GRANDIOSUL PLAN AL UMANITĂŢII

 [Heru:] Permiteţi-mi să vorbesc despre scopul unei fiinţe umane tridimensionale. Matricea oamenilor tridimensionali a fost creată în cadrul celor mai înalte ordine, împreună cu însuşi Creatorul Suprem, în efortul de a avea o fereastră, de a putea privi în propria lui Creaţie. (Folosesc cuvântul ‘lui’, dar desigur Creatorul Suprem este dincolo de gen). A fost lansat efortul de a se crea nişte fiinţe ce ar dispune de suficientă complexitate, inteligenţă cognitivă, componenţi de percepţie şi abilităţi de procesare, astfel încât ele să fie camere de luat vederi şi ferestre pentru Creatorul Suprem, pentru a privi direct în a treia dimensiune a Creaţiei. A avea observatori şi comunicatori tridimensionali a făcut parte din grandiosul plan al acestei întregi Creaţii. Lucrul acesta nu se mai înfăptuise niciodată până în acel moment, în nici una dintre Creaţiile precedente. Creaţiile precedente aveau tridimensiuni rudimentare, însă formele de viaţă conţinute în aceste dimensiuni nu erau de sine conştiente. Datorită faptului că aceasta a fost cea mai complexă dintre Creaţii şi în multe privinţe şi cea mai grandioasă dintre ele, Creatorul Suprem a dorit să aibă capacitatea de a experimenta totalitatea Creaţiei Sale. Aşadar oamenii sunt ochii, urechile, degetele, nasul şi papilele gustative ale Creatorului Suprem. Într-un univers neafectat, oamenii tridimensionali sunt conectaţi direct la Creatorul Suprem, iar experienţele lor sunt transmise înapoi direct la El. În universurile (de)căzute nu este aşa. În scripturi există referinţe care descriu oamenii ca fiind coroana (apogeul) Creaţiei şi acesta este motivul. Oamenii reprezintă complexitatea maximă, o complexitate ce o depăşeşte pe cea a îngerilor. Ei sunt cel mai sofisticat bio-computer, cel mai complex mecanism senzitiv. Aşadar, dorinţa nesăţioasă de a experimenta, despre care am vorbit şi cu alte ocazii este profund întipărită în oameni. Existenţa celei de a treia dimensiuni nu este o aberaţie sau o eroare, deşi în acest univers dimensiunea a treia este distorsionată. Dacă vă uitaţi la fractali: aşa cum se extind tot mai mult în exterior, ei devin din ce în ce mai mici, mai delicaţi şi mai complecşi pe măsură ce se extind. La fel este şi planul fizic, el se aseamănă cu terminaţiile unui fractal. Priviţi terminaţiile nervoase din mâinile voastre, cât de multe sunt şi cum se răspândesc în milioane de locuri pentru a experimenta. Aceasta este similar cu cea de a treia dimensiune. Apoi, dacă vă uitaţi la centrul corpului, nu există acest tip de complexitate în terminaţiile nervoase. Iar asta se aseamănă cu centrul dimensiunilor superioare ale Creaţiei. Aşadar, voi cei din planul fizic, cei aflaţi în formă fizică sunteţi terminaţiile nervoase. Pentru Creator, voi reprezentaţi punctele de percepţie prin care El experimentează Creaţia. Şi tot ceea ce aţi experimentat vreodată este trimis direct înapoi la Creator. Există foarte mult sens în acest proces, iar într-un univers echilibrat de lumină, este o mare bucurie în acest nivel de Creaţie. Se consideră că viaţa nu este deplină fără aceasta. Căci în fiecare atom şi în fiecare particulă subatomică, există o legătură directă cu Creatorul Suprem. Iar asta este ceva ce nici măcar un Zeu Creator nu poate crea. Un Zeu Creator poate crea un univers, dar el sau ea vor face acest lucru folosind acea materie creată de Creatorul Suprem. În Grandiosul Plan al umanităţii, fiecare om poartă cu sine o parte pe deplin realizată a întregului. Prin aceasta ei sunt în esenţă o încarnare, sau ceea ce voi numiţi un avatar. Fiecare om a fost creat pentru a purta acest tip de energie. Iar când se vor întâlni, ei vor oglindi aceasta de la unul la altul şi vor fi capabili să o vadă într-un mod deosebit de profund şi de aparent. Termenul de avatar ar putea fi definit cel mai bine ca Dumnezeul trezit în om. Aşadar, pe măsură ce oamenii formează comunităţi şi grupări familiale, ei nu numai că sunt ferestrele pentru ca Dumnezeu să experimenteze a treia dimensiune, ci devin totodată reflecţii unii pentru alţii, în scopul de a vedea ceea ce percepe Dumnezeu. Iar acesta este un fenomen extraordinar. Planul umanităţii, privit din perspectiva unui univers (de)căzut, este acela de a fi restaurat şi adus înapoi la acest stadiu. Chiar şi în universurile de lumină, acesta a fost un proces al trezirii. Atunci când cea de a treia dimensiune a fost creată pentru prima dată şi populată cu oameni, acest proces nu a fost pe deplin funcţional. A fost o experienţă de evoluţie şi o lungă perioadă