Fereastra 2012-2032 este de o importanţă mai mare decât solstitiul de iarna din 2012 în sine.

În cazul în care fenomenul 2012 este real, se pare ca e mult mai complicat decât se presupune. Cercetarile mele îmi spun că în nici un fel, aceasta nu înseamnă ascensiunea in masa a toată lumea de pe această planetă, pentru că ar fi împotriva liberului arbitru a celor care în loc să fie gata pentru o lume mai buna, se tin cu încăpăţânare multumiti de una inferioara. Si nici nu se va întâmpla tocmai pe 21 decembrie 2012, deoarece această dată se bazează pe doar două lucruri: calendarul Maya care se încheie in acea zi şi pozitia soarelui la solstitiul de iarna când se suprapune peste centrul galactic, prima este o datare discutabilă, în timp ce al doilea a avut loc deja în 1998. Trecerea dimensionala ar putea fi de fapt mai mult efectul dimensional al unui val energetic mai larg al cărui vârf se află centrat pe acea data sau după 2012, in timp ce anii imediat înainte şi după vârf ar putea fi la fel de semnificativi. Mai degraba estimez că fereastra 2012-2032 este de o importanţă mai mare decât solstitiul de iarna din 2012 în sine.
Ce implică Trecerea?

Pot presupune ca ar fi mai degraba o deslipire de realitatea noastră colectivă consensual, astfel că partile disonante ale populaţiei pot să se abată fluxuri temporale separate şi apoi în tărâmuri (realitati) diferite de existenta. Este o manifestare mai accentuata a aceleeaşi Dinamica a Realitatii care sta la baza experientelor noastre de zi cu zi. În momentul de faţă împărtăşim cu toţii aceeaşi planetă şi separarea în rândul persoanelor care se afla pe diferite cai de imbunatatire se limiteaza cel mult la o separare geografica , dar mai degraba de obicei, implica o simpla barieră in sincronicitate, astfel încât drumurile lor se intalnesc rar în viaţă. Dar pe masura ce creşte polarizarea şi tensiunea de respingere dintre sectoarele populaţiei disonante şi condiţiile de pe aceasta planeta lasă loc din ce în ce mai puţin pentru manifestarea liberei vointe a fiecaruia care se afla in acest spatiu si timp, va exista o presiune tot mai mare pentru mijloace mai extreme (se poate spune si exotice) de separare. Potrivit Dinamicii Realitatii, ceea ce începe ca o simplă antipatie între persoane poate creste pana la despartirea cailor, a liniei temporale şi în final despartirea de dimensiuni. Este mitoză celulară pe scara hiper dimensională .

Ce determina Transgresiunea? De ce este ciclică? De ce se referă la alinieri astronomice?

Este posibil că sistemul nostru solar să treacă printr-o regiune a spaţiu-timpului ale căror condiţii variază foarte mult de cele din regiuna noastră curentă. Sau poate mai degrabă decât să mergem noi spre ea, vine ea spre noi. Oricum, merită să speculăm ce mecanism fizic ar putea produce Trecerea.

Este posibil ca din centrul galaxiei să radieze braţe spiralate de potenţial gravitaţional foarte mult modificat. Pe masura ce sistemul nostru solar se misca in jurul centrului galactic, acesta va intra ciclic şi va ieşi din aceste brate spiralate, astfel încât toate planetele şi soarele trec printr-o schimbare simultană în potenţialul lor gravitaţional. Probabil ca si altii au emis ipoteze similare dar în acest articol voi urmări acest concept până la concluzia sa logică şi voi arăta de ce implicaţiile explica tot ce putem spune cu siguranta despre Trecere.
Teoria Relativităţii Generale: atingerea pragului de Portal

