Ce am fost înainte, înainte să te ştiu?

Umbra cântecului,
foşnetul ploii,
crugul zborului,
silabă aşteptându-şi cuvântul,
mângâiere,
crin,
pelin,
roua petalelor
dintre anotimpuri,
cernoziomul alfabetului sacru
din care cerneala ta
hrănea constelaţii
şi mă imagina,
fântâna în care
îţi recunoşteai chipul,
albul insomniilor,
urma tristeţii lăsată
pe patul de flori
al mirării,
gândul pietrei aruncate
dintr-o lacrimă de pasăre noaptea,
viaţa...
Dragostea ta aprindea în mine
toate luminile.
Şi m-ai ales.

Camelia Constantin