei ajunge la capat, fie ca inima ta sa fie plina de Tine!

Iubeste-te pe tine insuti  Daphne Rose Kingma