Adversarul are faţa acoperitã. A ta.-Lo Sfidante

Adversarul are faţa acoperitã. A ta.

Anticii credeau cã a fost o vreme în care omul era o fiinţã completã, cu o minunatã viziune interioarã şi o Conştiinţã care azi ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârşit iar azi omul este o creaturã slãbitã.

Nimeni nu traieste maine, toti traim azi

Va amintiti voi toate lucrurile pe care le veti face incepand de maine? Stiti voi oare ca nu exista decat momentul acum? Nimeni nu traieste maine, toti traim azi. Tot ce impingi pe maine, tot ce planifici pentru viitor e un mod de a amana in acum. Universul e mental. Daca tu crezi in maine ghici ce? Vei primi maine. Cand e maine? NICIODATA!!! Tot ce nu faci azi, ce nu faci in acum,vei face niciodata. Nu exista decat momentul prezent, tu atat ai la dispozitie. Poti alege sa-l traiesti sau poti alege sa-l amani. Dar cand amani alegi sa nu traiesti, iar daca nu traiesti inseamna ca mori.
Oamenii fac din viata un plan maret, o iau in serios. Se gandesc unde vor sa fie in 5-10 ani sa stie ce fac in acum. Planuiesc si umplu agende intregi. In loc sa fie flexibili, sa pluteasca, sa traiasca clipa (asta inseamna CARPE DIEM), ei amana, vor trai incepand de maine, ei acum sunt ocupati, lucreaza intens la viitorul lor, nu traiesc acum, traiesc maine. Sansele trec pe langa ei si ei nu le vad, sansele nu se incadreaza in planul lor de viata, daca nu au planificat ceva, nu fac. Muncesc si muncesc la maine, cand vor trai si ei, dar azi muncesc. Si cand au trecut 5 ani de munca ghici ce? Lumea s-a schimbat, tu nu ti-ai updatat agenda, ti-ai ratat sansele si viata a trecut pe langa tine. Esti mai batran cu multi ani, 5 doar numarati si tot nu poti sa traiesti. Maine a venit si nu e cum era planificat. Ti-a zis cineva vreodata ca viata nu se incadreaza in tipare? Ca totul se schimba constant in univers? Atunci tu ce cauti cu agenda in mana? Ti se pare ca ai in cap un glob de cristal si stii viitorul? Te inseli. Nici macar nu exista viitor, exista numai prezent. Iar in prezent tu alegi sa te ocupi de iluzia viitorului pe care nu-l vei avea niciodata.
Daca vei face din viata un proces in etape si il vei planifica la maxim viata ta va fi un calvar. Tu vrei sa-ti traiesti viata din minte, vrei control absolut si ideea de control te va ingropa inainte de vreme. Daca nu traiesti, mori. Nimic nu e constant in univers si statul pe loc nu exista. Viata inseamna bucurie, pasiune, curaj nebun, inseamna libertate totala, fara sa te legi de maini si de picioare, fara agende si fara planuri.  Carpe diem – traieste clipa – inseamna ca traiesti doar in acum, asta e tot ce ai, si e o alegere: alegi sa traiesti sau sa mori, alegi pentru tine sau contra ta. Cine crede ca exista gri in viata se inseala, e alb sau negru. Griul e pentru lasii care vor sa impace albul cu negrul pentru a masca faptul ca nu sunt capabili sa-si asume alegerea intre cele doua. Ma uit la oameni cum isi planifica zilele, zi dupa zi si asteapta ca viata lor sa devina mai buna. De maine... poate la momentul oportun... Moment pe care nu si-l vor crea niciodata, nu-l vor alege niciodata, nu-l vor experimenta niciodata. Pentru ca il asteapta din exterior nu il creeaza din interior. Viata ta este alegerea pe care tu o faci in ACUM. Daca tu in acum alegi maine,  ai semnat pentru moartea lui azi. Incetati sa mai munciti la maine, munciti la azi. Cum vrei sa se manifeste universul in agenda ta incarcata in care de abia daca lasi 5 minute libere pe zi? Incape universul oare in planurile tale? Ai loc in viata ta pentru miracole? Miracolele sunt “coincidentele” pe care ti le face cadou mintea universala. Binenteles, si tu trebuie sa vi aici cu aportul propriu si acela se numeste alegeri radicale. Viata pe care tu n-o schimbi nu se poate schimba. Pana cand vei amana pe maine fericirea, iubirea, pretuirea? Maine poate nici nu vei mai fi aici. Daca azi ar fi ultima zi din viata ta cum ai trai-o? Traieste constient de faptul ca nu exista maine, asta e singurul mod de a trai cu adevarat viata.Ramona

Foloseste puterea inimii tale

Creaţi o stare de coerenţă în aproape un minut prin câţiva paşi simpli şi puternici ai Tehnicii Coerenţei Rapide®. Folosing puterea inimii tale ca să echilibrezi gândurile şi emoţiile, poţi dobândi energie, claritate mentală şi să te simţi bine, rapid oriunde. Foloseşte Coerenţa Rapidă în special cănd începi să simţi o emoţie care te seacă de vitalitate cum ar fi: frustrare, iritare, anxietate sau mânie. Găseşte o senzaţie de comfort şi armonie interioră care se reflectă într-un mod mult mai echilibrat în ritmurile inimii, facilitând funcţionarea creierului şi acces crescut câtre inteligenţa superioară.
Tehnica Coerenţei Rapide te ajută să creezi o stare de coerenţă, oferindu-ţi astfel acces către inteligenţa inimii tale. Foloseşte puterea inimii tale ca să-ţi echilibrezi gândurile şi emoţiile, ajutându-te să atingi o stare de neutralitate, stabilă, pentru o gândire clară. Este o tehnică puternică care te conectează cu zona energetică a inimii tale ca să te ajute să eliberezi stresul, să echilibrezi emoţiile şi să te simţi mai bine, rapid.

Coerenţa Rapidă® te va ajuta să găseşti un sentiment de comfort şi armonie interioară care se va reflecta în ritmurile inimii. Inima este un generator primar de ritm în corpul tău, influenţând procesele creierului care controlează sistemul tau nervos, funcţia cognitivă şi emoţia. Ritmuri ale inimii mai coerente facilitează funcţiile creierului, oferindu-ţi acces mai înalt către inteligenţa ta superioară astfel poţi îmbunătăţi atenţia, creativitatea, intuiţia şi nivelele superioare de a lua decizii. Când eşti în starea în care ritmurile inimii sunt coerente, performanţa ta este maximă - ce atleţii numesc "zona", "eram în stare". Te simţi sigur pe tine, pozitiv, concentrat, calm şi totuşi energizat. 

Pasul 1: Atenţie pe inimă. Puneţi atenţia în zona din jurul inimii, în centrul pieptului. Dacă, preferi, prima data când încerci, pune mâna pe centrul pieptului că să te ajute să-ţi menţii atenţia acolo. 

Pasul 2: Respiraţia Inimii. Respiră adânc dar normal şi simte cum respiraţia intră şi iese prin centrul pieptului. Când inspiri simte ca şi cum respiraţia intră prin inimă şi în timp ce expiri simte cum iese prin acea zonă. Respiră încet şi natural, puţin mai adânc decât normal. Continuă să respiri confortabil până când iţi găseşti un ritm propiu care ţi se potriveşte. 

Pasul 3: Simţirea Inimii. În timp ce menţii atenţia pe inimă şi respiraţia inimii, activează un sentiment pozitiv. Aminteşteţi o trăire pozitivă, un timp când te-ai simţit minunat în interiorul tău şi readu starea aceea ca şi cum intri în memorie şi o retrăieşti complet. Unul dintre cele mai uşoare metode de a genera un sentiment pozitiv, bazat pe trăirea din inimă este să-ţi aminteşti un loc special unde ai fost sau iubirea pe care o simţi pentru un prieten apropiat sau membru al familiei sau animăluţ. Acesta este cel mai important pas.Coerenţa Rapidă® este utilă în special când începi să simţi o emoţie care te seacă cum sunt: frustrarea, iritarea, anxietatea sau stresul. Folosind Coerenţa Rapidă la pornirea emoţiilor negative mai puţin intense le poţi transforma în ceva pozitiv înainte să escaladeze în ceva grav. Această tehnică este în special utilă după ce ai avut vreo ieşire emoţională necontrolată întrucât te aduci repede în echilbru.Poţi face Tehnica Coerenţei Rapide® oricând, oriunde şi nimeni nu va şti că o faci. În mai puţin de un minut, crează schimbări pozitive în ritmurile inimii tale, transmite semnale puternice către creier care pot să-ţi îmbunătăţească starea. Aplică această tehnică rapidă la începutul fiecărei dimineţi, înainte sau în timpul telefoanelor, întruniriilor, în mijlocul unei conversaţii dificile, când te simţi copleşit sau presat de timp, sau oricând pur şi simplu vrei să o practici pentru aţi creşte coerenţa. Deasemenea poţi folosi Coerenţa Rapidă oricând ai nevoie de mai multă coordonare, viteză şi fluiditate în reacţii.

sursa 

A imbratisa

Mângâierea este unul dintre cele mai importante daruri atât pentru propria persoană, cât şi pentru cele dragi. Ea este binefăcătoare pentru corp, pentru minte, dar şi pentru suflet. După o zi de lucru obositoare, îmbrăţişarea tandră a fiinţei iubite îndepărtează stresul adunat de-a lungul zilei şi linişteşte. Strângerea de mână a unui prieten poate să ne dea mai multă energie decât câteva ore de somn! Mângâierea unui copil, ridicarea lui în braţe îl face să se simtă iubit şi protejat. O îmbrăţişare plină de tandreţe poate readuce la viaţă o iubire trecuta.

În fiecare zi, avem nevoie să întindem mâna şi să atingem pe cineva drag. Cu toţii, indiferent că suntem tineri sau bătrâni, singuri sau într-un cuplu, avem nevoie de atingere, căci în multe cazuri, gesturile, prin încărcătura lor, transmit mult mai mult decât cuvintele. Atingerile fizice plăcute sunt absolut necesare atât pentru propria noastră stare de sănătate, cât şi pentru îmbogăţirea relaţiilor cu persoanele care ne înconjoară, căci ele îndepărtează stresul şi ne fac mai sănătoşi şi mai fericiţi. Un copil mic trăieşte iubirea mamei sale sub forma îmbrăţişărilor pline de dragoste. Fără acest contact corporal care exprimă afecţiune, copilul se simte frustrat şi poate manifesta simptome nevrotice. Animalele aflate în libertate petrec mult timp în contact fizic cu alte animale, spălându-se, ghemuindu-se unele lângă altele, jucându-se împreună. Acesta este un proces de "unire", care pe lângă faptul că le apropie, le ajută să se recunoască şi armonizează grupul.