de creştere. Totalitatea acestei conştienţe şi a acestui proces de oglindire nu a fost manifestată pe deplin, nici chiar în universurile de lumină, deşi acolo este foarte aparentă. Cu toate acestea, nu este încă complet funcţională. Desigur, în universurile (de)căzute acest plan pentru umanitate a fost subminat, corupt şi oprit în totalitate. Când priveşti la o fiinţă umană de pe această planetă, ADN-ul a fost deteriorat, iar oamenii trăiesc probabil doar o zecime din durata lor de viaţă. Mare parte din viaţă este irosită în lupta pentru existenţă, astfel încât nu mai rămâne nimic pentru căutarea cunoştinţelor mai înalte, a experienţelor, ş.a.m.d. Religia a servit la înrobire, la fel şi guvernele. Umanitatea de pe acest Pământ şi din aceste lumi (de)căzute şi-a pierdut în totalitate direcţia, la fel ca şi fiinţele din a patra, a cincea şi a şasea dimensiune. Şi acestea au fost oprimate, subminate şi corupte la scară largă. Aşadar, foarte multă muncă trebuie să se facă pentru a se restaura nu numai dimensiunea a treia, dar şi celelalte dimensiuni. Cum experimentează Creatorul Suprem celelalte dimensiuni şi cum este diferită această experienţă? Celelalte dimensiuni sunt experimentate prin fiinţele de la acele nivele. Diferenţa constă în complexitate. Aşa cum am mai spus, dimensiunea a treia este asemenea unui fractal. Este cu mult mai complexă în comparaţie cu dimensiunile de deasupra. Ştiu că tu şi cu Karen aţi vorbit despre hrana care este consumată în dimensiunile mai înalte şi cum devine din ce în ce mai simplă şi mai puţin substanţială pe măsură ce urci mai sus, spre dimensiunile mai înalte. Dacă ar fi să priviţi la varietatea alimentelor din lumea voastră, vă veţi face o idee în ceea ce priveşte extrema complexitate, în comparaţie cu ceea ce ar mânca o fiinţă din a şasea dimensiune. Este nou faptul că Supremul Creator experimentează acest grad de densitate? Da. Cu toate acestea însă toate dimensiunile, inclusiv dimensiunea a treia, sunt mai puţin dense în universurile neafectate. Hai să luăm spre exemplu o fiinţă de talia ta. În universurile de lumină, tu preferi dimensiunea a treia sau dimensiunile superioare? Preferinţa mea este mai mult aceea de a călători în sus şi în jos între dimensiuni. În universurile de lumină fenomenul de a ieşi sau de a intra în formă, în orice dimensiune, este des întâlnit. Atunci ce îţi place cel mai mult în ceea ce priveşte dimensiunile mai înalte din universurile de lumină? Într-un fel, dimensiunile mai înalte sunt mai aproape de Sursă. Nici una dintre ele nu a fost menită să fie o limitare, un capăt. La fel cum nici una dintre ele nu a fost menită să fie închisori, sau locuri unde spiritul e prins în capcană şi există doar în acea dimensiune. Urcând spre dimensiunile mai înalte, ajungi mai aproape de Sursă şi e plăcut. Coborând spre dimensiunile mai joase, pătrunzi mai mult în complexitate şi este la fel de plăcut. Este o mişcare fluidă de dute-vino, iar acesta e un lucru minunat. Oamenii au fost creaţi iniţial cu o durată de viaţă mai lungă? Da. Matricea originară a umanităţii este un palat incredibil, magnific, multi-dimensional. Este cu adevărat una dintre lucrările de supremaţie ale Creaţiei, însă a fost degradată până în punctul în care umanitatea trăieşte într-adevăr la o vibraţie extrem de joasă. Scurtarea duratei de viaţă este o reflecţie a acestei degradări, la fel şi decimarea ADN-ului. Ceea ce rămâne pentru colectivul uman este o luptă asiduă şi necontenită pentru existenţă. Aceasta este ceea ce domină planeta în acest moment. Ar fi de foarte mare ajutor dacă lucrătorii în lumină ar intra în contact cu unele dintre încarnările lor mai vechi de pe această planetă, cum ar fi spre exemplu încarnările Lemuriene. Mulţi dintre ei au avut încarnări acolo. Erau destul de lungi şi erau mai aproape de matricea originară în ceea ce priveşte durata de viaţă şi realizările. Dacă lucrătorii în lumină ar căuta să îşi amintească de aceste vieţi şi să se conecteze cu ele ca şi cu propria identitate, aceasta va duce la restaurarea cunoştinţelor, puterilor, tehnicilor de manifestare, de meditaţie, de vindecare, de longevitate, de regenerare – toate acele daruri care sunt considerate rare. Amintirea identităţii matricei originare dintr-o încarnare anterioară este o metodă foarte rapidă de restaurare şi de reactivare. Căci aşa a fost odată şi va fi din nou aşa. Iar când o persoană îşi va aminti cum a fost, este ca şi când are o dovadă şi activează atunci acea memorie celulară. Cum afectează această scurtare a duratei de viaţă experienţele