marți, iunie 15, 2010

Cunoasterea de sine

Postat MARIA 
M-aţi întrebat în ce constă cunoaşterea directă de sine. Aceasta constă în a nu accepta părerea altuia despre voi, a vă încrede în propria voastră inteligenţă pentru a cerceta ce ascund gândurile voastre, pasiunile voastre, acţiunile voastre, dorinţele voastre, speranţele voastre. Priviţi-le ca şi când aţi observa un străin. Acest fapt vă va face foarte bine la început, deoarece această privire pătrunzătoare şi neutră va demola foarte repede imaginea pe care v-aţi făcut-o despre voi înşivă. A răsturna acest idol este un fapt indispensabil, deoarece el vă împiedică să ajungeţi la real. Înainte de a deveni buni şi sinceri, trebuie aneantizate iluziile de bunătate şi sinceritate pe care le-aţi construit pentru a vă ascunde răutatea şi viclenia, pentru a nu vă pierde întreaga încredere şi întreaga valoare în proprii voştri ochi. Simţind animalul din el, omul este torturat, umilit. Ce soluţii i se oferă? Animalitatea poate fi depăşită sau ignorată. Transcendenţa cere o sadhana, o disciplină. A arunca problema în uitare este mult mai uşor. Este suficientă puţină imaginaţie.
Vă construiţi o paiaţă pe care o botezaţi „eu” şi refulaţi animalul din inconştientul vostru. Evident că el nu moare. Ascuns în voi, el rămâne stăpân, dincolo de faţadă. Nu constataţi în mod regulat că aceasta crapă şi vă trădează? Trebuie să o reparaţi în fiecare zi, cu un mare adaos de bunăvoinţă. Iluzia este trădată zilnic de realitate. Voi căutaţi să dovediţi în permanenţă altora şi vouă înşivă că sunteţi un om de bine, arătându-vă amabil în mod ostentativ, săritor, devotat, cinstit… ce speraţi să obţineţi? Imaginea voastră va rămâne ceea ce este: ceva fals şi palid. Viaţa nu va circula niciodată în venele ei. Renunţaţi la această deghizare, ea vă strică viaţa. Eliberaţi-vă de ego şi restabiliţi contactul cu animalul pe care l-aţi rănit, pe care l-aţi ţinut închis, pe care l-aţi făcut feroce. Calea de aici începe. Voi nu sunteţi deloc diferiţi de roboţi. Nici ei nu sunt oameni decât în aparenţă. Nici ei nu au din omenesc decât aparenţa. Totul este fals: viaţa voastră, actele voastre, râsurile voastre, lacrimile voastre. Acestea vă epuizează şi vă degradează. Totuşi, voi preferaţi mai degrabă această mascaradă decât misterul interior care vă îngheaţă de frică. Vă ameţiţi la gândul că în voi nu există nimic din ceea ce vă imaginaţi să fie, nimic din „monstrul” pe care cu atâta plăcere îl arătaţi cu degetul în altul. Prima condiţie, dacă doriţi să începeţi această sadhana, este aceea de a fi neclintiţi. Veţi avea nevoie de un curaj nemărginit pentru a putea suporta spectacolul care vă aşteaptă. Nimic nu va substitui calităţile pe care le-aţi uzurpat. Dimpotrivă, vă veţi descoperi tendinţe mai sordide, mai atroce decât v-aţi fi putut închipui. Dacă nu se lasă pradă descurajării, pelerinul va suferi un îndelung calvar. Această coborâre în infern va lua sfârşit într-o bună zi, soarele căutat de atâta amar de ani va străluci în cele din urmă. Asemenea cenuşii care treptat înăbuşă focul, întunericul a sufocat lumina. Omul care se teme de întuneric nu va zări nicicând lumina. Drumul spre lumină trece prin beznă. Tocmai această îndrăzneală vă va lumina, vă va trezi la capătul nenumăratelor vieţi pe care le-aţi risipit hipnotizându-vă. Eu simt, însă, că voi, vreţi cu adevărat să aflaţi cine sunteţi, că vă înspăimântă ideea de a vă deschide cavernele din interior. Vă place să ascultaţi vorbe frumoase precum Sat-chit-ananda (existenţă-conştiinţă-beatitudine), „puritate” sau „eternitate”, pentru că ele vă mângâie şi vă ajută să uitaţi că voi sunteţi opusul lor absolut. Voi doriţi numai să vă îngrăşaţi egoul: ştiţi oare de ce păcătoşii îi preţuiesc atât de mult pe călugări, pe sfinţi? Pentru că se delectează cu vorbele care fac caz de puritatea sufletului şi de natura divină a omului. Ei încearcă uşoare regrete atunci când aud predicile, se curăţă de sentimentele lor nedemne, pentru ca mai apoi să-şi umfle pieptul cu satisfacţie. La urma urmei, imperfecţiunile lor sunt greşeli neînsemnate, nimic nu tulbură virginitatea sufletului lor. A acea credinţa că esenţa voastră este imaculată nu pune capăt obiceiurilor voastre. Iată-vă văzuţi în cea mai periculoasă dintre capcane, iată-vă victima celei mai mari iluzii, ultima şmecherie a mentalului vostru. Vă gândiţi oare să descoperiţi lumina negând întunericul? Învăţătura care susţine că răul nu există şi că sufletul nu este implicat în relele purtări ale oamenilor, este foarte periculoasă. Este un truc care vă permite să vă urmăriţi micile voastre afaceri în deplină seninătate. Acest lucru nu vă eliberează de bestia din voi, ci vă face să o daţi uitării, ceea ce este cea mai gravă dintre toate situaţiile. Conştiinţa vă îndeamnă să vă depăşiţi înjosirea, iar conştiinţa totală vă transformă instantaneu. De aceea, căutaţi să evitaţi orice discuţie cu privire la puritatea sufletului, la iluminare şi aşa mai departe. Sufletul nu este un act de credinţă. Sufletul este un act pe care îl experimentaţi direct atunci când părăsiţi periferia personajului vostru, atunci când traversaţi labirintul înspăimântător al tenebrelor voastre interioare şi ajungeţi în cele din urmă la templul secret al fiinţei voastre, în centrul luminos care este cu adevărat „voi”. Ideile referitoare la acest subiect riscă