Dar în viaţa noastră agitată, deseori uităm importanţa faptului de a dărui şi a primi afecţiune cu ajutorul mângâierii, ignorând astfel una dintre cerinţele de bază ale organismului nostru. Unele persoane, mai ales bărbaţii, neagă faptul că ar avea nevoie de apropiere fizică, de tandreţe, considerând că în afara unei relaţii de iubire, manifestarea fizică a afecţiunii este un semn de slăbiciune. Este important să se recunoască faptul că avem nevoie de mângâiere, de îmbrăţişări pentru a ne arăta iubirea faţă de prieteni şi familie. Acordând atingerii şi mângâierilor importanţa cuvenită, ne deschidem sufletul către cei care ne înconjoară şi aprofundăm relaţiile de iubire cu cei dragi.

Îmbrăţişarea are numeroase semnificaţii, pornind de la cea prietenească până la înlănţuirea intens pasională a corpurilor. Orice contact care se produce între trupurile îndrăgostiţilor este considerat a fi o formă de îmbrăţişare. Ea constă nu numai în simplul contact fizic al corpurilor, ci şi în intenţiile şi emoţiile profunde ale celor doi. Când iubiţii se ţin doar de mână, cu degetele împletite, se poate spune că mâinile lor se îmbrăţişează. În Orient, se spune că şi spălarea capului fiinţei dragi de către cel care o iubeşte este o formă de îmbrăţişare.Chiar şi o persoană care nu se află într-o relaţie de cuplu îşi poate manifesta zilnic afecţiunea, bunătatea, compasiunea faţă de cineva drag prin atingere: îi poate îmbrăţişa pe ceilalţi membri ai familiei, se poate juca împreună cu copilul prietenei sau cu propriul nepoţel (copiilor le place să fie ridicaţi în braţe şi să fie îmbrăţişaţi). Asemenea atingeri pot face adevărate minuni! Un masaj, o şedinţă de cosmetică, pot aduce mângâierea de care are nevoie pielea noastră. Chiar şi un animal de companie (o pisică, un câine) ne pot aduce în viaţă plăcerea atingerii.

Sursa 

Pamantul primeste o energie mai gentila, o energie plina de pasiune. Cu aceasta v-ati nascut. Aceasta este unealta pe care o aveti- Kryon

Transmis prin Lee Carrol - Red Deer- Alberta - Canada - 7 ianuarie 2012 Salutari, dragii mei, Eu Sant Kryon din Serviciul Magnetic . Se pare ca acum un minut v-am zis ca vor fi schimbari in aceasta camera si acum le pot simti. Atributul celor de dincolo de voal este compasiunea. Exista intotdeauna intrebari. Asadar, cineva intreaba:" Cum stiu cine ma viziteaza? Mi-e frica de una sau alta si cand canalizez si deschid gura, nu stiu ce se va intampla. Pot permite oricarei energii din univers sa intre? " Si noi va spunem :" Oh, cat de 3 D din partea voastra sa ganditi ca ingerii care stau in jurul vostru ar lasa vreodata sa se intample asta ! Daca este energie plina de compasiune, este de la Dumnezeu. Daca nu, aceasta este de la voi. Este chiar atat de simplu. Nu vizualizati o gramada de energii intunecate asteptand sa se napusteasca asupra voastra , pentru ca aceasta este o sugestie facuta de mintea umana. L-ati umanizat atat de mult pe Dumnezeu, incat nu mai santeti siguri cand spiritul va ia de mana. Sa schimbam acest lucru in seara asta. Cunoasteti ca oriunde mergeti este un anturaj impreuna cu voi. Este atat de dificil pentru mine sa explic fragmentarea sufletului , deoarece suna ca un lucru negativ, dar acesta este minunat. Santeti intotdeauna formati din 3 parti, oriunde mergeti, tot timpul. Oh, actualmente santeti mai multi, dar 3 reprezinta grupul principal. Unul din ei este Sinele Inalt, care este miezul vostru. Cum as putea explica ce este Sinele Inalt ? Este miezul vostru. Este partea din voi care vibreaza mai inalt. Nu se afla deasupra voastra , ci mai degraba este in voi si acest "voi" care vibreaza mai inalt, deschide un portal care este literalmente o conectie si o stragere de mana impreuna cu spiritul. Si asta santeti voi. Deci, acesta este numarul unu. Apoi exista mintea constienta care reprezinta partea biologica a voastra. Acum sant doua parti. De cati este nevoie pentru un grup? Vedeti? Exista lucruri despre voi cei cuantici pe care abia, abia le intelegeti, inclusiv campul din jurul vostru de 8 metri latime. Fiinta umana este uimitoare. Cealalta parte majora este partea din voi care ramane pe partea mea de voal si pe care voi o negati total. Voi o vedeti ca pe un ghid sau un ajutor de care santeti foarte atasati. In schimb, aceasta este constanta care va conecteaza cu Dumnezeu - intotdeauna, oriunde va aflati. 2012 Vreau sa vorbesc despre ce se intampla acum pe planeta si doresc sa va dau primul channeling din 2012, pe care l-as numi : atributele despre energia care va viziteaza acum. Aceasta energie se schimba. Energia care viziteaza acum Pamantul era asteptata. Anticii au prezis-o si noi v-am daruit channeling-uri recente in Peru despre schimbarea pe care am numit-o: miscarea sarpelui inaripat. Exista actualmente o schimbare a polaritatii intre energiile feminine si masculine ale planetei. Emisfera nordica, care a fost intotdeauna masculina, grea, se schimba. Emisfera sudica, care nu a fost partinitoare in nici un fel , se schimba. Intelepciunea anticilor din emisfera sudica incepe sa inlocuiasca intelepciunea anticilor din nord. Si voi incepeti sa vedeti o fiinta umana mai usoara. Din punct de vedere spiritual, sufletele batrane sant alertate primele in legatura cu aceasta schimbare si incep sa primeasca schimbari biologice. Voi le-ati asteptat si iata acestea se afla aici. Acest proces se simte pe toata planeta. Toate dezmembrarile pe care le vedeti acum in anumite tari care nu le-au avut de sute de ani, sant un rezultat al acestei schimbari - pentru ca aceasta este ceea ce are loc cand umanitatea incepe sa aiba mai multa compasiune, cand doreste sa unifice mai mult decat sa separe si noi ganduri si intelepciune incep sa apara. NOI INVENTII Noua constiinta creaza noi inventii - stiinta superioara, gandire mai inalta si solutii la acele lucruri pe care umanii le numesc probleme. Explozia demografica, mancarea, apa, generatia puterii - toate aceste lucruri se vor schimba.

Fă un jurământ simplu: jur că în nici una dintre relaţiile mele nu mă voi mai trăda sau agresa pe mine însumi

Mai întâi iubeşte-te pe tine însuţi - şi apoi poţi să treci dincolo de aceasta. Ceea ce sugerez eu nu este egoism. Este capitulare supremă în faţa divinului lăuntric. Cel iubit ia naştere o dată cu devotamentul faţă de sine. El sau ea se manifestă în afară, de îndată ce acest devotament este demn de încredere, în acel moment, devotamentul exterior şi cel interior merg mână în mână. Atunci când îl preamăreşti pe cel iubit, preamăreşti şinele divin care trăieşte în multe trupuri. Aceasta este o relaţie sacră. Puţini îl întâlnesc pe cel iubit în această viaţă, deoarece puţini au învăţat să se aprecieze şi să se cinstească pe ei înşişi şi să se vindece dinăuntru în afară. Dar tu poţi să fii unul dintre aceşti puţini, dacă vrei să te dedici propriei tale vindecări. Hotărăşte-te să o faci şi cel iubit află acest lucru. Fă un jurământ simplu: jur că în nici una dintre relaţiile mele nu mă voi mai trăda sau agresa pe mine însumi. Voi comunica în mod cinstit ceea ce gândesc şi ceea ce simt. cu compasiune faţă de ceilalţi, dar fără nici un fel de ataşament faţă de modul în care el sau ea îmi primesc comunicarea. Am convingerea că, spunând adevărul şi respectându-mă pe mine însumi, mă aflu în comuniune cu cel iubit. Nu voi mai încerca să fac în aşa fel încât „lucrurile să meargă" în cadrul unei relaţii, sacrifi-cându-mă pe mine însumi, pentru a încerca să îndeplinesc nevoile partenerului meu. 

 Paul Ferini

Dacă va fi să fie cum aştepţi, e bine, iar de nu va fi să fie, e tot bine!

Maestre, nu te-ai supărat pe mine pentru că nu am făcut aşa cum ai vrut?” „Mă bucur întotdeauna pentru fericirea ta, dar pentru că nu am nici un fel de aşteptări în ceea ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”, i-a replicat Maestrul (fragment din „Autobiografia unui yo­ghin” a lui Yogananda). Comentăm astăzi expresia „pentru că nu am aşteptări în ce te priveşte, orice ai face nu mă poate afecta”.

Vorbim despre puterea aşteptărilor de a ne dezechilibra emoţional. Mulţime de emoţii negative pe care le trăiesc oamenii apar din pricina aşteptărilor disproporţionate, adesea iluzorii pe care le au de la alţi oameni şi chiar de la ei înşişi. Aşteptările ne pot face fericiţi şi ne pot ghida pe drumul către împlinirea unor vise, cum ne pot răpi liniştea şi starea interioară de mulţumire. Ca toate lucrurile pe lumea asta, aşteptările au şi ele două tăişuri. Abilitatea noastră de a avea aşteptări sau de a le ajusta de fiecare dată, în aşa fel încât ele să ne servească şi nu să ne saboteze, ar putea fi cheia către măiestrie în viaţa omenească.

Mulţi, foarte mulţi oameni nu cred în transmiterea gândurilor sau a emoţiilor, unii au chiar un soi de reacţie adversă la asemenea idei, totuşi, în mod straniu, aceştia „se aşteaptă” ca cei din jur să ştie ce gândesc ei, ce vor, ce nevoi şi ce dorinţe au şi să le împlinească. Ei sunt aceia care cred că „oamenii ar trebui să ştie” ce au de făcut. Că oamenilor ar trebui să le treacă părin minte aceleaşi gânduri care le trec şi lor. Dacă se gândesc acum că „x trebuie să le dea un telefon”, ei creează instantaneu o aşteptare, o neînţelegere interioară, o emoţie negativă şi chiar o frustrare.

