O teorie tulburătoare

Cu toţii credem că ştim sau bănuim că Pământul este viu. În general, ne gândim la el doar ca la o colecţie de organisme vii. James Lovelock însă, primul, demonstrează că este mai mult decât atât: Pământul (mai precis o anumită zonă îngustă, de câţiva kilometri grosime, situată de o parte şi de alta a suprafeţei sale) este un superor­ga­nism (denumit de autor Gaia, după zeiţa pământului la grecii antici) care menţine condiţiile optime de mediu necesare pentru existenţa şi bunăstarea fiinţelor vii care îl alcătuiesc. Argumentele lui James Lovelock nu sunt extrase din miturile antice, chiar dacă, fără intenţie, acestea sunt puse într-o lumină nouă, ci din descoperirile ştiinţei moder­ne. Într-un stil antrenant, cu multe exemple ori referiri la probleme de mare interes pentru opinia publică şi riguros, fără a face însă uz de termeni ştiinţifici dificili, autorul arată cum o serie de enigme ale chimiei planetare pot fi privite ca procese de autoreglare, asemănătoare cu cele care au loc în organismul uman pentru controlul temperaturii interne de pildă. Iată câteva dintre ele:

Menţinerea temperaturii medii a aerului la valori foarte apropiate de cea actuală în condiţiile în care fluxul de energie primit de Pământ de la Soare a crescut cu 25% în decursul miliardelor de ani de existenţă a vieţii.  Stabilitatea extraordinară a atmosferei terestre într-o stare foarte diferită de cea de echilibru chimic stabil, fapt ce nu poate fi explicat decât prin controlul activ realizat de către biosferă. Menţinerea salinităţii apei oceanelor, timp de miliarde de ani, la valori optime pentru viaţă în condiţiile în care sarea transportată de râuri în mare este suficientă pentru a dubla salinitatea acestora în 80 de milioane de ani şi a elimina astfel orice formă de viaţă marină.  Ciclul iodului, o substanţă esenţială pentru existenţa vieţii care dacă nu ar fi produsă şi degajată continuu în aer de către anumite organisme marine ar fi practic inexistentă pe uscat iar viaţa terestră ar fi imposibilă. Volumul abordează pe larg şi problema poluării, tratată într-un mod lucid şi une­ori surprinzător, din perspectiva impactului omenirii asupra capacităţii de autoreglare şi de „autovindecare“ a Gaiei. Cititorii sunt incitaţi să îşi schimbe atitudinea faţă de natură nu pentru că activităţile umane ar putea provoca dispariţia vieţii de pe Pământ ci pentru că, cu mult înainte de un asemenea deznodământ, civilizaţia sau chiar specia umană ar fi ameninţate cu dispariţia de reacţia dură a Gaiei la nişte perturbaţii majore. După lectura acestui volum, înţelegem că relaţia dintre noi, oamenii şi Gaia este asemănătoare cu cea dintre nişte celule şi corpul din care ele fac parte fără a fi indispensabile; depinde doar de noi dacă ne asumăm rolul firesc şi ne dedicăm bunăstării întregului corp sau, ca nişte celule mutante, uităm de restul organismului, ba chiar îi facem rău, urmând să suportăm consecinţele: o extincţie faţă de care orice altă catastrofă din trecutul umanităţii reprezintă o glumă nevinovată. James Lovelock este un reputat om de ştiinţă – este cel care a inventat detectorul cu captură de electroni, un dispozitiv extrem de sensibil destinat măsurării unor cantităţi infime de substanţe chimice care a permis evaluarea răspândirii clorofluorocarburilor (CFC) şi stabilirea rolului acestora în rarefierea stratului de ozon. Deţine numeroase titluri academice, premii internaţionale şi titluri onorifice. James Lovelock este cercetător independent inventator şi scriitor şi, din 1994, este membru asociat onorific al colegiului universitar Green al Universităţii Oxford. A fost ales membru al Societatii Regale în 1974 iar în 1990 a primit din partea Academiei Regale Olandeze pentru Arte şi Ştiinte primul premiu Amsterdam pentru Mediu. Alte premii cu care a fost distins includ Premiul nonino şi Premiul Volvo pentru mediu din 1996 precum şi premiul japonez Planeta Albastră din 1997. În 1990 i-a fost decernat titlul de Comandor al Imperiului Britanic de către Maiestatea Sa Regina Marii Britanii. Această carte a reprezentat, la data primei apariţii în limba engleză, o piatră de hotar în domeniile ecologiei şi ştiinţelor planetare, declanşând numeroase dezbateri, iniţiind direcţii noi de cercetare şi, nu în ultimul rând, oferind o bază ştiinţifică pentru sentimentul unic pe care îl simţim fiecare dintre noi când ne aflăm în mijlocul naturii. În prezent, nici o discuţie aprofundată din domeniile menţionate nu poate să nu ţină seama de Teoria Gaia. Jim Lovelock, un om pe cât de deschis şi neortodox pe atât de inventiv şi ingenios, prezintă în faţa cititorului o ipoteză îndrăzneaţă, un fel de mit geochimic al timpurilor noastre... Cartea sa reprezintă argumentaţia pasionantă a unui gânditor original cuprins de uimire. Ea câştigă şi răsplăteşte atenţia. Scientific American Lovelock scrie minunat. O carte care este în acelaşi timp originală şi bine scrisă este într-adevăr ceva extraordinar. Numai un geniu se gândeşte la ceea ce este evident, iar Lovelock merită să fie descris ca un geniu. New Scientist Impetuozitatea năucitoare a ideii sale centrale – că Pământul este un organism viu, care se reglează singur – ridică provocările cele mai dramatice în faţa oamenilor de ştiinţă, politicienilor şi ecologiştilor. Jonathon Porritt

Cartea o puteti cumpara aici