Centrul galactic este o gaura neagra super masiva; şi găurile negre sunt ieşirile din universul nostru. Pentru a înţelege găurile negre, trebuie mai intai sa intelegem gravitatia. Toate corpurile masive emana câmpurile gravitaţionale care determina alte corpuri să cadă spre ele şi invers. Dar la baza acestui camp sta un camp fundamental cunoscut sub numele de potenţial gravitaţional. Pentru a face o analogie, în cazul în care câmpul gravitaţional este ca panta descendenta a unui deal, atunci potenţialul gravitaţional este măsura înălţimii la un punct de pe acest versant. Sau daca câmpul de forţă este ca vântul, potenţialul este ca presiunea aerului. Este nevoie de schimbări în potenţialul gravitaţional pe o oarecare distanţă pentru a produce un câmp de forţă gravitaţională, la fel cum este nevoie de schimbări în înălţime pentru a face lucrurile s ase poata rostogoli în jos pe panta, sau modificări în presiunea atmosferică pentru a crea vânt. Pe pământ, fiecare înălţime deasupra suprafeţei (sau distanţa de la centrul planetar) are un potenţial gravitaţional diferit, care creează o “panta” îndreptata în jos (spre centru), provocând obiecte să scadă dacă sunt eliberate.

Este evident din teoria lui Einstein a relativitatii generale că potenţialul gravitaţional stabileşte de asemenea rata timpului şi scara spaţiului. Ceasurile merg mai lent şi riglele verticale sunt mai scurte la altitudini mai mici, deoarece potenţialul gravitaţional este mai puternic acolo. O gaură neagră este atât de compactă şi masivă incat potenţialul ei gravitaţional la o oarecare distanta este deja suficient de puternic pentru a încetini timpul si pentru a opri şi micsora spaţiul pana la zero. Această distanţă este cunoscută sub numele de orizontul evenimentului (event horizon), sau raza Schwarzschild. Din perspectiva noastră, un obiect care intră în orizontul evenimentului va apărea îngheţat în timp, în realitate obiectul în sine este instantaneu propulsat spre eternitate şi fie ejectat din universul nostru fizic, fie distrus în acest proces.

Oricine intră într-o gaură neagră va fi cel mai probabil strivit pana la moarte, deoarece modificările de potenţial gravitaţional lângă orizontul evenimentului sunt atât de abrupte încât forţele asociate sunt prea mult să le suporte. Dar amintiţi-vă că acesta este potenţialul gravitaţional în sine, şi nu camp gravitational care incetineste timpul si micsoreaza spatiul. Prin urmare, este posibil să existe aceleaşi efecte de îndoire a spaţiu-timpului fără forţele periculoase daca potenţialul gravitaţional, în ciuda faptului că e intens, variază foarte puţin într-un volum dat de spaţiu. Ar fi ca o regiune de presiune de aer inalta, dar fără vânt. Deci, atâta timp cât gradientul spaţial în potenţialul gravitaţional este neglijabil, potenţialul in sine poate varia în mod liber, fără a fi însoţit forţe.

Lucrurile devin interesante cand se trece dincolo de orizontul evenimentului, sau ca sa zicem altfel, dincolo de valoarea potenţială gravitaţională necesara pentru a opri timpul. Teoria Relativitatii Generală are o ecuaţie care arată modul în care potenţialul gravitaţional determină dilatarea timpului:

După cum puteţi vedea, cu cat mai negativ este potenţialul gravitaţional, cu atât mai mare e dilatatarea timpului. Dupa ce atinge o valoare critică, potenţialul determina dilatarea la infinit a timpului, în sensul că din perspectiva noastră ceasului afectat i-ar lua o infinitate sa ajunga la secunda urmatoare. Cu alte cuvinte, atunci timpul incetineste pana la zero. Această valoare critică a potenţialului poate fi numit condiţia de portal:

Condiţia de portal se găseşte tocmai la orizontul evenimentului gaurii neagre, dar poate exista si în altă parte în formă fara gradient şi astfel fara forta distrugatoare. Daca potenţialul devine inca mai negativ decât conditia de portal, atunci nu numai curgerea timpului se reduce la zero, dar de fapt timpul devine imaginar. Spre deosebire de cantităţile reale care sunt multipli de unu, cantităţile imaginare sunt multipli de rădăcina pătrată din -1, care din punct de vedere practic înseamnă “o imposibilitate dintr-o dimensiune, făcuta posibilă într-o alta” Ceea ce stim ca timp liniar de zi cu zi este timpul real. Timpul imaginar se poate scurge fără ca o singura secunda de timp real sa treaca şi de aceea este singurul moment care continuă să existe şi pentru cineva care trece pragul portalului.
Fizica cuantica: dincolo de pragul Portalului