Ei se aşteaptă la un telefon, iar celălalt... nu gândeşte la fel, face altfel, celălalt habar nu are de aşteptarea cu pricina. De la o mică aşteptare de acest fel poate izbucni un foc interior, un amestec de frustrare şi de iubire, de dorinţă de apropiere şi de ură cauzată tocmai de aşteptarea neîmplinită. Toţi cei care au trecut prin poveşti de iubire pot recunoaşte simptomatologia aşteptării unui telefon care nu mai vine şi valurile de emoţie şi de tensiune apărute ca o consecinţă a acestei aparent mărunte aşteptări.

Aşteptările nu ne afectează numai în lăuntrul relaţiilor de dragoste, ci în toate relaţiile noastre de viaţă. Noi avem aşteptări de la noi înşine şi avem aşteptări de la întreaga lume. Când aşteptăm ca un lucru să fie într-un fel anume, mintea vede unilateral. Mintea-şi pune ochelarii de cal. Ea vede propria-i perspectivă, fără a socoti că şi ceilalţi ar putea vedea cu ochelari de acelaşi fel, dar din un­ghiuri diferite. De aceea, aşteptările de care devenim dependenţi sunt şi cele prin care mintea noastră se agaţă de spânzurătoare, pentru a ne purta apoi pe valurile de nestăpânit ale suferinţei, frustrării, nefericirii şi deziluziei.

Un om plin de aşteptări nu poate simţi fericirea; el vede fericirea cu ochelarii minţii sale, cu ochelarii personali şi o vede împli­nită atunci când ceilalţi fac, spun şi se comportă aşa s-ar aştepta el însuşi. Dar lumea, oamenii apropiaţi şi chiar evenimentele tind întotdeauna să ia forme atât de diverse, atât de opuse încât aşteptările noastre vor fi întotdeauna înşelate. Oamenii nu vor face în mod exact ceea ce noi aşteptăm de la ei. Nu vom putea nici noi să facem tot ceea ce alţii aşteaptă să facem. Întotdeauna ne vor înşela aşteptările câte puţin şi, chiar dacă oamenii ar face mereu ceea ce noi aşteptăm, vom găsi cu mintea altceva de aşteptat. Un om fericit este un om care şi-a ajustat nivelul aş­tep­tă­ri­lor.

Un om fericit este unul care poate avea aşteptări, dar care nu se înfurie şi nu suferă dacă ceea ce aşteaptă nu se împlineşte şi nu caută perfecţiunea. Căci în spatele mulţimii de aşteptări ce ne populează mintea se piteşte mirosul straşnic al parumului numit perfecţionism. În principiu, toate lucrurile ar putea fi altfel decât sunt. Toate ar putea fi mai bune. Oamenii ar putea fi mai buni, dar nu sunt întotdeauna şi nu sunt toţi la fel de buni. Şi frunzele ar putea fi mai frumoase, dar nu sunt toate la fel. Nici trandafirii nu sunt la fel de frumoşi, aşa că aşteptările exagerate nu fac decât să pretindă că ceilalţi ar trebui să facă ceea ce gândim noi că-i bun. Iar asta ne face nefericiţi. Să fii mai fericit ar însemna să aştepţi mai puţin sau să aştepţi cât vrei de mult, dar relaxat; dacă va fi să fie cum aştepţi, e bine, iar de nu va fi să fie, e tot bine!

Maria Timuc 

Lasati-l sa se intample natural, daca e sa aiba loc- Bashar

Am vorbit de multe ori de ideea “reincarnarii” care – din nou, din perspectiva noastra nu e cu-adevarat re-incarnare deoarece timpul si spatiul sunt iluzii si totul exista doar acum. Ideea e ca aveti intr-adevar alte vieti, dar se desfasoara toate acum, concomitent, insa pe o vibratie diferita. Iarasi, in acelasi fel in care aveti mai multe canale tv si doar pentru ca va uitati la unul intr-un anumit moment, nu inseamna ca celelalte posturi nu exista si ele in acelasi timp. Exista toate, insa tu-l vezi doar pe cel la care te-ai reglat intr-un anumit moment. Deci, toate vietile voastre sunt la fel. Trecutul e un eufemism, viitorul e un eufemism. Ideea e ca totul se petrece in acelasi timp. De aceea, din nou, in extrapolarea logica a “stiintei evidentei”, daca stii de la inceput ca TOTUL e UNUL si ca exista doar ACUM, atunci cand apare subiectul “re-incarnarii”, bazat pe intelegerea ta despre UNUL si ACUM, singura interpretare logica a conceptului de “reincarnare” e ca TOATE VIETILE EXISTA ACUM. E o extrapolare simpla si logica. Un lucru duce la altul, unul il construieste pe celalalt. Aceasta e “stiinta evidentei”. Si de aceea, din perspectiva noastra, unele lucruri sunt pur si simplu evidente. Deoarece noi intelegem ca primul principiu e asa, intelegem si cum trebuie sa existe toate celalalte concepte astfel sa se potriveasca primului principiu. Deci, daca exista doar Acum si Aici – stiti asta si mai stiti ca Totul e Unul – atunci toate vietile voastre, TOATE exista acum. Si sunt si ele – indiferent de cat de multe aveti, indiferent de cat de mult oricare dintre ele se considera a fi sigura fizica – toate impart aceeasi UNICA particula. Pentru ca, amintiti-va, timpul si spatiul sunt iluzii create de traiectoria particulei, traiectoria geometrica a acelei particule. Prin urmare, e doar vorba de gradul in care particula se intersecteaza cu sine ceea ce creeaza conceptul de o frecventa diferita care face sa para ca de fapt o alta viata, care se desfasoara simultan, se petrece intr-un alt cadru temporal: trecut, viitor, alta dimensiune samd. Ceea ce determina modul cum percepi asta, e doar felul in care particula se aranjeaza pe sine. Daca ar fi sa iti permiti – asta e un alt efect care ar putea avea loc; ar putea sau nu, nu e neaparat ceva pentru care sa te stradui; lasati-l sa se intample natural, daca e sa aiba loc. Fiindca daca se intampla, iti va fi spre folos. Daca nu se intampla, nu e nevoie sa se intample. Insa, doar pentru a va aprinde imaginatia, cand incepeti sa faceti exercitiul de care am vorbit mai devreme, vizualizand, cum ati vazut aici, ideea ca particula din care sunteti cu totii alcatuiti, e aceeasi Unica particula din care e alcatuit tot restul si veti crea acea vizualizare relationala, ati putea incepe sa percepeti o parte din celelalte “Sine” ale voastre din alte vieti simultane. Si ati putea chiar sa incepeti sa le percepeti fizic. Nu va panicati! Va voi spune un mic secret. Nu adesea, dar cateodata, din cand in cand, unii dintre voi au facut-o deja si habar n-au. E posibil sa fi vazut o alta persoana, stand undeva si e posibil sa fi parut ca si cum nu apartineau acelui loc, acelui timp. E posibil sa fi fost de fapt perceptia voastra a uneia dintre celelalte vieti ale voastre pentru acel moment. Acest fapt ar putea deveni din ce in ce mai obisnuit pe masura ce veti capata o intelegere mai unificata a relatiei voastre cu Creatia. Masura in care aceasta s-ar putea sau nu intampla, repet, e pur si simplu relativ la gradul in care fiecare ar putea avea nevoie sa stie sau sa perceapa asta pentru calea specifica vietii lui de aici. Dar daca va mai uitati si in multe din ceea ce numiti “relatari istorice”, in care persoane diferite din trecut povestesc despre faptul ca au vazut “fiinte ciudate”, “entitati spirituale”, “ingeri” sau orice vreti, ar putea din cand in cand sa vada lucruri care nu au nimic de-a face cu voi, insa din din cand in cand ar putea sa va vada de fapt pe voi. O viata viitoare, din punctul lor de vedere, care se desfasoara - in realitate- simultan, despre care ei pot doar sa relateze ca au avut “o viziune” si au vazut acea fiinta ciudata, imbracata tare ciudat, care apoi a disparut. E posibil sa fi fost voi. … Poate purtand spandex sau ceva de genul… Deci, cateodata puteti intalni o relatare istorica ce descrie ceva asemanator si sa intelegeti din senin ca e ceva ce a fost perceput din acel timp in acest timp. Chiar si unele – nu toate – chiar si unele din timpul vostru de azi de acum, pe care voi le numiti OZN-uri, sunteti voi in nave din viitor. Nu sunt toate extraterestre in acest sens. Cand veti invata voi sa folositi navele in acest fel, cand veti invata voi sa faceti tunele prin spatiu si timp, veti descoperi ca de multe ori va veti intretaia cu multe frecvente diferite si veti fi perceputi de unele dintre celalalte vieti ale voastre ca si OZN-uri. Si acei voi ar putea gandi: “Oh, sunt extraterestri.” fara ca macar sa stie ca sunt ei in alta viata in acea nava. Deci e totul foarte flexbil in acest fel. Intelegeti? 