să vă facă mult rău. Dacă sunteţi convinşi că nu există nici o prăpastie în voi, nu veţi face nimic pentru a ieşi din ea. Dacă sufletul este lipsit de virtuţi şi de păcate, este absurd să fim neliniştiţi, nu-i aşa? Întrebările şi răspunsurile delirante ale filozofilor şi preoţilor au îndreptat generaţii de oameni spre o viaţă iluzorie. Priviţi la fiinţele care se cred deja Dumnezeu: nu există altele mai rătăcite ca ele! Nu uitaţi că lauda de sine are drept unic scop acela de a şterge existenţa răului. Iluzia purităţii inviolabile a sufletului este o iluzie de care foarte puţini oameni ajung să se elibereze. Faptul că sufletul este etern şi pur de orice murdărie, nu este nici o teorie, nici un principiu, este o realizare, o experienţă. Abţineţi-vă să discutaţi acest lucru sau să vă gândiţi la el. dacă îi spuneţi bolnavului că boala sa nu există, îl condamnaţi la moarte. Cei care ştiu, nu vorbesc despre trezire, ci despre sadhana – calea care duce la realizare. Ea este singura care contează, realizarea vine de la sine. Pretenţia că iluminarea va cădea din cer, nu face decât să vă îndepărteze de disciplina spirituală indispensabilă. Tentaţia este mare, fiţi cu băgare de seamă! Voi sunteţi cerşetori şi săriţi în sus de bucurie când un om sfânt sau altul vă declară rege. Voi îl veneraţi, bineînţeles. Este mult mai uşor să înghiţi gogoşi umflate decât să faci un efort titanic pentru sadhana. În toate timpurile şi chiar şi în prezent, anumite persoane fac caz de lumina spirituală pentru a-şi satisface ambiţiile lor nemăsurate. Se poate abuza, de asemenea, şi de adevăr. Astfel laşitatea poate fi prezentată ca non-violenţă, decăderea se poate justifica prin teoria purităţii originare şi lenea poate lua înfăţişarea de sannyas. Iată-vă acum puşi în gardă. Fiţi vigilenţi, nu vă mulţumiţi cu nici o formulă gata făcută. Exploraţi lumea voastră lăuntrică, ea conţine forme îngrozitoare care, oricât de fantomatice ar fi, nu vor rămâne, din această pricină, mai puţin puternice. Gândurile voastre, visele voastre, pulsiunile voastre inconştiente vă influenţează în foarte mare măsură. Singura modalitate de a vă elibera de ele este aceea de a vă trezi, de a deveni conştienţi de realitate. Nu începeţi să visaţi că v-aţi trezit! Acest lucru se întâmplă, de asemenea, fiţi prudenţi! Sper că nu aţi venit aici pentru a vă linişti, pentru a fi consolaţi. Eu nu vreau să vă ofer vise, vreau să vă ajut, să vă scot din lâncezeală, să sfărâm iluziile voastre astfel încât să nu mai rămână nici una. Acest fapt va fi dureros, nu vă amăgiţi, iar calvarul vostru va începe cu explorarea lucidă a urâţeniei voastre, a mutilării interioare pe care vă străduiţi să o ascundeţi. Pregătiţi-vă pentru o uriaşă decepţie, pentru descoperiri aproape de ne-suportat. Această tortură este inevitabilă pentru a renaşte din voi înşivă. După ce aţi văzut bestia din voi, îl veţi întâlni pe Acela. Înfruntând animalul, veţi distruge identificarea. Observaţia separă observatorul de lucrul observat. Fuga de păcatul şi de tenebrele animalului nu are nimic comun cu sadhana, este doar un refuz de a privi realitatea în faţă. A nega prezenţa duşmanului, nu îl împiedică pe acesta să rămână acolo. Dimpotrivă, îi faceţi misiunea mult mai uşoară. Ignoranţa este întotdeauna un dezastru. Nu mai tânjiţi după Sat-chit-ananda, nu mai aspiraţi la Dumnezeu, înhămaţi-vă la munca de introspecţie, şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra. Pentru moment, lucraţi la ştergerea iluziilor voastre, a ego-ului vostru. Cineva m-a întrebat ce este satsang. I-am răspuns că satsang însemnă a rămâne în propria noastră fiinţă, a rămâne în adevărul Sinelui. Nici un guru, nici o sfântă scriptură nu vă poate aduce aceasta. Adevărul este în voi, regăsiţi în consecinţă propria voastră tovărăşie. Nu vă risipiţi, evitaţi contactele superficiale, fiţi singuri cu voi înşivă. Meister Eckart era într-o zi aşezat sub un copac. Un prieten se apropie: ”Te-am văzut atât de singur, am venit să-ţi ţin companie.” „Eram cu mine însumi, răspunde maestru rhenan. Iată că prezenţa ta îmi aduce singurătatea.” A te odihni în tine însuţi, fără nimeni în apropiere şi fără gânduri, este satsang, rugăciune, meditaţie. În această singurătate binecuvântată vă este revelat adevărul, pentru că voi sunteţi adevărul. Încetaţi să mai adoptaţi atitudini avantajoase. Fiţi religioşi. Religia este o sadhana, un proces de cunoaştere de sine. Religiozitatea este o comedie socială. Toate semnele exterioare ale virtuţii sunt praf în ochi. A părea este menit să-i impresioneze pe ceilalţi. A fi este strict personal.. Acest fapt nu a servit niciodată în lupta împotriva rezultatelor precum egoismul, violenţa, lăcomia, ipocrizia, desfrâul şi aşa mai departe. Tratamentul trebuie să vizeze boala şi nu simptomele. Iar boala este ignoranţa voastră. Lipa voastră de cunoaştere de sine. Nu vă arătaţi virtuoşi, căutaţi să eliminaţi ceea ce vă împiedică să fiţi.. Nu vă lăsaţi duşi de nas şi renunţaţi de acum înainte să-i înşelaţi pe ceilalţi în privinţa voastră. Reţineţi că singura voastră datorie este de a descoperi ceea ce sunteţi. Cunoaşterea de sine vă va face în mod firesc şi spontan smeriţi, sinceri, liberi de furie, de agresiune, de posesivitate. Aceste „calităţi” nu sunt, nici ele, decât simptome. Semne ale cunoaşterii de sine.
Osho  Meditatia - calea perfecta

