joi, aprilie 14, 2011

Ma-ncapatanez sa nu neg ceea ce mana mea poate atinge , poate mangaia

Copacii s-au umplut de albul florilor renasterii fiecarui an, raspandind miresme imbietoare de emotie palpabila.
In mine lupta este in toi.
Pe deoparte un sentiment de zadarnicie a oricarui efort facut ce seamana atat de mult cu o iluzie ,tacerea si nemiscarea mea.
Peste un ceas totul se poate prabusi,ceva ce era gata sa-mi scape , o amaraciune sub o flacara.
Nimeni nu raspunde intrebarilor mele , sunt asa multe intrebari si atat de putine raspunsuri.
O adiere de vant staruie o clipa pe obrazul meu. Si-n acel moment simt o apriga dorinta de a iubi si de a plange in acelasi timp.
Si mi se face sete dar nici o apa nu-mi potoleste setea.
Ma-ncapatanez sa nu neg ceea ce mana mea poate atinge , poate mangaia.
Un chip iti poate vorbi doar daca se reinnoieste si atunci cand privesti cu atentie , descoperi minunatia unui suflet care lupta sa zambeasca pentru a nu te dezamagi.
Am uitat un timp ca sunt intr-o holograma pe care eu insumi am creat-o si am intrat in drama.
Ma scutur de drama, hai trezeste-te Maria, porneste la drum , zamisleste tu iubirea care impaca contrariile .
Maria

4 comentarii:

Anonim spunea...

zamisleste tu iubirea care impaca contrariile

Bogdan Vasiliu spunea...

Super tare! Bravo!

Joana21 spunea...

superb!

MARIA spunea...

Va multumesc Bogdan si Ioana ca sunteti alaturi de mine.

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...