miercuri, martie 20, 2013

Fiecare iubire are flacăra ei


Postat Maria
Încet, foarte încet, mişcarea lentă spre final străpunge straturile protectoare ale argumentelor raţionale cu care ne înfăşăm temerile că povestea noastră de dragoste îşi pregăteşte concertul de adio. Trupurile se mai topesc în flăcări de pasiuni, săruturile nu sunt ofilite, conversaţiile nu poartă încă flori de mucegai, dar sufletul simte o oboseală care cerşeşte odihnă. ... Se pare că femeile sunt mai dotate de natură decât bărbaţii să simtă această clipă, să aibă prima temere de doliu emoţional. Un gest neatent, o vorbă nesăbuită, o plecare de câteva zile, un sfârşit de săptămână în singurătate sau migraţia unei fior de dragoste spre ură sunt semnale ce cristalizează îndoielile în certitudini.
Mai încet sau mai repede, căci fiecare iubire are flacăra ei, lumina dintre noi devine mai suavă, mai transparentă, mai greu de vizualizat.
Unii îşi apără iubirea, punând esenţe preţioase peste plăpânda şi neliniştita petală de foc. Speranţe deşarte. Tumultul vieţii, în faza asta, e potrivnic şi înăbuşă focul ultimei îmbrăţişări în jăratec, ca mai apoi vântul despărţirii să împrăştie nemilos cenuşa ultimului sărut.



Alţii, mai înţelepţi, privesc drumul parcurs împreună şi se bucură, nu pentru că l-au încheiat, ci pentru că l-au trăit intens cu un companion de drumeţie adevărat. Pentru aceştia, dragostea se stinge lin şi transcende diafan, într-un univers paralel, de unde alte viitoare iubiri îşi trag seva. Acestora le va rămâne prietenia, încrederea şi căldura din suflet, precum şi o imensă capacitate de a dărui.
În acea secundă sacră a înţelegerii, e timpul potrivit să ne apropiem mâinile pentru o ultimă atingere şi să ne spunem cu un zâmbet pe buze la revedere şi pe curând, într-o altă încarnare. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...