Bashar

A întoarce şi obrazul celălalt

. "Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-1 şi pe celălalt." (Matei 5, 39) Aici este un alt caz fatal de proastă înţelegere. Nu cred că Iisus recomandă resemnarea nevrotică, victimizarea, abandonul necondiţionat în faţa unui agresor. Dacă un nenorocit îţi loveşte copilul, nu trebuie să îl oferi şi pe frăţiorul lui pentru o sfântă mamă de bătaie. Dacă un profesor te pică pe nedrept în iarnă, nu înseamnă că îl vei invita să te pice şi în vară, tot pe nedrept. Cred că aceasta e o învăţătură despre iertare. Ea se referă la a începe o relaţie cu un om care a greşit faţă de tine de pe o bază nouă, lăsând în urmă trecutul. "A întoarce şi obrazul celălalt" este echivalent cu a spune: "Eu sunt gata să mă raportez la tine ca la o persoană noua. Ceea ce s-a întâmplat între noi ţine de domeniul trecutului. Hai să începem o relaţie nouă." Deşi celălalt te-a jignit, s-a folosit de tine, te-a înşelat, te-a agresat, nu te-a respectat, te-a umilit, te-a insultat ş.a.m.d. , Iisus îţi recomandă sa îi mai dai o şansă. Adică să întorci şi obrazul celălalt. Aceasta mi se pare o învăţătură măreaţă. Ea nu putea veni decât de la un om de talia Iui Iisus. În psihoterapia cuplului, de care mă ocup şi eu, a întoarce şi obrazul celălalt se poate dovedi salvator. O relaţie poate fi salvată de un partener capabil să-l ierte pe celălalt. Celălalt a greşit, iar tu, în loc să-1 mai acuzi, să-i reproşezi sau să strângi furia în tine, îl ierţi. Este ceva înălţător! În loc să te întorci obsesiv în trecut, te poziţionezi ferm în prezent şi laşi rana să se închidă. Nu o mai zgândări. Asta nu înseamnă neapărat că vei uita ceea ce s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat, nu poţi nega asta. Poţi însă să te raportezi la relaţia voastră ca la ceva care se naşte în acel moment. O relaţie nouă, inocentă, proaspătă. La fel ca obrazul celălalt. Credinţa mea este că într-o relaţie evolutivă şi durabilă, iertarea este o practică de fiecare zi. Acolo unde nu există iertare există judecată şi acolo unde există judecată, comuniunea nu este posibilă. Cei doi pot rămâne împreună, dar aceasta nu mai este o relaţie de iubire. Este o relaţie de afaceri, o relaţie politică sau o singurătate în doi. În plus, dacă nu ai putere de a-1 ierta pe celălalt, ce te face să crezi că vei reuşi într-o altă relaţie? Viitorul tău partener te va pune într-o situaţie similară, deoarece acesta este punctul în care Viaţa s-a blocat în ceea ce te priveşte.

Adrian Nuta - Inchisorile invizibile

Tu nu esti mintea ta, mintea ta este interfata de care te folosesti pentru a percepe si crea lumea exterioara tie

Vreau sa intelegi din start ca mintea ta nu este defecta, tu esti. Mintea are rolul ei, rol pe care si-l face foarte bine. Problema este ca pe langa asta tu ai decis sa o folosesti si in alte scopuri. Mintea ta nu este prevazuta sa gandeasca in locul tau, nu e conectata la divin, nu are intuitie si nu stie sa ia decizii. Tu nu esti mintea ta, mintea ta este interfata de care te folosesti pentru a percepe si crea lumea exterioara tie pentru a putea avea experienta. Tu esti o bucatica de Dumnezeu, ai un sine superior superb conectat mereu la mintea universala. Ai toata cunoasterea din univers si toata indrumarea divina pe intuitie. Din pacate ai invatat mintea sa poarte dialoguri si esti atat de captivat de ele incat nu se mai aude, nici macar pe fundal, vocea ta interioara. Mai rau decat asta e ca ti-ai mutat sentimentele in minte. De ce? De frica sa iti deschizi inima, ai pus-o la pastrare pentru eternitate. Daca mintea o folosesti peste masura, inima n-o folosesti deloc.
Daca lumea exterioara este o reflexie a ceea ce esti, cred ca iti e clar ca in tine se afla totul. Tu prin racordarea ta la divin ai acces la creatie si iti aduci in experienta bucatica cu care vrei sa te joci. E o mare minciuna ca trebuie sa trecem prin suferinta, trebuie sa ne curatam de frici prin experimentare si trebuie sa scoatem la suprafata toate problemele din noi. Total gresit. Tu nu poti anula nimic in creatie, nici nu poti crea nimic pentru ca totul exista deja. Tu alegi numai care parte vrei s-o experimentezi. Daca alegi sa-ti experimentezi inca problemele e clar ca nu ai inteles absolut nimic din ceea ce esti. Stii ce fac majoritatea oamenilor cand dau de spiritualitate? Fac din ea un proces. Un proces lung, dureros, de curatare interioara- zic ei. Ti-a zis cineva ca poti da cu matura prin creatie? Sa faci tu ordine? Nu ti s-a spus niciodata asta, dar se pare ca pe tine nu te intereseaza. In tine este totul, si divinul si frica si durerea si orice altceva. TOTUL! Nu se poate sterge nimic, nu se poate adauga nimic. Daca te uiti in tine si vezi frica si o scoti la iveala sper ca iti e clar ca nu o anulezi ci doar o experimentezi. De ce ai vrea sa experimentezi asta? Esti orb? Nu stii sa te uiti? Langa frica din tine zace si divinul. Iti pasa? Oare cat timp vei mai alege frica in locul divinitatii? Prin cata frica vrei sa treci? Prin toata? Succes. Iti va lua o eternitate si o vei putea experimenta la nesfarsit. Frica va exista mereu in stare latenta, va fi posibila mereu ca experienta, chiar si la iluminati. Numai ca ei aleg sa n-o aleaga. Intelegi diferenta? Uite-te bine la ce iti faci. Alegerea asta si conceptia gresita ca prin scoaterea la suprafata si aducerea in experienta a fricii, durerii si altora asemenea le vei anula nu iti permit sa ai viata pe care de fapt ti-o doresti. De fiecare data cand te uiti in tine si scoti o problema latenta spre experimentare dai flit divinitatii. Sa nu te plangi ca inca nu te-ai iluminat, nici nu aveai cum. Si nu te mai minti ca esti pe drum catre iluminare, nu exista drum, exista alegerea. Iar alegerea ta a fost clara: nici azi nu sunt Dumnezeu!
RAMONA 

Tu Maria, Maria

Tu Maria , Maria,

 Esti o faptura ciudata si nefericita care-ti dai atat de multa osteneala sa-ti amintesti cum ai trait , te miri si te ranesti singura. Ai acceptat sa fii duplicitara , cand nu gasesti raspuns capitulezi. Te pitesti in coltul tau, strivesti ce te inconjoara si asa infirma , te astepti sa nu fii judecata pentru rea purtare . Solutia pe care ai ales-o nu e cea ideala , stii ca trebuie s-o schimbi cu orice prêt. As putea fi judecat complice la neputinta ta.Dar eu iti spun acum : da-mi putinta sa te salvez pe tine si pe mine . Nu fac o imprudenta , doar te ridic. 

Maria

Privitorul are cheia propriei sale priviri şi dacă el alege să vadă cu inima sau cu mintea devine problema sa

Oare ochii noştri privesc lumea sau există o fiinţă înlăuntrul nostru care priveşte lumea cu ajutorul ochilor? Când privim lumea sau o frântură din ea, putem alege ce anume vedem în această frântură? Răspunsul pentru ambele întrebări este categoric „da”. Fiinţa noastră priveşte lumea cu ajutorul ochilor şi alege ce anume vrea ea să vadă în frântura de lume pe care o observă în fiecare moment. Am fost recent la un concert deosebit şi acolo am observat ce aleg uneori ochii oamenilor să vadă în lume. Am observat ochi care căutau să vadă culoarea, lungimea, lăţimea şi frumuseţea unghiilor, a coafurilor, dacă toaletele erau asortate, adecvate sau elegante. Privirile erau îndreptate către persoanele publice, dar cumva prin colţurile ochilor, cu o oarecare discreţie, însă păreau să urmărească lumea din aceeaşi plinătate sumară a Egoului (dar până şi peste privirea asta poţi observa cu inima şi poţi extrage o lecţie de viaţă). A privi lumea aparentă sau lumea profundă este o alegere, iar felul în care alegem să privim ceea ce ne înconjoară ne apropie sau ne îndepărtează de noi înşine şi de oamenii din jurul nostru. A vedea doar aparenţele, doar ma­chiajul exterior şi lucirea perfectă a straielor altora înseamnă a vedea lumea cu ochi artificiali, şi nu cu ochii inimii. Diferenţa este ca diferenţa dintre o floare artificială şi una naturală; pe când una are mirosul, textura, căldura, viaţa, frumuseţea şi bucuria înscrise în sine, celeilalte îi lipsesc toate aceste atribute. A vedea lumea din jurul nostru cu ajutorul inimii înseamnă a fi conectaţi la Fiinţa noastră şi a emite în mediul înconjurător căldura, lumina şi vitalitatea care caracterizează ce-i simplu, natural şi sincer. O lume îmbrăcată impecabil, preocupată de exterior până la exagerare, obişnuită să judece ceea ce se înscrie sau nu în criteriile ei de selecţie va privi în exterior ceea ce valorizează în sine. To­cu­rile, hainele, culorile, aranjamentul părului, unghiile, decolteurile şi tot cortegiul de lucruri care ascund, mas­chează şi machiază strident fiinţa lăun­trică. Inima, căldura şi frumu­se­ţea autentică a fiinţei rămân as­cun­se. Consecinţa acestei îngropări in­vo­luntare a inimii, care ar putea observa lumea din altă perspectivă, cu dioptriile afecţiunii şi ale vibraţiei vieţii, se răsfrânge automat asupra atomosferei şi a tonusului energetic al tuturor. Asta se întâmplă pentru că noi, chiar dacă nu vedem lumea cu inima, avem nevoie să fim văzuţi ca fiinţe sensibile, posesoare ale unei inimi; problema este aceea că aşteptăm ca alţii să ne vadă inima, în vreme ce noi continuăm să vedem lumea întreagă prin filtrul judecăţii. Noi înşine ne permitem adesea să privim lumea prin filtrul a ceea ce ştim, am învăţat sau înţelegem despre lume, mai mult decât prin filtrul afecţiunii. Lipsa afecţiunii într-un mediu, fie el acasă, la slujbă, la teatru, la Operă sau chiar în sălile de conferinţe, biblioteci, biserici şi oriunde pe lume aceasta este o consecinţă a faptului că privim/judecăm/înţelegem şi percepem lumea cu mintea. Iar acolo unde lipseşte privirea plină de căldură a inimii nu este împlinită nevoia esenţială a fiinţei: aceea de a dărui şi a primi iubire. Dacă nu privim lumea cu inima, o judecăm, iar judecata ne face să ne simţim ca într-un butoi cu gheaţă într-o lume cu aspect grandios. Dacă nu-i observăm pe oamenii din jurul nostru prin filtrul percepţiilor inimii, nu vom avea empatie, nu vom şti când şi de ce râd sau plâng; oamenii cei mai dragi nouă vor plânge singuri şi se vor simţi singuri, iar noi vom con­tinua să vedem în ei judecăţile ce ne populează minţile, dar niciodată pe ei înşişi. Percepţia mentală pre­tinde, nu dăruieşte. Percepţia mentală încadrează fiinţele în şabloane şi apoi vrea ca ele să arate potrivit prototi­pu­lui rece. Inima însă este cu­pri­n­ză­toare, generoasă, maleabilă, capabilă să accepte abaterile de la asorteuri, de la coafuri impecabile sau de la haine cu etichete scumpe. Inima priveşte prin ochii noştri fiinţa frumoasă ce se afllă dincolo de jocul uman al aparenţelor. Inima acceptă oamenii aşa cum sunt, iar prin acceptarea asta străluceşte chiar o peşteră sau o bojdeucă de chirpici. Noi, cu toţii, suferim adesea tocmai pentru că oamenii din jur nu ne văd pe noi, ci ne judecă după accesorii sau aparenţe şi ne valorizează prin ele. Dar, cum am vrut să subliniez azi, privitorul are cheia propriei sale priviri şi dacă el alege să vadă cu inima sau cu mintea devine problema sa. Asta face diferenţa între cei care judecă şi cei care iubesc, iar dacă privim lumea cu judecată sau cu iubire este alegerea fiecăruia dintre noi!