Trecerea pragului portalului este echivalent matematic cu depasirea vitezei luminii, dar fara a misca un centimetru. Este ejectat din spaţiu-timp real în spaţiu-timp imaginar, pe care fizica il numeşte hiperspaţiu, Ra il numeste timp-spatiu, iar Cassiopenii il numesc antimaterie sau univers eteric. Dacă timpul liniar (timp real) este de fapt o bucla, atunci trecerea timpului cu viteza zero şi intrarea in hiperspatiu ar însemna ieşirea din această buclă. De acolo, alte bucle ar deveni deschise spre explorare. Acestea ar fi caile temporale paralele.
După o trecerea pragului portalului, cum poate cineva naviga, unde se poate duce, incotro o poate lua?

Aici se termina relativitatea si incepe Fizica Cuantica. Când curgerea timpului este redusă la zero, nu mai există o diferenţă între cauză şi efect. Mai degrabă acestea există ca o singura stare de la început până la sfârşit, simultan şi se suprapun, ca o rolă film care doar sta pe un raft. Acestea sunt secvenţe deterministe sau de cauzalitate, în sensul ca secvenţe în care cauza duce la un efect previzibil, fără surprize pe traseu. Astfel de surprize sunt numite puncte cuantice de alternativa, locul unde ramurile temporale se impart in mai multe posibilităţi alternative. Acestea reprezintă evenimente nedeterministe prin care constiinta alege dintr-un set de mai multe “bobine de film”, pe cea care o să ruleze următoarea. Această alegere este reprezentata în mecanica cuantică ca o “fază cuantic,” un unghi de aliniere sau poziţia pe funcţia de undă cuantică. Ce este funcţia de undă cuantica? Spre deosebire de particule, care există ca lucruri tangibile într-un univers obisnuit, o funcţie de undă este colectia tuturor starilor posibile ale acestei particule asa cum se manifesta ea simultan in toate universurile paralele . Atunci cand constiinta observă o funcţie de undă, ea selectează automat din unda o singură fază pe care o blocheaza şi pe care o transforma într-o posibilitate concretă in universul nostru.

Deci, după intrarea hiperspaţiu, timpul imaginar si faza cuantica fundamentala (poate ca ele sunt acelaşi lucru) asigură măsura principala de navigaţie. După intrarea in hiperspaţiu, constiinta poate alege si fixa o faza a undei cuantice trecand astfel inapoi pragul portalului în spaţiu-timp real.
Trecerea ca Expansiune a Undei Cuantice Macroscopice

Acum, ce are asta de-a face cu 2012? Poate ca totul. Aşa cum am menţionat, ipoteza expusa aici este că centrul galactic radiaza valuri sau braţe spiralate de potenţial gravitaţional modificat. Conform teoriei unificate a câmpului , există o varietate de mecanisme pentru a genera astfel de valuri. Indiferent de mecanism, în cazul în care sistemul solar suferă o schimbare de potenţial gravitaţional care depăşeşte condiţia de portal, realitatea noastră ar deveni literalmente deslipita.

Vedeti, motivul pentru care impartim în prezent aceeasi planeta pe aceasta linie temporala este că noi toţi suntem fixati pe aceeaşi fază cuantica a undei fundamentale şi astfel, impartim aceeaşi realitate. In prezent variantele individuale ale realităţii noastre sunt legate împreună pentru că suntem colectiv blocati in partea de jos a aceluiasi potenţial gravitaţional, ca niste bile îngrămădite împreună într-o depresiune pe o foaie de cauciuc. Din intamplare, pragul de portal este potenţialul necesar pentru a depasi potenţialul fixat al întregului univers fizic pe care il locuim in prezent. Daca bilele ar fi ridicate deasupra acestui prag al potentialului ar putea fugi care incotro şi la fel daca am avea o crestere in potentialul nostru gravitaţional, realitatea noastră colectivă s-ar dizolva. Si asta este exact ceea ce s-ar întâmpla dacă am trece printr-o regiune a galaxiei modificata suficient sau în cazul în care un potenţial undă gravitaţională ar trece prin noi. Cred că acesta este mecanismul cheie din spatele Transgresiunii.

