luni, mai 04, 2015

Fiecare dintre noi este unic

Postat Maria
Toti incercam de-a lungul vietii sa surprindem esenta , misterul ei .Traim intr-o lume inchisa, impovarati de efectele propriilor actiuni.
“ Viata însasi e o stare de tranzit între nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc într-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas în picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, ramân pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… în cele din urma se vor întâlni toti undeva, într-un desert, unde chiar sinele se transforma în nisip… în loc sa se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calca în picioare, îsi dau ghionturi…” ~Viata pe un peron-Octavian Paler
Asa sa fie oare? Suntem creati sa ne zbatem intre neputinte , sau nu stim noi sa ne coloram viata?
Avem o singura certitudine in aceasta viata , aceea ca, vrem nu vrem , existam. Si atunci?
De ce continuam sa ne lamentam si nu avem curajul sa actionam?
In copilarie am trait cel mai intens. Atunci existau uimirea , bucuria si legaturile fantastice dintre lucruri si intamplari . Ne bucuram si actionam in acelasi timp , ignorand limitele timpului fizic .

Chiar si acum cand s-au adaugat peste noi atatea “drame” exista inca fiori care ne dau un surplus de viata si care ne creaza sentimentul ca exista ceva dincolo de aparente. Trebuie sa ne reamintim cine suntem si ca am venit in acesta dimensiune pentru a ne oferi oportunitatea de a trai experienta EU EXIST pe aceasta planeta. In ciuda a numeroase drame personale am reusit foarte multi dintre noi sa trecem pe un alt nivel de intelegere . Am inceput sa “dibuim “ca exista ceva mai presus de limitari, ca putem elimina (macar partial) valul neamintirii si am inceput calatoria descoperirii de sine. Am acceptat provocarile si pornim pe calea evolutiei si a modelarii realitatii noastre.



Suntem pe un alt nivel de cunoastere si trebuie sa eliberam energia trecutului care ne tine pe loc, si nu ne da voie sa inaintam. Sa eliberam karma , destinul, limitarile constiintei de masa., si sa alegem sa existam in energia noua , energia care ne ofera posibilitatea de a ne aminti care sunt instrumentele cu care suntem inzestrati si care au zacut latent in noi, dar care pana acum nu le-am intuit. Este momentul provocarii si explorarii. Fiecare paseste pe propriul drum in aceasta aventura, stiind doar faptul ca ceea ce ne starneste emotie si ne incanta sufletul este un drum valid. Exista inca dualitate , dar alegand sa evoluam , raul dispasre de la sine si nu va fi luat in calcul, va fi eliminat . Pornim sa cucerim dimensiunea a patra cu urmatoarele energii:
-exprimam intentia da a pasi pe un drum nou
-eliberam trecutul cu fricile si temerile lui
-iertam si cerem iertare
-suntem recunoscatori energiei omnipotente si atotcreatoare pentru toate cele din viata noastra
-aliniem imaginatia cu emotia si cuvantul
-actionam
-acceptam creatia noastra
-ne bucuram de rezultat
Acceptam cu seninatate , fara fortare materializarea intentiei noastre. Totul incepe cu iubirea de sine . Fiecare dintre noi este unic, isi are propriile perceptii, propriile alegeri la nivel de suflet, incat onorarea si iubirea neconditionata, autentica fata de toti ne .elibereaza.Caci am fost binecuvantati cu o dragoste nelimitata si neconditionata care ne învaluie în permanenta de catre Dumnezeu. Aceasta iubire a lui Dumnezeu ne face sa întelegem ca nu suntem singuri -Cu totii Una suntem. Sa constientizam ca impreuna si fiecare individual suntem pe drumul evolutiei vibrationale .
Maria 

duminică, mai 03, 2015

A FI! A FI! A FI !

Postat Maria
Muncim mult, invatam, strangem lucruri scumpe noua si iubim cu o siguranta uluitoare ca si cum existanta noastra ar fi vesnica.
In adolescenta traiam pentru ca nu cunosteam fiintele si lucrurile toate ale lumii acesteia ; acum cand am senzatia concreta a lumii, imi dau seama ca existenta noastra nu este un sistem, adica ceva inchis in sine , nu are o alcatuire definitiva , ca in plina maturitate ne aflam abia la inceputul unei noi si nemaintalnite cunoasteri.
Noi , locuitorii acestei planete , pe care viata este din ce in ce mai tulburatoare, strigam cu frenetica energie : a fi, a fi, a fi!

Raspunde acest pamant rotitor dorintei noastre de a exista ,disperarii noastre de a cauta cat mai multe pretexte de a trai asa cum plantele traiesc pentru fructe , altele pentru floare , altele pentru simplul motiv ca au incoltit, altele pentru desfatarea si hrana altor plante mai puternice decat ele.
Planeta noastra ce triumfuri va avea, ce infrangeri ,ce mari sanse?
A prevedea viitorul este un har divin dat numai inteleptilor . Spiritul nostru modern respinge aceasta idee , materia insufletita altfel decat acum 1000ani, crede in energia ei proprie , dupa legi logice , conditia viitorului nostru este numai sa existi.
Sa existi mereu tanar tulburat , fericit, revoltat , sa aspiri sa fii erou ,sa existi , sa visezi la nemurire.
M-am intrebat de multe ori de ce in secolul nostru nimeni nu mai cauta nemurirea decat in chinul limitat al artelor, alegand artele ca scop in sine pentru cautarea vesniciei.
Ce siguranta a facut ca adolescentii si batranii secolului nostru sa doreasca sa existe si atat, ce cunoastere definitiva a conditiei noastre biologice i-a facut sa prefere viata ca atare si nu nemurirea ?
Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei, pe mortii iubiti de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, fiinta lor s-a dezagregat in fiecare tesut al nostru, de aceea noi nu putem sa-i uitam niciodata .Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei,, iarba de asta vara n-a pierit , a trecut simplu din ciclu in ciclu , din organism in organism, si de unde stim ca ea nu este chiar pielea gingasa a noului nascut.
A fi, a fi , a fi, cu disperare a exista peste limite ; tristete , nenorocire , fericit , zdravan si gata oricand sa incepi totul de la inceput, a fi cu indarjire , a trai atata timp cat ceea ce este scump in tine e viu ca pamantul pe care nimeni nu-l poate opri sa existe unic si urias in Univers.
-Nichita Stanescu


sâmbătă, mai 02, 2015

Important sa fie felul cum privesti tu, nu in ceea ce privesti.

Postat Maria
Natanael, ai sa fii la fel cu cel ce, pentru a se calauzi, va merge dupa lumina pe care el insusi o tine in mana sa.
Important sa fie felul cum privesti tu, nu in ceea ce privesti.
Din ziua in care vei incepe sa intelegi ca nu Dumnezeu trebuie sa raspunda de toate relele vietii ci oamenii , n-ai sa te mai resemnezi sa admiti aceste rele ."
Andre Gide


vineri, mai 01, 2015

Poveste sentimentala

Postat Maria

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Nichita Stănescu


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...