REINCARNAREA. :ATI REVENIT ÎN ACEASTA LUME PENTRU A FACE EXPERIENŢA lui EU SUNT.

M Puteţi să ne vorbiţi puţin de mecanismele reîncarnării? Intr-adevăr, mă întreb de ce revenim aici după ce am cunoscut o lume mai bună. Este pentru a învăţa ceva? R Mai întâi, ce vă face să credeţi că această lume nu vă va oferi o viaţă mai bună în viitor? M Aparent este o luptă pentru a trăi; în plus multă tristeţe şi suferinţă cărora trebuie să le dai de capăt. Aceasta este o evidenţă, încât greu se poate închipui o ameliorare notabilă în viitorul apropiat. R Ultima suferinţă, maestre a fost foametea. Toată lumea suferea de foame. Miza a fost atunci de a munci din greu şi a câştiga un ban, o rupie sau o drahmă care îţi permitea să-ţi cumperi o pâine, puţină brânză şi un vin mediocru. Acum, priviţi, ce se petrece; fiecare se zbate ca să piardă câteva kilograme, toată lumea are ce să mănânce, mulţi sunt grăsuţi. Peste toate acestea vine cineva şi spune: „dar, iată, nu este prea convenabil!” aşa încât oamenii se privează de hrană...Viaţa nu este ca o aventură? M Foarte bine, dar nu sunt sigură că vă pot urmari. Imi pare că spuneţi că această viaţă ar fi circulară. Acest cerc n-are sfârşit? R Viaţa nu procedează ca un cerc, nici nu se repetă; ea se schimbă mereu şi în acelaşi timp evoluează spre neschimbare, ea înţelege toate lucrurile şi crează clipe în virtutea existenţei sale; se creează pe moment conform atitudinii fiecăruia. Sunt atitudini împotriva vieţii care fac să pară circulare schimbările sale. Reîncarnarea este cu siguranţă un adevăr. A se reîncarna înseamnă pur şi simplu a-şi depune corpul - acesta moare din pricina atitudinii împotriva lui - şi aşi lua un altul în aceasta lume sau orice altă lume în plan material. De ce unii revin aici? Pentru că vor. Vă gânditi - a fi facută pentru a reveni aici ? Că cineva v-ar fi respins din planul în care eraţi, oricare ar fi planul şi v-a constrâns să renaşteţi pentru singurul scop de a lupta şi deveni complet dependentă de egourile din jurul dvs ? Dacă sunteţi aici nu este în virtutea unui decret, maestre, căci nimeni n-a putut să vă constrângă. Dvs aţi decis să reveniţi în această lume. Dvs aţi dorit să vă exprimaţi pe acest plan din nou.

Dacă vreti să găsiţi un responsabil pentru necazurile dvs, atunci întoarceţi-vă către dvs înşivă. Purtaţi întreaga responsabilitate pentru frumuseţea dvs, de fiinţa dvs, de viaţa dvs, că aceasta ar fi dureroasă sau minunată. Ar fi timpul să înţelegeţi ! Nimeni n-a fost forţat vreodată de a se reîncarna pe acest plan. Din pricină ca omul trăieşte aici din vremurile când credea că nu mai sunt alte planuri de existenţă. De îndată ce şi-a pierdut corpul şi se simte despărţit de legăturile emotive şi de jucăriile sale, se grăbeşte să revină, căci el nu vede alt cer; şi cum el nu vede, efectiv nici nu este. Singurul motiv al prezenţei dvs aici este voinţa dvs; sunteţi aici din cauza unei nevoi pe care o aveţi. Si acest motiv poate fi sentiment să-l exprimaţi pe acest plan de iluzii - şi aceasta până la saturaţie. În ziua în care v-aţi plictisit şi vă este de ajuns, vă veţi îndrepta spre o altă emoţie. Este simplu! Utopia poate ea atinge necazul şi suferinţa situaţiilor infernale? Sigur. Este suficient să ne schimbăm atitudinea. Aţi revenit pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a