Va invit sa va recapatati majestatea!

Postat MARIA 

Nimic nu este distrus în om cu adevărat.; el nu a pierdut definitiv busola. Dar, deoarece refuză să vadă, el se crede înconjurat de umbre ameninţătoare. Acoperindu-şi chipul el pierde totul şi devine sărac. Dacă ar deschide ochii s-ar descoperi împărat. Credeţi că aţi decăzut? Vă invit să vă recăpătaţi majestatea, să ieşiţi din visul vostru urât. Înfrângerea voastră se poate transforma în victorie, căderea voastră în renaştere, moartea voastră în viaţa eternă. Lasaţi-mă să vă ajut. Dar mai întâi acceptaţi-mi dragostea. Este tot ceea ce vă pot oferi pe aceste coline liniştite. Doresc să vă ofer ceea ce Divinul a revărsat în mine. Vreau să vă dau tot. Cu cât dau mai mult, cu atâta primesc mai mult! Nu este minunat? Adevărata bogăţie creşte atunci când o împarţi. Aceea care se micşorează atunci când o împarţi, nu este deloc o comoară. Dragostea naşte dragoste şi ura naşte ură. Suntem totdeauna plătiţi cu aceeaşi monedă. Aceasta este o lege absolută. Reţineţi că trebuie să daţi ceea ce doriţi să primiţi. Să nu speraţi să obţineţi iasomie în schimbul mărăcinilor oferiţi de voi. Buchete întregi de dragoste şi de pace înfloresc aici în faţa mea şi acest fapt mă impresionează. Sunteţi atât de diferiţi unul de celălalt şi iată că vocea sufletului vă uneşte. Corpurile sunt şi vor rămâne separate, dar ceva le transcende şi uneşte fiinţele – dragostea. Fără această uniune nimic nu poate fi spus, nimic nu poate fi auzit. Comunicarea este absolut imposibilă în afara dragostei; nu vă pot vorbi şi nu mă puteţi asculta decât cu această condiţie. Inima voastră trebuie să se deschidă. Să ştiti că mintea voastră nu înţelege niciodată nimic, doar inima este în stare de a pricepe. Creierul vostru este obtuz. Tot aşa, doar cuvintele dictate de intelect sunt la fel de insipide precum florile artificiale. Eu vă deschid inima, deschideţi-mi-o şi voi pe a voastră, pentru ca întâlnirea şi fuziunea să poată avea loc. Atunci, acel ceva care depăşeşte cu mult cuvintele, îşi va croi drum între noi. Astfel se pot face auzite multe lucruri ascunse şi poate fi citit tot ceea ce este scris printre rânduri. Cuvintele sunt tragic de insuficiente, dar dacă ascultaţi în linişte, cu mentalul redus la tăcere, ele vă vor vorbi cu putere. Aceasta înseamnă să asculţi cu inima.
De obicei mimaţi înţelegerea şi ascultarea atunci când de fapt creierul vostru monologhează fără încetare. Cu alte cuvinte nu ascultaţi şi nu înţelegeţi nimic. Pentru a fi un receptor, spiritul vostru trebuie să fie tăcut şi atent, total deschis şi nimic altceva. Atunci veţi înţelege, veţi primi înţelegerea luminoasă care vă va transforma. În lipsa acesteia veţi fi doar distraţi şi veţi monologa. Crispările mentalului vostru vor continua să vă absoarbă şi nimic nu va putea să vă fie transmis. Veţi crede că vedeţi, dar nu veţi vedea nimic, veţi pretinde că auziţi, dar nu veţi auzi nimic. Christ a spus: “Cei care au ochi de văzut – să vadă, cei care au urechi de auzit – să audă”. Era El oare înconjurat de orbi şi de surzi? Desigur că nu. prin aceste cuvinte, maestrul din Galileea sublinia insuficienţa ochilor şi urechilor din carne. Fără linişte interioară, fără conştienţă pură şi vigilentă (receptivă), omul suferă de cea mai gravă invaliditate, orbirea şi surzenia spirituală. Spiritul său este închis, nimic nu îi mai poate fi dat, nu mai poate primi nimic. Vă recomand să petreceţi zile de sadhana (de disciplină spirituală) într-o stare de profundă receptivitate. Arta ascultatului“adevărat” vă va deveni un tovarăş fidel în fiecare moment. Ea vă va elibera de nenumăratele preocupări care vă alterează zilele şi nopţile. Ea vă va permite accesul la un univers misterios care vă va învălui, permiţându- vă astfel să vedeţi lumina eternă a conştienţei de care vă privează turbulenţa voastră mentală. Vederea şi auzul adevărat nu sunt particularităţi rezervate acestui câmp de meditaţie, ci condiţiile oricărei vieţi adevărate. Realitatea sau Dumnezeu, dacă preferaţi acest termen, va fi revenit o oglindă fără pată, liniştită ca un lac imobil. Osho