Maria Timuc 

Despre realitate

După ce Dumnezeu a creat toate elementele, stelele şi orice alt lucru şi le-a stabilit locul lor după voia Sa, El a trecut, în cele din urmă, la crearea omului. A extras esenţa din cele patru elemente într-o singură substanţă. A extras, de asemenea, esenţa înţelepciunii, a artei şi a raţiunii din astre, iar această dublă esenţă a comprimat-o într-o unică substanţă." Paracelsus  În studiul lumii în care trăim, dintr-o multitudine de variabile care caracterizează, sau pot caracteriza, un anumit fenomen, noi, în funcţie de gradul de cunoaştere şi de înţelegere, extragem şi analizăm câteva, care ni se par esenţiale. Cu aceste variabile, astfel obţinute, generăm o anumită lege de variaţie, care caracterizează oarecum fenomenul, dar care sunt perfect adaptate şi aplicabile, limitând în acest mod percepţia generală, globală, cu privire la fenomen în sine, în funcţie de capacitatea şi pregătirea noastră. în acest mod lumea, spaţiul, în ansamblu se prezintă ca un set de funcţii cu restricţii, limite şi intervale pe care neputându-le depăşi nu vom putea niciodată să privim dincolo de aparenţe. Dacă ajungem la concluzia că există o singură Forţă Divină care exprimă o singură "substanţă absolută" prin care se manifestă întregul univers, vom putea trage foarte simplu concluzia că atât omul, cât şi plantele, mineralele, stelele, tor ce există în univers respectă o unică "Lege Universală" care guvernează întreaga Creaţie. Dacă am încerca să ne exprimăm în termeni ştiinţifici am putea spune că vorbim despre un fel de lege a câmpului unificat. De fapt şi de drept nici nu poate fi altfel deoarece tot ceea ce există în acest univers ştiut şi cunoscut relaţionează direct sau indirect iar această relaţionare nu se poate realiza în alt mod decât prin prisma unei legi universale de relaţionare. Aceasta este legea pe care noi o limităm şi căreia îi atribuim moduri de variaţie pe intervale strict definite neavând o viziune de ansamblu asupra întregului. Infinitul este o utopie. Infinitul reprezintă neputinţa înţelegerii noastre de a depăşi anumite limite. Infinitul reprezintă parcurgerea unei spirale, ascendentă sau descendentă, în jurul unui anumit pol, neputând învinge atracţia acestuia pentru a părăsi orbita. Până acum câteva sute de ani, aveam anumite cunoştinţe astronomice datorită cărora spaţiul se întindea pe parcursul câtorva zeci, sute, mii, de ani lumină. Dezvoltând studiul astrelor, zecile, sutele, miile de ani lumină s-au transformat rapid în zeci de mii, milioane, miliarde de ani lumină. Tot încercăm să ajungem la capătul Universului dar acesta este din ce în ce mai departe şi aşa va fi mereu. Tot acum câteva sute de ani, ştiam că lumea este formată din atomi, atomul, ca parte indivizibilă a materiei limitând sfera cunoaşterii la nivelul său. Căutând în străfundurile materiei limita inferioară am ajuns să descoperim fotonul, electronul, protonul, neutronul, qarcurile, gluonii, mezonii, tahionii şi tot aşa mai departe, particule din ce în ce mai mici, mai efemere, care ne indică faptul mă lumea de jos, lumea microscopică, nu are nici ea vreun gând a se opri undeva. Infinitul a fost creat şi întreţinut de către noi. Este o direcţie greşită de abordare care ne ţine captivi în jurul unui pol de orbitare din care nu mai putem ieşi deoarece nu conştientizăm faptul că ne învârtim într-o spirală continuă. Nu suntem în stare a înţelege faptul că substanţa de bază a lumii fizice, materiale, este atât de "fină" şi atât de "elastică" încât o putem întinde, comprima sau diseca oricât dorim, astfel, încât vom putea realiza sau descoperii la nesfârşit lucruri, componente sau particule indiferent cât de mici, sau putem căuta stele, sisteme stelare sau galaxii la distanţe oricât de mari. Esenţa acestei materii este sub directa noastră voinţă. Dacă îi spunem să genereze lucruri mici, oricât de mici, ea ne va asculta. Dacă îi comandăm lucruri mari, oricât de mari, sau îndepărtate, oricât de îndepărtate, ea ne va satisface dorinţa. Suntem stăpânii spaţiului în care trăim, problema însă este că nu ne putem da seama de asta şi ne autotransformăm în sclavii propriei noastre conştiinţe. Spunem că realitatea în care trăim, lumea, spaţiul, cosmosul, sunt infinite, nu pentru că aşa ar fi, ci, doar din simplul fapt că suntem incapabili să le distingem limitele împingând astfel aceste limite cunoscute din ce în ce mai departe. De fapt "Realitatea" este ceea ce dorim, "Realitatea" este ceea ce nutrim, "Realitatea" este ceea ce gândim şi reuşim să materializăm. "Realitatea" nu reprezintă un simplu spaţiu static, bine conturat şi bine definit. "Realitatea" este o interpretare dinamică recreată continuu de către fiecare dintre noi, în fiecare secundă de existenţă, cu fiecare gând, la fiecare respiraţie. înfăţişarea "Realităţii" depinde de cum o dorim să arate. Dacă dorim o realitate liniştită, calmă, sigură, atunci, dacă aşa ceva dorim cu adevărat, aşa va fi. Gândind către o "Realitate" plină de probleme, de ură, răzbunare, lipsuri, frământări, atunci realitatea va fi remodelată întocmai. "Realitatea", sau să o numim "Realitatea Comună", reprezintă în ansamblul ei o structură complexă, chiar foarte complexă, formată dintr-o multitudine de multe alte "realităţi personale" care se intersectează şi se întrepătrund în diverse puncte de convergenţă. Din intersecţia acestor puncte comune de convergenţă aparţinând "realităţilor personale" ia naştere acea "Realitate Comună" denumită şi definită ca "Lume" sau "Spaţiu". Aceasta este zona noastră de interacţiune, este zona de colaborare în care noi modificăm continuu această "realitate comună" înconjurătoare în funcţie de "realităţile noastre personale" astfel încât dinamica acestei realităţi comune găsindu-se într-o continuă transformare. Spiritul acţionează în această aşa numită "Lume Reală" dintr-un plan mult superior planului fizic, din planul cauzal, generând propriile modele arhetipale sau adaptând modele arhetipale existente, mai mult sau mai puţin comlexe, cărora le asociază proprietăţi particulare în planul mental, iar mai apoi, îmbrăcate în forma energetică în planul astral sunt gata a fi materializate, sau manifestate în planul fizic sub forma aşa numitei "realităţi personale", gata de a interacţiona cu celelalte "realităţi personale" pentru a remodela "realitatea comună", lumea fizică, materială, denumită pe scurt "Realitate". "Realitatea" de fapt, aşa cum o cunoaştem, aşa cum o percepem sau aşa cum o simţim, nu este altceva decât o generare continuă, colectivă, de situaţii principii şi motive cu care ne minţim pe noi înşine şi unii pe alţii pentru anumite scopuri mărunte şi meschine. "Adevărata Realitate" este însă mult mai departe de noi decât ne putem închipui. "Adevărata Realitate" se află dincolo de planul astral şi de planul mental. "Adevărata Realitate" se află în planul cauzal, acolo unde Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh sunt una şi aceeaşi persoană, este acolo unde suntem aşteptaţi să ne întoarcem acasă. Visul reprezintă o altă "realitate personală" însă având cu totul alţi parametri faţă de realitatea despre care tocmai am vorbit, şi anume, "realitatea" trăită în stare de veghe. în "realitatea vis" lucrurile decurg cu totul altfe, limitele sunt cu totul altele, curgerea timpului este cu totul diferită faţă de ceea ce suntem obişnuiţi să experimentăm în viaţa cotidiană. Dormim două ore, visăm 15 minute, dar acţiunea visului poate dura zile, luni, sau chiar ani. Extensia componentei timp în scurtul interval de somn indică faptul că această altă "realitate personală", pe care de data aceasta suntem pe deplin conştienţi că ne-o creăm noi înşine, are un caracter vibraţional mult mai fin decât "realitatea" stării de veghe, corespunzând pe deplin caracteristicilor planului astral, caracterizat de simpla tridimensionalitate a spaţiului, fără intervenţia componentei de timp. Componenta timp este aleatoare şi iluzorie pe perioada visului deoarece la momentul trezirii vârsta este aceeaşi cu cea dinaintea culcării, chiar dacă în vis au trecut câteva luni. Visul însă nu este o "realitate pur personală" aşa cum nici "realitatea stării de veghe" nu este pur personală. Visul nu se visează de unul singur. Visul reprezintă şi el la rândul său o multitudine de intersecţii ale unor convergenţe de "realităţi individuale", doar că, datorită lipsei componentei timp în cadrul planului de desfăşurare a acţiunii, intersectarea "realităţilor" se poate produce la momente de timp cu totul diferite faţă de momentul real al visării, dacă ne putem exprima aşa printr-o extrapolare grotească a termenului realitate. Mai precis, ca un exemplu, acţiunea visului meu se poate desfăşura spre exemplu în epoca medievală, cu sute de ani în urmă, sau de ce nu, în viitor, "realitatea mea personală" trăită în timpul acelei experienţe onirice intrând în contact cu "realităţile personale" ale altor fiinţe care, la un moment dat, la acea dată, sau de ce nu la date diferite, au avut un vis comun, sau au creat o "realitate comună" la care m-am racordat la acel moment. "Realităţile comune" nu apar şi dispar. "Realităţile comune" sunt matrice eterne care reunesc "realităţi personale" cu anumite caracteristici comune caracterizate de o dinamică continuă la care se adaugă mereu noi şi noi conexiuni cu puncte de convergenţă ale altor "realităţi personale". Matricea unei anumite "realităţi" se dezvoltă continuu în funcţie de cei ce participă la procesul ei complex de metamorfozare. Mai mult de atât, conectarea la această matrice poate fi realizată în anumite puncte care concordă cu "realitatea personală" a subiectului, astfel încât, un anumit subiect se va poziţiona la "începutul" acţiunii respectivei realităţi, un altul spre "sfârşitul ei", un altul spre "mijloc". Toţi cei trei îşi vor aduce aportul la dezvoltarea aceleiaşi "realităţi comune" fără însă a se putea întâlni în aceasta, dar, în sinea sa, analizată per ansamblu, toţi cei trei dezvoltă aceeaşi "realitate". "Visul pe care îl visezi de unul singur rămâne doar un vis. Visul pe care îl visezi împreună cu alţii se transformă în realitate." Spune un vechi proverb chinezesc. Poate că aceasta este şi adevărata esenţă a "realităţii noastre cotidiene" prin care trecem fără a-i observa adevărata faţă. Adresa acestui articol estehttp://roaim.co.nr/?a=articles&p=453

