TRECEREA

In locul unde existam, situat in afara spatiului si a timpului, era liniste si armonie. Nici un eveniment nu tulbura existenta noastra. De undeva din urma, dintr-un spatiu material,veneau mereu si mereu alte particule de viata asemenea noua. Pe noile venite le intrebam despre existenta lor anterioara in spatiul material, dar nu-si aminteau nimic. Se pare ce ,odata cu trecerea barierei ce desparte spatiul material de nonspatiul in care existam noi, orice amintire si orice contact cu lumea parasita se pierde. Din cauza lipsei oricarei amintiri noi nu traiam in timp ci doar intr-un vesnic prezent. Noi nu ne puteam forma nici un gand sau plan de viitor, intrucat nu sesizam trecerea timpului Lipsite de forma si reduse la esenta notiunii de viata nu ocupam in spatiu nici un loc. Si nefiind nicaeri, eram, in acelasi timp pretutindeni. Ori de cate ori, in lumea materiala,datorita unor complicate procese fizico – chimice, se creau conditii favorabile aparitiei vietii, una dintre noi se intrupa instantaneu in noua ei forma materiala transformandu-se intr-o planta, om, sau alta forma de manifestare a materiei vii. Marea Lege care dirija intreg acest process, ne supraveghea pe nestiute cai si veghea ca totul sa se desfasoare fara incidente. De fapt, nici nu era de conceput ca intr-un proces atat de perfect sa se iveasca vreo deficienta. Tot ce gandesc acum si tot ce stiu acum nu-mi era accesibil pana la accident. Atunci, datorita unei greseli savarsite de Marea Lege sau datorita unei forte exterioare si necontrolate, am avut posibilitatea sa vad pentru o fractiune de secunda ce ne asteapta. In acea strafulgerare care a fost ca o revelatie pentru mine si un soc pentru existenta mea armonioasa, am vazut locul unde urma sa ma intrupez si am inteles ce ma asteapta. Urma sa devin o fiinta, mai exact un om. I-am privit pe oameni si am ramas surprins. De cand ne intrupam in ei oamenii incepeau sa se agite in mod cu totul inutil pentru mine, pana cand mureau si particula de viata din ei venea si se reintegra in totul pe care abia il parasise.. In locul celor morti apareau altii si altii si totul semana cu o nebunie colectiva care nu ducea nicaieri Imi scapa de fapt finalitatea acestor zbuciumuri individuale. Intrucat existenta lor era extreme de scurta, nu intelegeam de ce se agita atat, mai ales cand singura lor sansa era accea de a muri. Aveau sperante, idealuri, dorinte materiale, sentimente si o mie de alte cauze care le animau existenta. Si desi timpul meu nu conta, m-a infiorat aceasta inutila zbatere care nu folosea la nimic. In timp ce ma framantam sa gasesc rostul celor vazute, imaginea s-a stins si Marea Lege care simtise totul m-a dirijat spre iesire Atunci am refuzat sa ma intrupez. Era primul caz de nesupunere. Intre celelalte elemente cu care eram intr-o comuniune de simtire, s-a propagate o unda de neliniste si nesiguranta. Si atunci Marea Lege m-a blestemat 

Sunt blestemat sa fiu vesnic om 

Sunt blestemat sa fiu vesnic 

Sunt blestemat sa fiu 

Sunt blestemat

Sunt 

TRECEREA - Aurel Antonie