înţelege Sinele, de a face experienţa principiului EU SUNT. Acest principiu se aplică la tot ce omul este - orice atitudine, orice emoţie, la orice rol, la orice situaţie iluzorie creată în împărăţiile Gândirii numite Dumnezeu. Stiţi pentru care motiv identitatea dvs este cea care este la ora actuală? Pentru că în trecut v-aţi asumat un mare număr de alte roluri, acum faceţi încă o experienţă. Pentru ce nu v-aţi născut într-o familie de sărăntoci şi mai degrabă într-o familie înstărită? Pentru că aţi fost copilul murind de foame şi aţi dorit să fiţi în bogăţie. Si aţi devenit. Si de ce nu sunteţi brutar? Pentru motivul simplu, maestre, că aţi fost. În prezent sunteţi entitatea care cumpără pâine pentru a hrăni familia sa. Ceea ce este minunat în această împărăţie este că este continuă şi schimbătoare şi că vă este cu putinţă să jucaţi rolul ales de dvs. Si în timp ce evoluaţi pe scena vieţii, întâlniţi situaţii care vă permit să vă jucaţi iluziile şi care sunt cea mai bună ucenicie. Pe această scenă sunteţi liberă să deveniţi rege ori cerşetor, iubitor ori iubit, sclav sau om liber - orice iluzie care procură sufletului înţelegerea de care are nevoie pentru a se realiza. Sunt multe experienţe ce vă rămân de făcut, maestre, căci sunt situaţii pe care încă nu le-aţi cunoscut şi diverse tipuri de entităţi ce n-aţi fost încă. Există în această lume entităţi trăind într-o sublimă seninătate şi ale căror nevoi sunt foarte simple. Si dacă au nevoie de ceva, fac să se manifeste obiectul nevoilor şi dorinţelor lor. Ei cunoaşteau fericirea şi bucuria, maestre - atitudini de spirit şi aventuri spirituale pe care dvs încă nu le-aţi ales. Vă rămâne de trăit pentru multe motive. Dar ştiţi care este cea mai frumoasă dintre ele? Să trăiţi pentru viaţa însăşi. Atunci maestre, redeveniţi Dumnezeu, în totalitate. V-aţi intimidat şi aţi acceptat un rol de susţinător, care cere muncă şi competiţie, un rol care implică un ideal, suferinţă, nevroză. L-aţi acceptat ca parte a dvs aşa încât a devenit realitate. În acelaşi timp, vă puteţi da seama că nu reprezintă decât o mică parte din alegerile posibile, este suficient să vă autorizaţi să distingeţi celelalte părţi. Viaţa aici, abstracţie făcând de evenimentele care au marcat povestea dvs, este cu adevărat superbă. Din nenorocire, locuitorii oraşelor, care trăiesc în mijlocul stagnării şi greutăţii conştiinţei sociale, îşi închipuie că acest loc este nenorocit şi demn de milă. Este suficient să găsiţi curajul în voi de a vă depărta de idealurile şi intimidările exercitate de către conştiinţele înconjuratoare, să mergeţi în regiuni încă sălbatice şi să trăiţi în unitate cu Dumnezeu în voi pentru a observa că viaţa este o splendoare; că ea este continuă, nelimitată şi frumoasă. Dacă aţi revenit pe pământ, maestre, este pentru a trăi. Numai că n-aţi rupt cătuşele care vă înlănţuie în acest plan, astfel încât nu puteţi cunoaşte maiestatea lui Dumnezeu şi a Vieţii. Nu vi s-a întâmplat încă să mergeţi pe un gheţar sau pe o cornişă stâncoasă; nu v-aţi uitat pe geam iarna să observaţi prigoria de zăpadă strălucitoare. Nici n-aţi stat în profunzimile unei grote, nici n-aţi mers în deşert şi să observaţi şarpele în căutarea hranei. Şi n-aţi dormit singur într-o mare piramidă, nici explorat locuri pe care nimeni încă