Maria , Maria

Ma asez in fata oglinzii , ma privesc indelung , intr-o tacere din cand in cand intrerupta de zgomotele strazii ,si nu mai vreau sa fiu inselata de imaginea din oglinda. Doi ochi transforma realitatea obiectiva intr-un vis , mereu miscator, o nesfarsire de culori pe care m-as putea aseza intr-o perfecta ordine interioara.
In ce moment al trecutului n-am mai indraznit sa ies din limitele mintii?
Si de ce acum ma aplec asupra inimii mele si-i cer ajutorul?

Sa ma ajute sa refuz spaima care bate la usa, spaima ca oglinda nu ma va mai reflecta . Uneori oglinda reflecta un chip de fetita carliontata , care gusta cu indrazneala fructele toamnei , care zambeste si merge inainte unde drumul se deschide, uneori din oglinda apare un chip obosit apropiat de nefiinta inainte de vreme.
Maria care se impotriveste , Maria care accepta .
Inima sau mintea?
Ce alegi Maria?