Postat Maria
Iarna este in toi , fara zapada , frigul inca isi face de cap, insa este o dimineata luminoasa. La capatul digului , marea si cerul se contopesc , au aceeasi culoare – un albastru azuriu, doar din cand in cand un val tremura dand impresia de miraj.
Imi place marea , cand valurile se sparg de tarm si spala nisipul. Pacea invaluia deopotriva cerul, marea , valurile ritmice, sufletul meu. Sunt impacata cu mine , cu toate , si totusi o lacrima se rostogolea pe obrazul meu, o frantura de materie lichida se nascuse in trupul care astepta ceva sa se petreaca. Cine era femeia care plange in apropierea marii? Cine picura lacrimi cand pacea staruia , eu cea prezenta sau cea de un minut mai devreme? Fiecare clipa transforma emotia , si renunt la intrebari.
Imi place marea , cand valurile se sparg de tarm si spala nisipul. Pacea invaluia deopotriva cerul, marea , valurile ritmice, sufletul meu. Sunt impacata cu mine , cu toate , si totusi o lacrima se rostogolea pe obrazul meu, o frantura de materie lichida se nascuse in trupul care astepta ceva sa se petreaca. Cine era femeia care plange in apropierea marii? Cine picura lacrimi cand pacea staruia , eu cea prezenta sau cea de un minut mai devreme? Fiecare clipa transforma emotia , si renunt la intrebari.
Descopar trupul si vantul rece ma atinge , dar nu mi-e frig. Marea ma atrage , nu ma simt vulnerabila cu trupul gol. Simt un fel de fraternitate cu mine insumi , impart cu mine trupul, hainele , respiratia , parasesc armura dintre mine si mine, comun ramane visul .
Intunericul incepea sa se inchege. Dar stelele vibrau incet si inviau cerul si inima mea. Masca este un fel de memorare . Ma lepad de masca , da , ma lepad de acea falsa obisnuire , ma lepad de portretul memorat al meu. O dau spre incinerare stelei mele.
Am ramas eu, Maria.
Maria
2 comentarii:
thank for the information,
http://goo.gl/hi5xK
Frumos realizat! Felicitari
Trimiteți un comentariu