Să spunem că 2012-2032 implică o modificare cataclismica a potenţialului nostru gravitaţional, până la punctul în care totul se destrama. Atunci totul ar fi flexibil, orice ar fi posibil, viitor şi trecut s-ar contopi într-un singur moment de eternitate, timpul incetineste pana devine o infinitate şi conştiinţa este proiectata în hiperspaţiu. În anii premergatori acestui moment, realitatea ar deveni pur şi simplu mai plastica şi va răspunde mai usor conştiinţei noastră ca urmare a schimbarii prin care trece, relaxarea potenţialului gravitaţional, dar după aceea realitatea s-ar dizolva complet. Şi după ce ar fi aruncata în hiperspaţiu, constiinta ar alege si ar fixa una din fazele corespunzatoare oricarei realitati careconsidera.

[Aici plasticitatea ar fi atat de mare incat ar permite ceea ce numim ascederea la planurile superioare urmatoare, NIRVANA - vezi 'interviul'cu entitatea Ra; totusi, ceva previne trecerea directa pe planurile cele mai de sus pana la Creatorul Unic, presupun ca este maturitatea noastra limitata care se desvolta doar treptat, pas cu pas - n.tr.].

Departe de a fi speculaţii New Age, aceste rationamente decurg direct dintr-o aplicare ipotetica a fizicii cuantice şi relativiste.

Deci ceea ce înseamnă cu adevărat Trecerea în acest context este deblocarea lanţurilor gravitaţionale care ne leaga unul de altul, astfel că apare un proces natural de sortare astfel incat transgresiunea se poate produce atunci cand oamenii o pot lua pe cai diferite, catre realităţi noi care se potrivesc mai bine propriilor nevoi spirituale, realităţi care rezoneaza cel mai bine cu spectrul propriei lor faze cuantice. Ultima parte s-ar numi mai corect “colapsul valului/undei cuantice macroscopice” – care este un termen pe care alţii l-au mai folosit anterior, dar aici vă spun că aceasta este doar jumătate din ecuaţie. Cealaltă jumătate este în primul rând întâlnirea cu pragul de portal, care este singura modalitate in care o realitate tangibilă/fixata poate fi “fluidizata” şi pentru care e nevoie de o undă de potenţial gravitaţional al cărei amplitudine maxima depaseste pragul de portal. Altfel spus, Trecerea este un expansiune a undei cuantice macroscopice urmata de un colaps a undei cuantice macroscopice. Este deschiderea şi închiderea uşii realitatii noastre. Sampo macina inca o dată!

Ce se întâmplă după aceea depinde de persoana în cauză. Cei cu mai putina conştientizare şi polarizare spirituala poate, ca puii de pasare prea mici pentru a zbura ce cad înapoi din vazduh, vor cadea si ei intorcandu-se imediat într-o linie temporala liniară limitată, fără a-si mai aminti ceva. Amintirile noastre sunt parte a liniei temporale liniare şi se schimba concomitent cu orice modificări ale ei. Alţii poate au câştigat suficientă energie personala şi polarizare spirituală pentru a se elibera din potenţialul gravitaţional, noul grad de libertate oferindu-le posibilitatea de a intra şi ieşi din timp-spatiu/hiperspaţiu dupa dorinta. That level of existence is called “fourth density” but here I wish to give a technical hypothesis of what that really means: total quantum phase freedom and conscious navigation through imaginary time. Acel nivel de existenţă este numit “densitatea a patra”, dar aici aş dori să emit o ipoteză tehnică a ceea ce înseamnă asta cu adevărat: libertate totala in faza cuantica şi navigare conştienta prin timpul imaginar.
Viitorul e în mâinile noastre

În cele din urmă acest lucru înseamnă că unde (şi când) ajungem depinde de unde avem nevoie sa ajungem, in punctul culminant al alegerilor noastre spirituale în viaţă, şi de ceea ce rezoneaza cel mai mult cu natura sufletului nostru, pentru că acestea determină ce realităţi putem noi accesa după intrarea in hiperspaţiu.

