Cea mai scurtă cale spre iluminare este cea care trece direct prin inimile noastre. Prin relaţiile noastre. Prin durerile, suferinţele şi fricile noastre.

Dacă vrei să te vindeci, aminteşte-ţi - lasă durerea să iasă: recu­noaşte şi acceptă rana. Trăieşte împreună cu ea şi las-o să te înveţe.

•  Simte durerea. Aminteşte-ţi violenţa.

•  lartă-te.

•  Fii bun cu tine însuţi.

•  Vezi durerea făptuitorului răului.

•  Vezi violenţa ca pe un strigăt după iubire.

• Acum. ridică-te.

• Jură că nu vei mai fi niciodată o victimă.

• Jură că nu te vei mai trăda niciodată.

•  înţelege că ai acceptat durerea, deoarece ai dorit iubire şi nu ai ştiut cum să o capeţi.

•  Spune ce doreşti acum.

•  Spune-i NU abuzului.

•  învaţă să spui NU la ceea ce nu doreşti.

•  învaţă să spui DA la ceea ce doreşti.

• Nu face confuzie între cele două.

•  Nu accepta ceea ce te face să nu te simţi bine.

• Spune adevărul, chiar dacă asta ar însemna că ceilalţi te părăsesc.

•  Fii ferm. Vorbeşte limpede. Mergi înainte cu viaţa ta.

•  Doreşte să simţi ceea ce simţi şi să-i faci pe alţii să ştie ce simţi, însuşeşte-ţi ceea ce simţi şi nu-i face pe alţii responsabili pentru aceasta. Nici o acuză nu e potrivită în acest caz, nici în ceea ce te priveşte şi nici în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi.

•  Să ştii că vindecarea este un proces care ţine o viaţă întreagă. Există din ce în ce mai multe straturi de uitare şi neglijare de sine care vor ieşi la suprafaţă. Este în regulă. Acum ştii că poţi simţi durerea şi poţi trece prin ea. Acum poţi avea încredere în călătoria ta de vindecare.

• Nu e nevoie să continui să cauţi întunericul. Va veni de la sine. In momentul în care vrei să vindeci, durerea sinelui fărâmiţat apare în mod automat. Fragmente din puzzle ies la suprafaţă şi imaginea devine clară.

Acest lucru nu se întâmplă dintr-odată.

•  Ai răbdare. Nu poţi grăbi acest proces. Vindecarea ta se face în ritmul ei propriu şi liniştit. Acceptă-I. Nu forţa lucrurile, pentru că te în­torci iar la frică şi îngheţi în ea. Acceptă să tratezi flecare problemă în momentul prezent.Despre asta este vorba când ne referim la calea spiri­tuală. Vindecarea rănilor. Vindecarea durerii noastre personale, făcând-o publică. Mărturisindu-ne ruşinea. Găsindu-ne parteneri întru vindecare.

Această lucrare nu poate fi făcută într-o peşteră din munte. Retra­gerea din viaţă nu face altceva decât să atrofieze simţurile. Nu este nici avantajoasă şi nici necesară. Cea mai scurtă cale spre iluminare este cea care trece direct prin inimile noastre. Prin relaţiile noastre. Prin durerile, suferinţele şi fricile noastre. Nu pare a fi o cale a demnităţii, dar este cea mai demnă cale dintre toate. De-a lungul ei. aripile întunecate devin lu­minoase, iar întunericul dă naştere propriei sale forţe de vindecare. Asta, deoarece în întuneric noi suntem îngrijiţi şi pregătiţi. Din acest pântec în­tunecat ieşim înspre lumină. Fără el, noi nu ne-am naşte.

Fără el, noi nu ne-am putea naşte din nou.

Paul Ferini Linistea inimii