Ajutor! Cine stie unde locuieste Iubirea?

Oare lacrima este predestinata iubirii?

Centrul iubirii in dimensiunea materiala este într-o micuţa zonă în formă de lacrimă, zona ventrală tegmentală. Circuitul neurologic al iubirii , descoperit de oamenii de stiinta, o interactiune dintre imagini , hormoni si gene,este explicat prin existenta a patru zone din creier , regiuni ale dragostei :

-zona ventrală tegmentală (VTA) (sistemul de recompense ),

- nucleus accumbens (asociată puternic de dependenţă)

-palidum ventral (zona asociată ataşamentului şi eliberează hormoni împotriva stresului)

- nucleul raphe ( produce serotonină, substanţă care induce un sentiment de calm).

Complicat de acceptat aceasta idee pentru noi, care am fost conditionati sa credem ca gandirea este plasata la nivelul creierului si iubirea la nivelul inimii, separate una de cealalta . Poate ca de aici provin toate suferintele noastre, nu stim ce sa facem cu gandurile care imagineaza iubirea, si cu iubirea care da dependenta , da pretentii fata de fiinta iubita, da asteptari in schimbul iubirii noastre.
Si totusi exista si alt fel de iubire , o demonstreaza marile iubiri ale lumii , dar si propriile noastre experiente pe care le traim la un moment dat in viata noastra.
Traim atunci ca fiinta cea mai vesela si plina de candoare si manifestam iubirea cea mai blanda si vie pentru omul asupra caruia proiectam iubirea noastra .
Ce se intampla atunci cu materia din care suntem facuti , de este nevoita sa accepte aceasta stare de liniste si impacare? Si de ce uneori ne intoarcem la starea de nefericire, cand impacarea cu noi insine este atat de aproape? Raspunsul meu este ca nu stim sa acceptam , sa ne acceptam pe noi insine si pe ceilalti in acelasi timp. E necesar mai intai sa fim pe deplin ceea ce suntem, sa ne acceptam pe noi insine total, indiferent de stadiul in care ne aflam, inainte de a deveni altfel. Aceasta acceptare ne da drumul sa fim altii, constructia unui alt eu devenind posibila. Atunci devenim constienti ca si cei de langa noi au propriul lor drum de recunoastere si se naste in noi compasiunea si dorinta de adapost si securitate alaturi de celalalt, pe calea de eliminare a crizelor de nefericire, cand pierdem temporar functiile eului.
Cand iubesti, poti sa privesti iubirea, poti sa o pipai, poti sa-i simti forma , ii vezi culoarea , ii simti gustul, sunetele vibreaza in corpul tau intr-un mod unic.
Ne putem lipsi de toate aceste minunatii de emotii pe care ni le ofera iubirea, fara sa fim nefericiti ? Raspunsul il gasim tocmai in definitia nefericirii-lipsa iubirii , incapacitatea de a te simti unul cu cel de langa tine.

Redevenim, incetul cu incetul, primii oameni din rai , Adam si Eva , ne acceptam goi de orice prejudecata si limitare, pe noi insine si pe ceilalti , apti fiind de a ne uni si de a fi diferiti in acelasi timp ,jucandu-ne jocul Energiei Universale in materie condensata.
Lasati-va inima sa fie vazuta de ceilalti!

Lacrima este predestinata nefericirii.

Accept lacrima si o eliberez din mine!

Maria

Rugaciune pentru Apa -Japonia Masaru Emoto, Mesager al apei.

Va rog sa trimitem rugaciuni si cuvinte de iubire si recunostinta, catre apa din reactoarele nucleare de la Fukushima.

La 16 zile de la cumplitul cutremur din Japonia, peste 10.000 de oameni sunt dati disparuti. Dar un lucru si mai rau este acela ca apa din reactoarele de la Fukushima au inceput sa se scurga si sa contamineze oceanul, apa si aerul din zonele invecinate. Singurul lucru care se face este sa se toarne apa pe reactoare. Oare sa nu mai fie altceva de facut? Eu cred ca este. In timpul celor peste 20 de ani de cercetari, am vazut ca apa devine pozitiva, atunci cand primeste vibratia pura a rugaciunii umane, indiferent cat de departe sunt oamenii care se roaga.

Formula lui Einstein E=MC² inseamna, de fapt, ca Energia = numarul de oameni si patratul constiintei acestora.