Al saselea simt-Trebuie doar sa va obisnuiti sa ascultati cu adevarat indemnul inimii si sa aveti curajul de a-l urma intocmai.

Atunci cand sunteti alaturi de oameni, propuneti-va sa empatizati cu ei; sa va pese in mod autentic si sa creati o relatie cu ei, la nivelul subtil al caracterului vostru uman. Cand le puneti o intrebare, priviti-i in ochi, fiti alaturi de ei si asezati-va usor mana eterica pe chakra inimii lor. Se creeaza ceva subtil. Nu le priviti doar forma fizica si nu interactionati din prisma idealurilor impartasite de ego. Patrundeti in natura lor de om, in interiorul sinelui lor eteric infinit, privind cum isi misca ochii si buzele, urmarindu-le cea mai vaga expresie, in timp ce vorbesc despre cum a fost la pescuit. Chiar daca povestea lor poate fi lunga si plictisitoare, face parte din disciplina voastra de a asculta. Pentru a deveni mai perceptivi, trebuie sa urmariti lumea in tacere, fara sa faceti comentarii, fortandu-va concentrarea sa se axeze asupra unei actiuni sau a persoanei care vorbeste, fara ca mintea sa se amestece. Este iarasi actul de oprire a mintii. Face parte din disciplina voastra sa fiti plini de iubire si de compasiune, si sa fiti alaturi de ceilalti. Este logic; vreti sa aveti mai multa energie, deci trebuie sa le oferiti celorlalti mai multa energie. Prin actul de a servi, sunteti puternici. Este o afirmatie care spune ca sunteti magicianul tacut. Nimeni nu va sti ce anume stiti voi, dar in asta consta puterea – in tacere. Eu ma ascund dupa imaginea mea de „tip intr-o ureche”; este o masca cu care am putut progresa in tacere. Nu este ceva contradictoriu sau duplicitar. Le oferiti oamenilor o imagine pe care sa o poata intelege, iar voi va ascundeti in partea tacuta a voastra, pe care ceilalti o pot considera ciudata sau periculoasa. Daca le oferiti oamenilor o perspectiva si traiti in spatele alteia, puteti avea parte de o libertate nelimitata. Bineinteles ca oamenii va vor vorbi de rau si vor spune ca sunteti un ticalos, dar vor face asta oricum, intrucat prezenta voastra le strica echilibrul fragil al imaginii de sine, care se bazeaza pe ego. Adanc in interior, ei stiu ca ii puteti darama si demasca – dar, tocmai pentru ca puteti asta, nu o veti face niciodata. Trebuie sa aveti compasiune pentru naivitatea lor, pentru ca nu difera prea mult de a voastra. In orice caz, acela care scoate sabia, a pierdut deja. Victoriosul este acela care se intoarce si pleaca – la nivel energetic, cel putin. Tineti minte ca nu va lipsesc energia, banii, ideile, generozitatea sau alte lucruri. Aveti la indemana o sursa nelimitata de lucruri, chiar daca, pe moment, nu vi se pare asa. Oricare ar fi realitatea curenta, adevarul este ca toate lucrurile se gasesc in cantitati uimitoare, iar voi faceti parte din acest adevar. Acum puteti sa deschideti usa si sa va ingaduiti sa fiti mai vulnerabili la nivel spiritual. Multi se deconecteaza de putere, pentru ca sunt prea inradacinati in ego, luptandu-se cu propriile frici si dureri.

Fiecare moment este ca un fulg de zapada, de o frumusete uluitoare, perfect in desenul sau, absolut individual , ca nici un alt fulg, ceea ce il face atat de remarcabil si sacru

 Fiecare moment al vietii noastre este cu adevarat sacru, deoarece fiecare moment se termina. Acest lucru nu este ceva necunoscut. Fiecare stie ca orice moment se termina, dar nu stie ca din acest motiv fiecare moment este sacru. Si chiar daca fiecare stie acest lucru, multi oameni spera ca aceasta experienta minunata nu se termina cu adevarat. Exista o contradictie in acesti termeni, totusi oamenii inca mai sant angajati in aceasta dorinta. Ei spera ca relatia lor perfecta nu se va termina niciodata sau ca slujba lor perfecta sau ca fericirea prezenta nu se va termina niciodata - dar acestea intotdeauna se termina. Aceasta nu inseamna ca nu vor fi sau nu pot fi inlocuite de o noua fericire, dar fericirea prezenta se va termina intotdeauna. Este important sa stiti ca sfarsitul fericirii noastre prezente este inceputul noii noastre fericiri. Acum, daca fericirea cuiva este legata de prezent si de circumstantele particulare, fericirea altcuiva este intotdeauna in primejdie. Daca fericirea cuiva trece peste valul tuturor evenimentelor si intr-adevar le creaza, atunci acesta a descoperit si imbratisat Experienta Sacra. Fiecare moment este ca un fulg de zapada, de o frumusete uluitoare, perfect in desenul sau, absolut individual , ca nici un alt fulg, ceea ce il face atat de remarcabil si sacru. Nu ne indragastim de oameni din exact acelasi motiv? Atunci de ce nu ne indragostim de momente exact in acelasi mod? Decizia de a face asta este inceputul Experientei Sacre. Acesta este punctul de alegere al creatiei sacre. Nu exista nimic mai profund inspirat si absolut plin de putere decat acest fapt ca fiecare moment este nou. Se naste, traieste si moare chiar ACUM. Chiar aici, chiar ACUM se naste fiecare moment. Chiar aici, chiar ACUM fiecare moment traieste. Chiar aici, chiar ACUM fiecare moment se termina. Totul se intampla in acelasi timp, in acest moment, chiar ACUM. Miracolul este ca acest Moment poate fi recreat de la moment la moment sau creat intr-un nou mod, cu orice fel de modificari, schimbari, amplificari sau ajustari pe care le alegem. Noi nu mai santem cei care am fost ieri. Nu santem nici chiar cei care am fost cu un moment in urma. Nimic nu este. Si totusi, poate fi, daca alegem sa fie. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa recream. In viata, noi ne putem recrea pe noi insine asa cum am fost sau ne putem recrea din nou. Intotdeauna ne putem reface. Nu se pune problema daca, ci cum. Ne recream cum am fost inainte sau in cea mai mare versiune pe care am avut-o vreodata despre Cine Santem Noi? Imbratisari si iubire, Neal

Transmis de Neale Donald Walsche. Sursa : www.spiritlibrary.com  Multumim Alessandrei Sursa

Sfaturi pentru 2012

Am asteptat atata vreme anul asta special (chiar 260.000 de ani, de fapt) si cei mai multi dintre noi sunt pregatiti si gata sa serveasca in orice fel este nevoie.
1. Momentul Cosmic – totul conduce catre momentul cosmic care va avea loc la ora 11.11 pe 21 decembrie anul acesta. Ca si pe 11.11 2011, portile cerului se vor deschide si energia Sursei ne va fi disponibila spre a o accesa daca suntem pregatiti. Numai ca de data asta energia va fi si mai puternica si daca vom accepta tot ce ne este oferit anul acesta, sufletul nostru va avea o mare ocazie de evolutie spirituala. Pregatiti-va asadar activ ,pe parcursul anului, prin rugaciune, meditatie si actiune corecta.
2. Este foarte important sa sa ramaneti ancorati, astfel incat sa fiti intotdeauna stabili si fermi pe pozitie, indiferent de incercari. Pentru asta mergeti mult si asigurati-va ca mancati ce trebuie.
3. Unele dintre energiile care vor veni vor fi foarte inalte si pure si trebuie sa le trecem prin sistemul chakrelor noastre, deoarece noi avem rolul de transformator intre cer si pamant. Va va ajuta enorm daca va vizualizati cele 12 chakre pentadimensionale, cum se rotesc liber. Nu trebuie sa dureze mult. O puteti face in pat, cand asteptati ceva sau cand mergeti. Va ajuta daca ii rugati pe ingeri sa lucreze cu voi, atunci cand faceti asta.
4. Fiecare luna noua aduce sansa unor noi inceputuri Faceti un ritual in fiecare luna, prin care sa taiati vechiul si sa chemati ceea ce va doriti. Observati apoi cum inainteaza viata voastra, in salturi.
5. Cele treizeci si trei de portaluri cosmice incep sa se deschida lent, radiind pe planeta lumina celor 12 raze precum si raza argintie a iubirii neconditionate a lui Christos. Puteti ajuta acest proces, chemand Raza de Aur a lui Christos sa treaca prin voi, in fiecare zi. Exista informatie depre cele 33 de portaluri cosmice din 2012 si dincolo de acest an. Cereti sa vizitati aceste portaluri in somn, pentru a absorbi energie.
6. Puneti-va si actionati in serviciul celorlalti – Orientul Mijlociu are nevoie de ajutor, trimiteti asadar Lumina Christica Portalului din Mesopotamia, astfel incat acesta sa se poata deschide repede si sa influenteze direct zona respectiva. Astfel, va veti spori Lumina.
7. Aprindeti o lumanare in fiecare zi, pentru succesul Jocurilor Olimpice, astfel incat Chakra Stea a Pamantului care se afla in Londra sa primeasca suficienta lumina, pentru a se deschide si a pune in miscare energia kundalini pentadimensionala, a planetei.
8. Urmariti-va gandurile, cuvintele si actiunile si asigurati-va ca sunt pentadimensionale. Cititi carti pentadimensionale si pastrati pura energia casei voastre, cu ajutorul muzicii frumoase, a florilor, a betisoarelor parfumate si a fericirii. (cartea Cheile Universului (N.tr: carte scrisa de Diane Cooper si Kathy Crosswell) este total 5D si radiaza aceasta energie in camera).
9. Cel putin doua sau trei nopti pe saptamana vizitati in somn Camera unui Arhanghel sau Maestru Inaltat sau un portal cosmic. Acesta va va accelera cresterea spirituala.
10. Vizualizati-va aura ca fiind aurie. Astfel, aura se va alinia luminii angelice si energiei Epocii de Aur ce va veni.
11. Pastrati un Jurnal Spiritual. Notati-va gandurile, meditatiile sau experientele si veti fi uimiti cat de departe ati ajuns, atunci cand va veti citi notitele, la sfarsitul anului.
12. Deschideti-va inima Universului si oferiti-va lucrarea cu iubire. Cand faceti asta, inspirati iubirea si sprijinul Universului si intelegeti ca dupa cum puteti da, asa va vor fi indeplinite si nevoile. Un mesaj de la Diana Cooper, 17 January,  (http://www.dianacooper.com/)