De aceea este incredibil de nerealist să spunem că in 2012 toată lumea de pe pământ garantat va urca la un nivel superior. Acest scenariu ar încălca libera alegere a celor care nu sunt pregatiti şi ar încuraja pasivitatea deoarece cu ascensiune garantata, tot ce mai trebuie să faci este să stai şi să aştepti până în 2012, ceea ce nu este diferit de Răpirea creştină sau oricare alta conduita in caz de apocalipsa care promovează aşteptarea pasiva a sfârşitului. As far as the common criticism goes that even the kind of Shift mentioned in this article is no different from Rapture theories since it deals with a “grand event” that leads to a “judging of people” — keep in mind that the criteria for the sorting process discussed here is based entirely on freewill and spiritual necessity rather than some backwards moralistic dogma, and that the only ones doing the judging are the individuals themselves (or rather their own higher selves). În ceea ce priveşte criticile obisnuite, s-ar putea spune ca nici varianta expusa in acest articol nu difera prea mult de Rapirea Crestina din moment ce se vorbeste de un “eveniment grandios, final”, care conduce la o “judecata a oamenilor” – sa ţinem totusi cont de faptul că in cele expuse aici criteriile procesului de sortare se bazează în întregime pe necesitatea individuala de imbunatatire si evoluare si pe libera alegere, mai degrabă decât vreo dogma moralista retrograda [ptiu!, il trazneste Dumnezeu..- n.tr.], şi că singurii care vor face judecarea sunt oamenii (sau mai degrabă propriul lor sine superior).

Dinamica Realitatilor explică de ce principiile care stau la baza Trecerii sunt aceleaşi cu cele active la un grad mai scăzut în viaţa noastră de zi cu zi. Dacă doriţi să ştiţi care va este rezonanta fazei cuantice, uitati-va la ce fel de experienţele atrageti chiar acum. Care este “tema” experienţelor din viaţa ta? Alergi nebuneşte dupa satisfacţii materiale, pasind peste cadavrele altora pentru a-ti satisface ambiţiile personale? Suferi nenorocire după nenorocire, ostilitate şi persecuţie? Sau te straduiesti să obtii o mai buna conştientizare şi echilibru, avand in viata ta de zi cu zi un numar oarecare de miracole? Există o mie de alte întrebări dar acestea ar trebui sa faca sa te gandesti.

Pentru a-ti aseza realitatea pe directia traiectoriei optime, este nevoie de o combinaţie optimă de atitudine, de conştientizare şi de acţiune. Mai multe despre acestea într-un alt articol viitor, dar aruncai o privire pe note de cercetare privind atitudine vs. conştientizare. Cu cat mai buna constientizarea, cu atat mai armonioasa atitudinea şi mai responsabile acţiunile, cu atat mai mult rezonezi cu un viitor probabil pozitiv. Leave one of these out and the triad is broken, imbalance arises, and problems inevitably creep in. Daca neglijezi doar una dintre acestea şi triada este rupta, apare dezechilibrul şi inevitabil problemele.

Eu cred că dacă vom face partea noastră pentru a ne îmbunatati, daca vom ajuta pe ceilalti la nevoie şi vom consolida în permanenţă legătura cu vocea noastră interioară a intuiţieişi conştiinţei spirituale, vom reusi tot mai mult sa ne amintim cine suntem şi de ce suntem aici. With this “blueprint” of higher awareness fully activated in our souls, what precipitates from the hyperdimensional state is a new reality in full harmony with that blueprint. Cu acest “plan” pentru o mai buna conştientizare pe deplin activat în sufletele noastre, din starea hyperdimensională se va concretiza o nouă realitate în deplină armonie cu acest plan.sursa