Ieşi din mintea ta. întoarce-te la simţirile tale!

O viaţă trăită la alegere este o viaţă de acţiune conştientă. O viaţă trăită la întâmplare este o viaţă de reacţie inconştientă. Reacţia este exact asta: o acţiune pe care ai făcut-o înainte. Când tu „reacţionezi”, ceea ce faci este să evaluezi datele care-ţi vin, să cauţi în banca de date după aceeaşi experienţă sau una aproape la fel şi să acţionezi în modul în care ai făcut-o înainte. Aceasta este cu totul lucrarea minţii tale, nu a sufletului tău. Sufletul tău te-ar face să cauţi în „banca lui de date” pentru a vedea cum ai putea să creezi o experienţă cu adevărat originală a Eului tău în Momentul de Acum. Aceasta este experienţa „căutării sufletului” despre care ai auzit atât de des, dar trebuie să fii, literalmente, „ieşit din minţi” ca să o faci. Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: îţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi. A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute. Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează. Sufletul ştie în înţelepciunea Lui că experienţa pe care o ai în Acest Moment este o experienţă trimisă ţie de către Dumnezeu, înainte chiar de a deveni conştient de ea. Aceasta este ceea ce se înţelege printr-o experienţă prezentă, trimisă dinainte în dar. Ea este deja pe drum către tine chiar în momentul în care o cauţi, pentru că, exact înainte de a întreba, Eu ţi-am şi răspuns. Fiecare Moment de Acum este un cadou minunat de la Dumnezeu. De aceea prezentul este dar de la Dumnezeu. Sufletul caută în mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gândul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat. Este dorinţa sufletului să te aducă înapoi la Dumnezeu - să te aducă acasă al Mine. Este intenţia sufletului să se cunoască pe el însuşi prin experienţă şi, astfel, să Mă cunoască pe Mine, deoarece sufletul înţe¬lege că Tu şi Eu Una suntem, chiar dacă mintea neagă acest adevăr şi corpul acţionează în conformitate cu această negare. De aceea, în momente de mari decizii, ieşi din minte şi, în schimb, lasă sufletul să caute. Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă. Dacă-ţi petreci timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine” pentru tine, alegerile tale vor fi precaute, deciziile tale vor dura la infinit şi călătoria ta va fi lansată pe o mare de nelinişti şi aşteptări. Dacă nu eşti atent, te vei îneca în aşteptările tale. Uau! Ăsta chiar că este un răspuns! Dar cum îmi ascult eu sufletul? De unde ştiu ce să aud? Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele. De ce mi se pare că preţuirea sentimentelor este exact ceea ce m-a făcut să intru, de la început, în necaz? Pentru că ai etichetat evoluţia drept „necaz” şi statul pe loc drept „siguranţă”. Adevăr îţi spun Eu ţie: sentimentele tale nu te duc niciodată la „necaz”, pentru că sentimentele tale sunt adevărul tău. Dacă vrei să trăieşti o viaţă în care să nu-ţi urmezi niciodată sentimentele, dar în care fiecare sentiment este filtrat prin maşinăria Minţii tale, dă-i înainte. Ia deciziile, bazându-te pe analizarea situaţiei de către Mintea ta. Dar nu căuta bucurie în astfel de maşina¬ţiuni şi nici preamărire a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat. Aminteşte-ţi: Adevărata preamărire nu trece prin minte. Dacă-ţi asculţi sufletul, vei şti ce este „cel mai bine” pentru tine, pentru că cel mai bine pentru tine înseamnă ce este adevărat în ceea ce te priveşte. Când acţionezi luând în considerare numai ce este adevărat în ceea ce te priveşte, îţi vei grăbi înaintarea pe cărare. Când creezi o experienţă bazată pe „adevărul tău de acum”, mai degrabă decât să reacţionezi la o experienţă bazată pe un „adevăr trecut”, produci un „nou tu”. De ce durează atât de mult să creezi realitatea pe care o alegi? Iată de ce. Pentru că nu ţi-ai trăit adevărul tău. Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera. Dar, o dată ce ai ajuns să-ţi cunoşti adevărul, încetează să te mai răzgândeşti în ceea ce îl priveşte. Mintea ta este cea care încearcă să-şi dea seama ce este „cel mai bine”. Opreşte-o! Ieşi din mintea ta. întoarce-te la simţirile tale! Aceasta se înţelege prin „a-ţi veni în simţiri”. Înseamnă a te întoarce la ceea ce simţi, nu la ceea ce gândeşti. Gândurile tale sunt pur şi simplu atât - gânduri. Construcţii mentale. Creaţii „inventate” de mintea ta. Dar sentimentele tale — ei, astea sunt reale. Sentimentele sunt limbajul sufletului. Şi sufletul tău este adevărul tău. Neale Donald Walsch