Erai Tu!

El mirosea ….a caramele..

  ….a lapte indulcit cu miere si cu aroma de caramel .CAnd ii atingeam obrazul ,  simturile mi se aprindeau  si mi se indulceau  instantaneu .L-am intrebat :Cu ce parfum sau crema te-ai dat ?Mi-a raspuns:De unde stii tu mirosul meu ?Ca nu se simte inafara …Stiu pentru ca il simt atat de bine si pentru ca e mirosul meu preferat .

Nu ma gandisem niciodata ca mi-ar putea place la un barbat .Imi placeau barbatii usor nerasi cu barba de 3 zile ,cu miros de parfum amestecat cu putin tutun si chiar combinat cu alcool,poate wisky  dar f putin .E incredibil uneori cum aceste mirosuri care pot fi ingrozitoare in cantitate mare,aduc senzualitatea la grad de irezistibil atunci cand mai sunt combinate si cu un parfum fin si cu desigur propriul miros al pielii.Dar el ?Nu mirosea nici pe departe asa ..mirosea a caramele …Un aspect atat de indepartat al copilariei mele cand mancam caramele cu pumnul .Si acum le ador .Nu avea barba nerasa ci pielea curata,fina  si chiar alba ,ochii albastri si parul brunet usor lungut dar nu mult Era clar ca era genul de barbat care  iubea femeile .Foarte frumos si inaccesibil.

Am urcat intr-o masina .El insista sa fie cu mine in aceeasi masina .O parte din el era deja in masina ,alta infara .I-am spus scurt :Hotaraste-te :vii cu mine sau nu ?

Si-a pus toate partile lui in masina langa mine .Doamne, era atat de frumos!.Nu-mi venea sa cred ca era interesat de mine .

M-am vazut  direct in pat langa el .Ii miroseam obrazul .Nu ma puteam dezlipi de mirosul si gustul pielii lui .Retraiam o stare de euforie care imi declansa productia de endorfine asa cum ciocolata poate sa o faca atat de bine .In preajma lui eram fericita doar simtindu-I mirosul .Cred ca as fi stat in acest cocktail de caramica ,lapte dulce si miere o vesnicie .L_am auzind spunandu-mi simplu :TE iubesc .Era cuvantul cel atat de mult asteptat care niciodata nu venea de cate ori il asteptai .Iata ca m-a luat prin surprindere ,nu ma asteptam sa fie atat de ..autentic ..de simplu si firesc .Doar abia ne cunoscusem Pana la urma iubirea nu e nimic complicat nu ?I-am soptit ceea ce  simteam in toate simturile mele deja caramelizate :Te doresc atat de mult ..!

Apoi nu-mi mai amintesc decat ca se uita si la alta femeie si iata :  m-am trezit din somn .

Fusese jumatatea mea?.Sa fi fost el ?Acel suflet pereche al meu? Mi-am intrebat divinitatea si mi-a raspuns:erai Tu! .Erai tot Tu ,partea masculina din tine .Acum v-ati regasit ,v-ati iubit si v-ati impreunat pentru totdeauna cu iz de lapte dulce ,miere si caramele….

 Anca Todirica

N-aţi fi azi în stare Să mă ucideţi Pentru poezia de dragoste

Iubiţi-vă,

Iubiţi-vă pe tunuri!

Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,

Până le veţi scoate din funcţiune,

Iubiţi-vă aruncând din mâini

Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,

Actele voastre, banii voştri, oglinzile,

Chiar şi această carte care nu are decât meritul

Că aparţine unui om

Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul

Să facă dragoste pe nici un tun,

Când n-a dormit şi n-a scris,

A iubit

Cu disperarea condiţiei umane,

Cu lacomia venitului de pe front,

Cu grija medicului

Şi cu dăruirea muribundului.

Facă-se profeţia mea,

Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor

Iubirea pe tunuri!

Adrian Paunescu

Dacă doreşti să înţelegi sensul a ceea ce se întâmplă în viaţa ta in­cetează să-i mai conferi propriul tău sens

Ce se întâmplă în viaţa ta e neutru; nu e nici pozitiv, nici ne­gativ. Tu decizi dacă e pozitiv sau negativ, spiritual sau profan.

Tot ceea ce se află în cadrul experienţelor tale poate fi înzestrat cu calităţi spirituale, prin faptul că aduci dragoste, acceptare şi iertare.

Chiar o boală fatală, un viol sau un omor pot fi schimbate prin pu­terea iubirii tale. Tu ai impresia că înţelegi sensul evenimentelor ce au loc în viaţa ta.

Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.

Tu nu înţelegi sensul nici unui lucru ce se întâmplă, deoarece îi impui propriul tău sens.

Dacă doreşti să înţelegi sensul a ceea ce se întâmplă în viaţa ta. În­cetează să-i mai conferi propriul tău sens. Lasă lucrurile aşa cum sunt. Simte-le pe deplin. Îngăduie-le să te-nveţe de ce au apărut în viata ta.

Dacă vrei să ajungi chiar la miezul problemei, întreabă: „Cum mă ajută această situaţie să iubesc mai din plin? Ce îmi cere ea să dăruiesc din ceea ce încă reţin pentru mine?”

Această întrebare te va aduce în miezul problemei, deoarece de­monstrează disponibilitatea ta de a privi situaţia ca pe un dar, mai cu­rând decât ca pe o pedeapsă.

Când dai propriul tău sens situaţiei respective, o vei vedea mereu ca pe o pedeapsă pentru tine sau pentru altcineva. Iată ce face frica din fiecare întâmplare din viaţa ta.

 Paul Ferini Iubire fara conditii

Un simţ normal al iubirii ne smulge din mainile „virtuţilor raţiunii”

La rădăcina tuturor simţurilor omeneşti stă cel de-al şaptelea simţ, adică „simţul iubirii”, spune Lazarev în una dintre cărţile sale. Simţul iubirii ne amorţeşte sau ne dezmorţeşte privirea, puterea de a atinge, a mângâia, a auzi, a ne mişca, a înţelege, a visa, a face planuri, a ne bucura sau a gândi. Simţul iubirii trebuie să fie simţul sufletului şi suflul vieţii însăşi; el poate încălzi raţiunea, o poate îmblânzi şi o poate îmbrăca în rochia frumuseţii.

Simţul iubirii e ca soarele, el trezeşte viaţa în noi şi ne ajută să simţim bunătate în faţa dificultăţilor şi să pri­vim sensul suferinţelor omeneşti, dincolo de suprafaţa lor. Iubirea deschide viziunea şi clarvi­ziunea, care pot vedea peisajul existenţei în profunzime, care pot înţelege şi răutatea, şi mânia, şi durerea, şi deprimarea, şi manifestările agresive ale omului.

Iubirea „iartă totul, rabdă totul, înţelege totul”, cum spunea Apostolul Pavel şi, poate, tocmai de aceea ea este simţul aflat la rădăcina văzului, al auzului, al mirosului, al atingerii şi al mişcării noastre într-o lume interioară sănătoasă. Vorbesc aici despre mişcarea interioară, tocmai pentru că simţul iubirii nu este unul fizic, posibil de localizat într-un organ, dar manifest prin tot ce suntem noi, deopotrivă prin formele fizice, cât mai ales prin cele emoţionale. Un bun-simţ al iubirii ne ajută să trecem mai uşor peste momentele traumatizante ale vieţii.

Un simţ normal al iubirii ne smulge din ghearele pose­si­vi­tăţii, ale geloziei, ale mândriei, ale egoismului şi ale „virtuţilor raţiunii”, în general, transformându-ne în acele fiinţe bune care vrem să fim. Nouă ni se diminuează excesiv şi, adesea, periculos simţul personal al iubirii atunci când aşteptăm iubirea de la alţii, dar ne manifestăm – în acelaşi timp – fără iubire cu ei. Cum se face, oare, că ne supărăm pe acţiunile, comportamentele sau atitudinile celor dragi, le punem pe umeri pecetea lipsei de iubire şi, în tot acest timp, nu putem observa că propria noastră manifestare este intolerantă, lipsită de afecţiune, incapabilă să înţeleagă, să ierte, să accepte şi să cunoască faptul că agresivitatea este o cerere de a fi iubit. Toţi oamenii, fără nici o excepţie, simt frica, îngrijorarea, mânia, supărarea; toţi oamenii, orice ar face, caută iubirea, numai că fiecare înţelege iubirea în felul său.

Cineva m-a întrebat zilele trecute: dar de ce să înţeleg doar eu, să iert doar eu, de ce să tolerez doar eu, de ce să las de la mine numai eu? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: pentru că, fără să iubeşti tu, nu ai simţul iubirii, iar fără simţul iubirii ar putea să te iubească lumea întregă, dar tu să trăieşti în suferinţă, căci toate simţurile de percepţie ale iubirii îţi sunt închise.