nu le-a vizitat. Există o mulţime de asemenea locuri. N-aţi navigat pe imensul ocean şi să observaţi săriturile peştilor enormi, n-ati urmărit cerbul în pădure toamna. Dvs n-aţi făcut mare lucru care să vă poată înflăcăra şi entuziasma. Nici una din aceste experienţe nu conţine ceva ce s-ar sinchisi de diplomele dvs, de statutul dvs social sau de vârsta trăsurii dsv. Este vorba aici de faţete de viaţă despre care vă rămâne să faceţi experienţa. Experienţa lor vă va aduce sfârşitul nevrozelor, temerilor, tracasărilor şi întrebărilor dvs. Si uneori vi se va părea că explodaţi de bucurie, dar dacă ar fi fost cineva, v-aţi fi intimidat. Aceasta este natura dvs. Nu este nimic de reproşat în asta. Doar că nu vă daţi voie să trăiţi toate opţiunile oferite în această lume; v-aţi impus cu duritate să atingeţi un ideal iluzoriu, complet străin bucuriei şi libertăţii de a trăi. Dacă nu vreţi să reveniţi aici, nu reveniţi. Nu este o oligaţie, eu însumi n-am revenit niciodată. M-am înălţat odată cu vântul, luând cu mine tot ceea ce eram. Făcând-o, am devenit o entitate liberă. O entitate pe de-a-ntregul liberă! Motivul este că am depăşit toate lucrurile ce se împlinesc aici, în această viaţă. Eu m-am iertat şi am îmbrăţişat această viaţă, apoi m-am ocupat de această treabă ce consta în a deveni Dumnezeu. Ori dacă un bărbat neştiutor şi nevoiaş ca mine a reuşit, maestre, şi dvs sunteţi cu siguranţă aptă. Mijlocul de a sfârşi cu reîntoarcerile aici este de a vă trăi viaţa, de a o iubi şi de a deveni parte a lucrurilor foarte simple. Astfel vă veţi debarasa de idealurile intimidante care limitează şi reduc libertatea de viaţă. Veţi trăi în libertatea voastră iubindu-vă şi nemaicomparându-vă cu altcineva. Când veţi înceta să mai trăiţi după imaginile societăţii şi în schimb trăiti după propriul ideal, propriul adevăr, de felul chiar în care acest ideal şi adevăr se prezintă în dvs înşivă; dacă vă iubiţi fiinţa eternă, veţi fi una cu vegetaţia şi peştii şi de asemenea cu toată viaţa. Atunci veţi putea spune: „Această experienţă s-a terminat pentru mine. Am iubit ansamblul de viaţă de aici, deci eu sunt gata pentru o nouă aventură: sunt gata pentru o împărăţie îndepărtată şi o nouă inteligenţă şi un fel de a fi în întregime diferit. Atunci veţi părăsi acest plan cu slavă - aşa ca mine odinioară. Eu sunt îndrăgostit de acest plan. Parcurg deseori văile sale. Suflu în arborii săi şi iau parte la râsul copiilor. Eu cunosc bine viaţa aici, că am profitat de toate valorile ei. Dar mai presus de orice, cunosc suferinţele locuitorilor ei, fraţii mei mult iubiţi. Cunosc de asemenea soluţiile, cu toate că nu vor folosi prea mult dacă nu vor fi aplicate. Dacă vă exprimaţi aici, ca şi restul locuitorilor acestui plan, este că aţi vrut. Aceasta este reîncarnarea. M Vă mulţumesc. Acum trebuie să mă gândesc la ce aţi spus. R Da, faceţi-o, căci, făcând-o, poate vă veţi hotărâ să arătaţi mai multă bunătate fiinţei dvs şi-i veţi lăsa mai multă libertate ca să respire mai bine. M Mă gândeam dacă puteţi să ne povestiţi puţin ce faceţi când nu sunteţi comprimat într-un înveliş. R Sunt ocupat cu dvs să mă exprim; ceea ce ne deosebeşte este că exprimarea dvs este limitată şi a mea nu. În exprimarea mea ating hotarele timpului etern, căci eu nu-mi închipui un sfârşit al fiinţei mele, un