Acum a venit momentul sa-i intelegem adevaratul sens. Sa ne unim in ceremonia rugaciunii, ca cetateni ai planetei Pamant. Vreau sa-i chem pe toti oamenii din toata lumea sa se uneasca, pentru a gasi un mod de rezolvare a crizei planetei.

Iata care este procedura pentru rugaciune:

DATA SI ORA: 31 martie (joi) la ora 12 locala, din fiecare tara.

Va rog sa spuneti urmatoarea fraza:

APA DIN REACTOARELE NUCLEARE DE LA FUKUSHIMA, NE PARE RAU CA TE FACEM SA SUFERI. TE ROG SA NE IERTI.

ITI MULTUMIM SI TE IUBIM!

Va rugam sa rostiti aceste cuvinte cu voce tare sau in gand. Repetati-le de trei ori, tinand mainile in pozitie de rugaciune. Faceti-o cu sinceritate.

Va multumesc din inima.

Cu iubire si recunostinta.

 Masaru Emoto, Mesager al apei.

Trezirea ta se produce , accepta invitatia si recunoaste ca Tu deja te-ai trezit, si chiar asa si este

1) Nimeni nu are nevoie de ajutorul tau , deoarece nu exista nimeni separat;

2) Ajutorul tau nu este un serviciu, ci o sarbatoare- o piesa de teatru

3) Tu nu trebuie sa renunti la nici un lucru, cu exceptia unuia singur, care nu a existat niciodata ego-ul;

4) Atunci cand o persoana obisnuita este iluminata, ea devine un intelept, insa cand un intelept este iluminat, el devine un om obisnuit;

5) Ego-ul doreste in special sa vada lumea ca fiind obisnuita, in Adevar totul este obisnuit, caci lumea este speciala;

6) Tu poti lucra impreuna cu mine oriunde te afli, deoarece distanta si spatiul nu sunt niciodata o limitare; 7) Ceea ce tu iubesti cu adevarat si dupa care tanjesti este Adevaratul Tau Sine……………….. Atunci cand cineva crede ca are o misiune si o ia foarte in serios, creeaza doua probleme aparente:

1) Infinitul care esti Tu cu adevarat se identifica cu rolul din vis si devine o entitate limitata ce are de facut ceva. Aceasta este o super-inselatorie limitata a Fiintei Tale Adevarate, in special daca tu consideri rolul ca fiind real si serios;

2) Persoana (rolul) porneste de la un fals sistem de credinte, presupune ca exista ceva in neregula cu Universul si ca este necesar ca acest lucru sa fie remediat, astfel ca persoana va proiecta acest sistem de credinte si de aceea va fi vazut ca minfestandu-se in lumea visului sau, nefiind constienta ca “ ceea ce crede a fi real” a creat si a planuit in mintea sa. Astfel, in acea persoana se da o lupta, prin faptul ca ea si-a imaginat si a visat ceva. Incercand sa rezolvi aceasta dilema din afara, nu faci decat sa exacerbezi problema presupusa initial. In realitate, atat problema cat si solutia se afla in INTERIOR. Atunci cand acest lucru este inteles, poti sa-ti manifesti liber rolul (misiunea) in acest plan, fara a te identifica cu el. Fiind centrat in Adevaratul Tau Sine, tu (rolul din vis) vei fi calauzit in mod constant si protejat, astfel incat sa-ti poti juca rolul cu bucurie si in neinfricata libertate. De fapt, tu intelegi ca nu faci nimic in mijlocul intregului joc. Spiritul sau Sinele face toata munca. In mod asemanator, atunci cand incerci sa-I trezesti pe altii si sa iei acest lucru in serios, pleci de la premiza ca ei se afla in iluzie sau in somn (ignoranta) si acest lucru este ceea ce tu proiectezi, creezi si vezi si in mod gresit consideri proiectia ta ca fiind o realitate. Insa, odata cu propria ta trezire, vei vedea ca intreaga lume este trezita. Acesta este paradoxul divin. Non-dualitatea este intotdeauna paradoxala pentru o minte dualistica. Precum stii, finitul nu poate niciodata intelege infinitul. Atunci cand tu intelegi ca esti Infinitul, intelegerea nu se mai face prin minte sau ganduri, ci prin Sinele care nu poate fi pus in cuvinte. Trezirea ta se produce , accepta invitatia si recunoaste ca Tu deja te-ai trezit, si chiar asa si este. Bedri Cetin & Beatrice Tuhari

Invata sa ramai NEAFECTAT, NEATINS, ca o frunza de lotus in apa.