Nu doar că nu vezi iubirea altuia, nu auzi cuvintele lui şi nu crezi în ele, nu doar că mângâierea altuia îţi pare falsificată, nu doar că gesturile lui nu vor fi suficient de iubitoare, dar te vei îndoi de propria capacitate de a iubi fără ca simţul iubirii să fie una cu tine şi exclusiv în tine. Simţul iubirii trebuie dezvoltat, educat şi căutat în mod conştient; altfel nu vom face decât să suferim din nou şi din nou, căci nimeni nu şi-a găsit sufletul pe vreo potecă, nimeni nu şi-a găsit bunătatea şi dragostea pe vreo uliţă, ci fiecare a perceput atâta iubire cât a simţit el însuşi în această viaţă.

Maria Timuc 

Ai cautat destul Cerul ..iar el era printre degetele tale

-Ce se intampla drag Sine inalt? Sunt eu acolo unde trebuie sa fiu?Ieri eram foarte fericita si viata imi curgea prin fiecare vinisoara …azi ..accidente,frica ,temeri,nervi ,certuri ,lacrimi ,reprosuri ..MA sperie lipsa mea de spiritualitate din ultima vreme ,Mi-e scarba aproape ..de  spiritualitate..mi-a ajuns pana in gat !CE ma fac oare ?Toti lucreaza iar eu stau ..

-Intra in corpul tau spiritual ..ce vezi ?

-Un camp enorm violet cu f multe informatii –celule in el .

-F bine .Observi cat e de mare ?

-Oh da!

-In el sunt vieti de cautari ,sunt milioane de informatii ,toate sunt acolo depozitate .E o Akasha personala racordata la Sursa la  ,Akasha Universala .Corpul tau spiritual e o fiinta care stie a lucra singura acum .Nu mai are nevoie de tine .Si-a accesat toate informatiile necesare ,acum le prelucreaza ,le digera in favoarea ta si a celorlalte corpuri .

-Si eu ?Eu de accea nu mai sunt spirituala ?

-Daaa…asculta-ti instinctul si fa ce simti cu incredere .Ai eliberat acest corp fara sa vrei chiar ..asa este perfect pt tine .Acum TRAIESTI si NU CAUTI!

-Da… adevarul este ca simt viata altfel acum ..o Simt si o traiesc liber .Dar totusi ..nu fac nimic ..toata ziua la calculator,net ,facebook, mancare ,tigari ,bautura ..nu fac nimic special nici material ,nici spiritual ..adica ..

-PRiveste-ti corpul mental …cum e ?

-Un albastru ca cerul ..foarte limpede si frumos .Cum naiba ?Am a vut o zi de cacat azi ..groaznica .

-Vezi ?Am sa-ti arat ce s-a intamplat cu gandurile tale negre –gri din aceasta zi ..priveste !

-VAd ca niste viermisori gri care traiesc un pic, se misca , se zvarcolesc ..apoi se dizolva in oceanul albastru si senin .Unde au plecat ?Cine i-a dizolvat ?Eu nu am facut nimic ..

-Tocmai !Acest Nimic face pt tine …TOTUL!!!!! Acum intelegi NIMICUL? Cand accesezi NImicul ,ai TOTUL fara sa faci nimic .

-WOWwwwww !!!!!!!Tu vorbesti serios?Nu e mintea mea care vrea sa ma faca sa ma simt bine ?

-Mintea ta nu vrea sa te faca niciodata sa te simti bine ..mintea te hartuieste de regula …dar acum capcanele ei sunt dizolvate in Nimic.

-Vrei sa spui ca n-am decazut ?Adik mai pot vorbi cu ingerii ,cu TINe ,cu sufletul meu ?

-Ai Totul in tine care se manifesta prin tine cand tu nu faci nImic si cand accesezi constiinta Nimicului cum ai facut-o tu .Nu te mai compara cu nimeni .Fiecare face ce simte ,dupa nivelul lui de constiinta .Constiinta e multidimensionala dar unii o acceseaza pe verticala si atat .Fiecare cum simte pt el .Doar ca pare ca ai uitat ..atata tot ..dar nu conteaza Nimicul lucreaza pentru tine si-ti aduce si aducerea aminte .

-Suna tentant ..recunosc ca sunt putin sceptica ..

-Poti fi cum vrei tu ..Nimicul converteste ,Nimicul e un malaxor gigantic care rumega ,digera , lucreaza pt tine iar tu nici nu stii asta uneori ..Intra in corpul emotional acum ..

-E roz !Cum naiba ? Toata ziua am urlat azi ,am tipat ,am plans , mi-a fost frica cand masina a devenit sanie dintr-odata la vale ,cand volanul desi era maxim dreapta masina mergea maxim stanga ..atatea emotii negre…cum e roz acum ? Inca nu mi-am revenit dupa ziua de azi ..

-Hihihi…Ei bine dau timpul inapoi si priveste ca la reluare cu incetinitorul ce se intampla in corpul emotional ..

-VAd un roz atata de intens si curat si frumos .Un roz Puternic .Dintr-o data apar in el ca niste vartejuri –tornade care se plimba ca niste titireze si apoi se absorb in masa de roz ca si cum sunt inghitite.Unde au plecat ?
-E Nimicul care inghite totul si-ti aduce Totul .

-Dar nu mai pot nici respira ,nici elibera parca sunt paralizata spiritual ..cum naiba ?

-Vei intelege acusi .Intra in corpul fizic cum e?

-E verde !Desi am unele dureri mari chiar in zona inghinala ,oase ,coloana si altele..

-Priveste ce se intampla !

-E la fel !Sunt ca niste pete rosii care se dizolva in oceanul verde ..

-Asa este !Nimicul lucreaza ..tu nu stii ..Acum ridica-te mai sus si priveste Pamantul  ce vezi ?

-O mare forfota energetica .Valuri gri ,energii care se vantura dintr-o parte in alta ..ma cam inspaimanta ..Brrrr!

-Cauta-te pe tine !

-MA vad un punct roz –sangeriu care pulseaza undeva acolo…

-Du-te catre tine .Observa-te !

-Ma apropii catre mine sunt ca o inima in formare cu vinisoare de sange si fire inafara mea ..Simt emotia mamei care isi vede inima copilului la ecograf .O si aud !Bate !E vie !TRaieste !MA emotionez si ochii lacrimeaza .Nu pricep mare lucru dar simt ca abia acum m-am nascut si ma formez .Sunt o fiinta nou aparuta care functioneaza singura fara ca eu sa stiu .Am aparut ca o inima ..dar inca nu sunt inca formata in totalitate ca inima ..totusi fire fine de sange pleaca de la aceasta inima in formare in jurul ei ..Asta sunt eu acum ?

-Esti fiinta cristica ,copilul cristic care se naste acum .Oare cat ai fost insarcinata ti-ai batut capul cum se formeaza fatul?

-Nu ,desigur ..

-Asa si acum ..te formezi din nou ,dupa chipul Nimicului si asemanarea Totului .Procesul functioneaza de la Sine .Nu trebuie sa faci Nimic .

                  Ai fost insarcinata din Nimic si devii TOT!!!!!

  Ai gandit destul,ai cautat spiritual destul ,acum esti in procesul autocreatiei .Te-ai insamantat tu pe tine din Nimic pentru a fi Totul.Totul se naste acum .E abia o inima in formare care traieste ,pulseaza si radiaza in jur creand noile “organe”.Nu-ti bate capul ..Procesul se creaza singur pe el ca process .Creatura ce esti acum este multidimensionala .Esti OMUL NOU COMPLET.Ultima celula a fost creata de tine prin accesarea Nimicului atunci procesul Omului s-a incheiat si a inceput formarea, nasterea ..OMULUI NOU, prototip perfect divin care asa a fost dintotdeauna asa creat dar acum s-a desavarsit creatia .Asa cum ti-am mai spus timpul nu exista ..creatia inca nu s-a terminat ..ea continua in infinit .Voi o percepeti functie de timp si de constiinta voastra .Cand constiinta atinge Infinitul si punctul 0 atunci creatia se implineste in Timp ,se desavarseste si asta va fi perceptia voastra in Timp .Iar perceptia Dincolo de timp a voastra ca si constiinte pure si infinite va fi de constientizare a propriei creatii ,a propriei Sine  pe deplin .Atunci e ziua de odihna a infinitului .Punctul 0 .

-Suna interesant …adica maret asa ..printre accidente ,urlete ,tipete dar si zambete multe si stari frumoase sa inteleg ca se intampla toate acestea intr-un mod perfect si sublim?

-Chiar asa este !Cine Atinge Imparatia Cerurilor o are .Pentru ca EA este NIMIC .Acest Nimic odata atins aduce Nimicul la nivel de TOT .E ca si cum ai intinde mana spre cer si ti se pare ca nu-l atingi niciodata cand defapt  il atingi si cand nu intinzi mana ,fara sa-ti propui .Cerul e peste tot .Ai cautat destul Cerul ..iar el era printre degetele tale …Acum ca te-ai prins ..Cerul e la mana ta si in mana ta .El se manifesta si din maini iti curge Cerul si te minunezi ..

-Hmm acum mi-a venit in minte acel vis recent in care din palmele mele curgea mir si vindecam si miroseau atat de frumos ..

-In palmele tale e Cerul .In palmele voastre  e Cerul !!.NU-l mai cautati ! .Nu-I mai vorbiti !.Nu mai ridicati ochii la Cer !Nu mai cautati ingerii si serafimii! .Nu mai faceti scari pana la CER!Cerul nu este Acolo!.Este in palma voastra ,printre degete ..iar voi claditi scari iluzorii si incercati a urca pe ele ..

-Minunat!Am inteles!Multumesc!

-Deci ..nu uita !Esti inima ce acum se naste .Doar TRAIESTE !Si atat!Nu ai corpuri spirituale ,mentale ,emotionale ..nu te panica .Acum se creaza alt Corp .De la Sine .Din Nimic.Nu-ti bate capul.Doar Traieste .Asa cum iti vine …cu zambete ,lacrimi, iubiri ,zile bune ,zile proaste ,accidente ,bucurii..toate sunt absorbite in Nimic si Totul isi creaza un nou Corp .Si asa este !!!!!

Anca Todirica