astfel de sfârşit neexistand. Şi într-adevăr merg ca vântul, căci asta a fost ultima mea dorinţă. Sunt fericit. Si vă observ viaţa voastră, femeia cu a sa, bărbatul într-a lui. Descopăr iluziile voastre în această lume şi râd, în timp ce ele sunt grave în ochii voştri şi vă umple de spaimă. Râd pentru că ştiu că pentru ca să le anulaţi ar fi suficient să vă măriţi perspectiva - căci sunt multe alte lucruri de descoperit. Sunt fericit, maestre şi mulţumit de a fi ceea ce sunt. Si când nu sunt în identitatea pe care o iau aici, sunt Cel Care Este, fundamentul a toate lucrurile. Căci al 7-lea nivel constă în totalitatea gândirii - el este Marele Neant care menţine pe orbită planetele, care asigură coeziunea celulelor voastre, care cuprinde toate lucrurile, şi aceasta până la hotarele eternităţii întregi. La drept vorbind pentru o entitate de la al 7-lea nivel, nu mai există nivel; nu mai este decât a fi. Ea a devenit sensibilă la totalitatea lucrurilor, la cunoaştere, la gând. Vedeţi ce vrea să însemne a fi Gândul, până unde un gând poate călători? Puteţi depune un gând pe suprafaţa Soarelui? Sau poate pe faţa neluminată a Lunii? Sau pe o mică ori mare stea de pe cerul vostru? Puteţi adresa un gând unei entităţi de pe un plan diferit de al vostru? Da, o puteţi face în mai puţin de o secundă. Această capacitate de a fi este în voi. Voi sunteţi entitatea care refuză exprimarea; dacă vreti, ea se realizează imediat. M Este evident că este o turnantă de unde se observă de ce se revine neobosit pe acest plan. R Da. Si are ca nume fericirea. Si o veţi atinge în ziua în care nu veţi mai dori să fiţi altcineva decât dvs, nici să vă aflaţi altundeva decât acolo unde sunteţi; este turnanta numită realizare. O ultima chestiune, maestre. Spuneţi că ceea ce este pentru dvs durere, necaz, nenorocire, este de multe ori bucurie pentru o altă entitate. Fiecare aici este fericit de viaţa sa. Cu toate că nu ştiţi, întreţineţi un ideal comic, ce vă face să fugiţi în toate direcţiile pentru a vă schimba obiectele în bleu, în lavand, în roz. Fiecare este fericit aici, deoarece poate face ceea ce vrea să facă. Dacă cineva vrea să fie bolnav, devine. Dacă cineva vrea să fie nenorocit devine - pentru că aceasta este voinţa, pentru că aceasta este „fericirea” lui. Fiecare aici apreciază pe faţă existenţa sa, căci altfel ar muri fără întârziere. Devenit bătrân, fiecare va muri oricum, deoarece se gândeste că este o obligaţie. Într-o zi, maestre, când vei avea o stare de bucurie şi de pace profundă, vă veţi da seama, numai privind în jurul dvs, că toată lumea este foarte fericită în exprimarea ei, oricare ar fi ea. M Pot să vă mai pun o întrebare. Cum mi-aţi spus că am avut diferite identităţi în vieţile anterioare, puteţi să-mi revelaţi ce am fost în aceste vieţi? R Maestre, dacă ar trebui să vă relev în amănunţime „analele” pentru a folosi un termen consacrat, am ajunge în viaţa viitoare şi nu am termina, căci aţi cunoscut 22.346 de vieţi şi o jumătate. În consecinţă, dacă doriţi să vă vorbesc despre trecutul dvs trebuie să îmi precizaţi epoca, ţara, iluzia pe care doriţi să vă dezvălui şi să îi provoc manifestarea. Maestre, am observat că numeroşi din cei ce văd viaţa aceasta ca banală şi dură, se delectează a trăi în trecut. Poate desluşesc vreo salvare, o stimă le lipseşte