"IN ORICE SITUATIE AI FI, ESTE O SITUATIE DATA DE DIVINITATE-- N-o respinge. Este o oportunitate, o ocazie de a creste. Daca eviti oportunitatea, nu vei creste....

INTEGRITATEA APARE DIN FURTUNILE LUMII. Ocazia de a cristaliza integritatea in fiinta ta se afla in provocarile lumii. Lao-Tze spunea: Accepta situatia in care te afli. Este cea mai buna situatie pentru tine, de asta te afli in ea.

EXISTENTEI II PASA DE TINE, de aceea ti-a creat situatia. Ea nu a aparut fara motiv. Nimic nu este intamplator. TI SE DA CEEA CE AI NEVOIE. Daca nevoia ta era sa fii in Himalaya, ai fi plecat in Himalaya. Sau Himalaya ar fi venit la tine.

Se intampla... atunci cand discipolul este pregatit, Maestrul apare. Si cand linistea ta interioare este deplina, Divinitatea apare. SI INTOTDEAUNA VEI PRIMI CEEA CE AI NEVOIE (Nu neaparat ceea ce iti doresti!.n.trad). Existenta are grija, ca o mama.

Asa ca NU TE INGRIJORA. Mai degraba, FOLOSESTE OCAZIA. Este o lume in schimbare;aceasta agitatie permanenta din afara-trebuie folosita. FII MARTOR, OBSERVA. INVATA CUM SA NU TE AFECTEZE. Invata sa ramai NEAFECTAT, NEATINS, ca o frunza de lotus in apa."

OSHO
The Secret of Secrets

Multumesc Maria Timuc

Da ,Maria Timuc , iti multumesc pentru articolul tau.

La prima vedere s-ar putea sa ni se para ca trebuie sa ne punem frana viselor , dorintelor si iubirii noastre.

Dar nu este asa..

Universul ne da intotdeauna ce ne dorim , doar ca mai trebuie ceva adaugat gandurilor , rugaciunii noastre.

Dupa ce alegi experienta a ceea ce vrei sa traiesti in viata ta, adaugi ca totul sa se manifeste conform binelui cel mai inalt al celor implicati.

Si atunci universul va sti ce are de facut , va alege acea cale care nu va aduce nefericire celor de langa noi .

Si daca din imensitatea de potentiale , nu exista nici o posibilitate de traire a dorintei noastre , atunci Universul va gasi calea de a ne impaca cu noi insine .

Te imbratisez Maria Timuc !