8 comentarii:

Anonim spunea...

foarte bun si folositor acest articol!:)
mi-a fost de mare ajutor.

MARIA spunea...

Ma bucur ca ti-am fost de ajutor.

Anonim spunea...

acest articol nu numaica ma ajutat la scoala,dar ma si ajutat in viata mea personala.multumiri scriitoarei:)

Anonim spunea...

Există persoane care întronează egourile în inimă şi le fac un altar pentru a le adora. Aceste persoane cred că Egoul este divin, dar ei se înşeală. Există persoane care divizează Eul în două: Eul superior şi Eul inferior. Ei vor ca Eul superior să controleze Eul inferior. Aceste persoane nu vor să realizeze că partea inferioară şi cea superioară sunt acelaşi lucru. Eul în sine este al timpului, eul este un roman cu multe volume. În Eu se găsesc toate defectele noastre, toate elementele care fac din noi adevărate animale intelectuale în sensul cel mai complet al cuvântului. Unii spun că „Alter Egoul” este divin şi-l adoră, acesta este un alt fel de a căuta o scăpare pentru a diviza Eul. Eul este eu şi asta-i tot.

(Samael Aun Weor)

MARIA spunea...

Egoul este partea omeneasca din noi, este partea pe care incercam sa o modificam prin intelegere acum. Eul superior, eul divin este acel ceva din noi - sa-i zicem intuitie, sa-i zicem reamintire , care ne atentioneaza ca mergem pe un drum care ne face rau -si fizic si spiritual. De cele mai multe ori acestea sunt divizate datorita insasi frecventei noastre pe care fiintam , poate incetul cu incetul ne vom ridica vibratia si cele doua vor fi doar una/unul. E drum pana atunci dar.... spor.

MARIA spunea...

Asta incercam sa facem acum, sa intelegem si sa ne ridicam vibratia.

Anonim spunea...

E-ul este un strop de divin ca sa te tina in licarul de lumina,pe acre cu buna stiinta ti-l prefaci in abis pacatuind.Tind sa cred si sa ma las mult mai mult in atentia spirituala a impecabilului taran-crestin-filozof Petre Tutea decat in marasmul oricarui viasator de kharme!Luati de aici!:"Omul fara de Dumnezeu,este un animal care vine de nicaieri si merge spre nicaieri!"Pana si Socrate a fost mai crestin decat orice filo-budist,care se stafideste privind sine die la bobul de orez!...

Anonim spunea...

Hello this is kinda of off topic but I was wondering if blogs use WYSIWYG
editors or if you have to manually code with HTML. I'm starting a blog soon but have no coding knowledge so I wanted to get advice from someone with experience. Any help would be greatly appreciated!

My website; diet plans that work

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...