în prezent. Atât de bine încât povestesc despre trecut cu un romantism exagerat. Căci dacă viaţa este monotonă şi plicticoasă, ei pot totdeauna să tragă concluzia că au fost nişte eroi în război, că au lăsat nenumărate femei plângând şi la revenirea lor întregul oraş era într-o bucurie timp de nu se mai ştie câtă vreme. Sau se pot vedea ca femei remarcabil de frumoase, cea mai frumoasă la timpul respectiv şi care avea toţi bărbaţii la picioarele lor. Lasaţi-mă să spun ceva de care fiecare poate profita. Voi toţi aţi trăit un anume număr de vieţi. Si aceste vieţi au fost celebre şi romantice, mizerabile şi barbare, formidabile şi infame. Dar în aceste vieţi, toţi fără excepţie, aţi fost mai puţin admirabili decât în prezent. În acest prezent voi sunteţi mai sublimi ca niciodată, maestre, căci sunteţi produsul cunoaşterii câştigate prin experienţa tuturor vieţilor voastre. Prezentul, maestre, a fost obiectivul de ceea ce a fost, întotdeauna. N-aţi fost niciodată mai bine decât ceea ce sunteţi în prezent, oricare ar fi deghizarea voastră, oricare ar fi iluzia voastră, experienţa voastră, căci înţelepciunea şi dragostea voastră sunt mai mari ca niciodată. Dacă v-aş duce până la a cincea viaţă, numărând de la aceasta, nu veţi fi capabil să vă recunoaşteţi în aşa măsură elementul numit Sine, s-a rafinat. Dacă entităţile din vieţile voastre de atunci v-ar vedea în prezent, ele ar spune despre voi că sunteţi cavalereşti, geniali, eretici; vor spune de dvs că sunteţi „posedaţi”, atât de mult inteligenţa voastră a evoluat în raport cu acele zile. Nu este prea recomandabil de a vrea să ştiţi cine aţi fost în trecut. Căci fiind în căutarea răspunsurilor în trecut, voi nu veţi trăi acum momentul vieţii şi nici nu veţi vedea răspunsurile ce comportă viitorul vostru - sunteţi mult prea ocupaţi să vă uitaţi în spatele vostru, în felul acesta nu veţi putea vedea prezentul care vine. Sunteţi curioşi să ştiţi cine aţi fost, maestre, şi în schimb nu ştiţi cine sunteţi în prezent. Este bine de ştiut că aţi mai trăit, această asigurare este ca o speranţă pentru viitor. Dar frumuseţea fundamentală care a cunoscut toate aceste experienţe rămâne liniştită să reflecteze şi să aştepte să fie trezită, să afle care este Dumnezeul suprem, care are puterea de a crea viaţa ei, cine poate alege să o facă şi să se împlinească după chipul său. Invăţaţi a trăi în acest prezent. Momentele prezentului sunt virgine, ele sunt îngăduitoare. Puteţi face din ele ceea ce atitudinile declară ca sunt. Puteţi fi nemulţumit, îndurerat, întristat, nenorocit - toate acestea într-o clipă. Apoi în următoarea clipa puteţi schimba atitudinea şi fii încântător şi liber, seducător, debordând de fericire şi viaţă - chiar în această clipă; apoi în clipa urmatoare, neafectat de cele două clipe precedente, puteţi deveni posac, strălucitor, devotat, plin de remuşcări - totul după pofta dvs. Ceea ce are importanţă, maestre, este de a şti cine sunteţi acum şi să faceţi în aşa fel ca să fiţi fericit în această viaţă, aici. Dacă doriţi să puteţi să vă amintiţi această viaţă într-un timp viitor, încercaţi să faceţi memorabilă fiecare clipă, să rămână vie pentru totdeauna în sufletul vostru; dacă doriţi să trăiţi în infinit trebuie să începeţi să învăţaţi să trăiţi din plin fiecare clipă.Ramtha -Cartea alba