noastre legate de viaţă şi de moarte? Corpul uman a fost creat iniţial astfel încât să aibă o durată de viaţă de 300-500 ani. Datorită faptului că vieţile oamenilor sunt cu mult mai scurte, există o încleştare acerbă faţă de corpuri, cauzată de sentimentul că viaţa nu a fost complet trăită. Aşadar, indiferent dacă o persoană se confruntă cu mortalitatea la vârsta de 50, 70 sau 100 de ani, există încă un sentiment că nu au încheiat un ciclu. Datorită faptului că această traumă s-a repetat de-a lungul multor vieţi, această încleştare faţă de corp este impregnată la nivel celular. Dacă oamenii ar fi avut întreaga durată de viaţă care au fost meniţi să o aibă, ar fi fost mai uşor pentru ei să se elibereze de corpuri, în orice moment. Faptul că ei nu dispun de o întreagă durată de viaţă, înseamnă că se încleştează cu furie de corp şi încearcă să îl facă să supravieţuiască, în efortul de a întregi un ciclu. Cele cinci faze ale vieţii despre care vorbesc tradiţiile evreieşti sunt în realitate stadii care ajung pană la 500 ani, care nici măcar nu au fost atinse sau explorate. Acestea sunt stadiile naturale ale evoluţiei, care ar fi avut loc într-o singură viaţă, culminând cu un stadiu de profund misticism. Aşadar fiinţele umane au fost prădate continuu de deplinătatea ciclurilor lor de viaţă. Dacă oamenii se încleştează cu disperare de corpurile lor, atunci înseamnă că sunt multe cazuri în care monada încearcă să elibereze sufletul unei persoane din corp, dar nu este capabilă să facă asta. Da, aşa este. Este un lucru foarte trist şi este o sursă de mare suferinţă pe această planetă. Nu poate cumva monada să “întrerupă circuitul” şi să scoată persoana din încarnare? În aceste timpuri şi în această densitate este dificil de făcut lucrul acesta. Este dificil pentru toţi oamenii, inclusiv pentru cele mai evoluate fiinţe, să aibă încredere totală în fiinţele lor superioare şi să fie dispuse să le asculte şi să colaboreze cu ele. Totodată, dinamica pe care am descris-o legată de dorinţa colectivă de a trăi întreaga durată de viaţă este foarte puternică, iar trauma şi reprimarea ce provin de aici sunt şi acestea foarte puternice. Iar ăsta este cel mai întunecat şi mai meschin lucru de pe planetă şi anume faptul că forţa vitală a fost reprimată la primele două sau trei chakre, determinând astfel oamenii să trăiască la un nivel de luptă pentru existenţă. Viaţa pentru mulţi dintre oameni este atât de grea şi atât de aspră, încât ei trebuie să se lupte să supravieţuiască. Lucrul acesta, combinat cu faptul că viaţa le va fi scurtă, iar ei sunt conştienţi de lucrul acesta, creează o frică de moarte cu poveşti despre iad şi damnaţiune, despre reîncarnare în formă de gândac şi tot felul de astfel de învăţături cu care sunt asaltaţi oamenii. Este revoltător. Nu ştiu ce alt cuvânt să folosesc. Dar stabileşte bazele pentru dinamica rigidă care îi determină pe oameni să spună: ‘Nu-mi părăsesc corpul.’ Ne putem aştepta la o atenuare a acelei frici care reţin oamenii în corpuri? Da. Atunci când dimensiunea a patra va fi suficient curăţată şi iluminată, lucru care se va întâmpla în următoarele luni va avea loc o plecare în masă a oamenilor care vor părăsi rapid planeta, căci frica aceasta va dispare. O altă dinamică care îşi aduce contribuţia la această frică este aceea că, atunci când o persoană chiar şi numai se apropie de gândul morţii, ea vine în contact cu zidul de intrare în dimensiunea a patra, care a fost umplut cu o multitudine de energii negative. Aceasta este încă un factor major legat de frica de moarte. Curăţând toate acestea, mulţi nu se vor mai teme. Totodată este în curs de desfăşurare o demolare de mare amploare a structurilor religioase, aşa cum se evidenţiază şi prin scandalurile legate de Biserica Catolică şi altele asemenea. Aceste frici sunt zdrobite, iar restaurarea va începe. Ne poţi oferi o predicţie în ceea ce priveşte viitorul umanităţii? Aş spune că viitorul omenirii va fi luminos, iar restaurarea uimitoare a planului originar ce va avea loc în următoarele secole va aduce bucurie multora. Umanitatea va fi restaurată la planul său originar, iar durata de viaţă va creşte din nou în mod semnificativ. Tranziţia dintre vieţi va fi mult mai lină, căci vor exista mai multe memorii ale vieţilor trecute şi într-un fel şi memorii ale vieţilor viitoare. Aşadar, întreg ciclul va deveni mult mai integrant. 

Channel de Karen Kirschbaum & Elora Gabriel Traducere de Monika Szavai © http://www.lucratorul-in-lumina.com

Traducere copyright © Monika Szavai. Toate drepturile rezervate.