Un pom nu-şi doreşte să înfrunzească, să înflorească, să facă fructe, cum nici o floare nu se gîndeşte cum să se facă mai frumoasă, or mai colorată. Natura conţine un program puternic, ascuns în sămînţa însăşi, care îngrijeşte viaţa şi frumuseţea pomului sau a florii. Este evident că şi omul se naşte dintr-o sămînţă, şi el conţine, deja, un program de creştere, de dezvoltare, de înflorire şi de frumuseţe. Dar, dacă întreaga natură “înţelege” să urmeze programul înscris în propria-i sămînţă, omul – tulburat prin credinţe şi prin tipare mentale - încearcă să schimbe natura, prin dorinţe care sunt împortiva vieţii. Prin dorinţe care nu sprijină binele propriu şi al celorlalţi. Avem nevoie să ne fixăm în minte noţiunea de a cere ceea ce este spre binele tuturor.
Altfel, se întîmplă să cerem insistent bogăţie şi cineva ..să moară, pentru ca dorinţa să ni se împlinească. Este posibil să cerem insistent un anume partener şi el să ne fie adus în preajmă prin evenimente nefericite pentru mulţi alţi oameni. Dorinţele ni se împlinesc cu preţul suferinţei proprii şi a suferinţei altor oameni de cîte ori ele nu sunt naturale, aşa cum este floarea pomului sau fructul său. Dacă programul nostru de viaţă nu conţine figura unui om bogat, vom atrage bogăţie prin dureri incalculabile. Aceasta este o mare taină a existenţei noastre. Taina dorinţei ne dezvăluie că suntem programaţi numai pentru binele tuturor. Un pom este programat să dăruiească frumuseţe şi să hrănească fiinţele cu roadele sale. Ca şi el suntem noi, oamenii, programaţi pentru a dărui frumuseţe şi hrană sănătoasă celor din jurul nostru. Prin dorinţe hazardate, prin percepţii şi gînduri care nu sprijină viaţa, afectăm viaţa şi ne dezicem de natura noastră adevărată. .
Dacă dorinţele nu sunt naturale şi nu sprijină binele, energia se blochează, iar blocajul aduce durere, ură şi distrugere. Curgerea firească a energiei crează întîmplări de viaţă în care toţi sunt ajutaţi. Suntem resposnabili de noi înşine şi de cei din jur de îndată ce ne dorim un lucru oarecare. Universul ne spune întotdeauna “da”, numai că - pentru a ne împlini dorinţele – mulţi se pierd în durere, noi de asemenea şi nu au ochii destul de mult deschişi pentru a vedea. Să însoţim, aşadar, fiecare dorinţă cu gîndul “îmi doresc să mă iubească acest om, să am bani mai mulţi, să fiu fericit, or sănătos, dacă este spre binele cel mai înalt al meu şi al tuturor. Dacă nu este aşa, sunt capabil să renunţ la dorinţa mea”! Capacitatea de a renunţa la împlinirea unei dorinţe ne va face mai buni, mai înţelepţi şi întotdeauna ne va pune în armonie cu universul. El ne cunoaşte nevoile cu adevărat şi le răspunde prin crearea unor evenimente care sprijină pe fiecare. Chiar şi oamenii necunoscuţi răspund inconştient pentru împlinirea dorinţelor noastre. Să deschidem larg ochii şi să vedem că aceasta nu este doar o taină, ci descrie natura a ceea ce considerăm a fi miraculos.
sursa

Bashar-Dacă vrei să fii fericit, fii fericit

Când îți vezi reflexia în oglindă, știi că nu ești tu acolo, în oglindă. Știi bine că tu ești aici. Știi că aia-i doar o reflexie. Dacă vezi reflexia încruntându-se, nu te duci la oglindă și-ncerci să silești reflexia să zâmbească; când vrei să vezi reflexia zâmbind, știi că ai un singur lucru de făcut: trebuie să zâmbești tu mai întâi. Dar, dacă aștepți ca reflexia să zâmbească prima, apăi te vei încrunta pentru tot restul vieții tale. Dar asta-i ceea ce fac cei mai mulți: „Voi fi fericit după ce realitatea mi se schimbă…” – da, chiar asta faci, chiar și tu! „Voi fi fericit atunci când reflexia mea va fi fericită” – dar reflexia nu poate fi fericită până ce tu ești… Așadar, când ești tu fericit mai întâi, reflexia nu are de ales decât să-ți oglindească exact asta – dar, adu-ți aminte, ai creat o realitate spațio-temporală, așa că, uneori, e un oarecare decalaj între ideea schimbării pe care o faci lăuntric și capacitatea realității exterioare de a ți-o reflecta cu fidelitate; iar uneori, din cauza – în principal din cauza sistemului de credințe la care ai aderat de-a lungul vieții, chiar te vei verifica, să vezi dacă e evident că te-ai schimbat… și iată de ce insistăm de fiecare dată că, atunci când spui, atunci când știi că te-ai schimbat, nu condiționezi schimbarea de diferențele sau lipsa de diferențe din realitatea exterioară; testul cunoașterii că te-ai schimbat cu adevărat este acela că răspunzi diferit realității exterioare – chiar dacă aceasta nu se schimbă! Ăsta e felul în care știi că te-ai schimbat… pe când, dacă spui, „Da, m-am schimbat, dar nu văd asta în realitatea mea exterioară!”, atunci nu faci altceva decât să te tot chiorăști după schimbare în realitatea exterioară mai întâi, iar asta înseamnă că nu teai schimbat, așa că de ce ți-ar reflecta realitatea exterioară vreo schimbare? Vezi? Înțelegi, da? Bine atunci. Așadar, ideea e că, după cum spuneam, atunci când „te prinzi”, așa cum spui tu, atunci când pricepi simultaneitatea, vastitatea, adevărata putere și multidimensionalitate a existenței tale… atunci îți poți îngădui să relaxezi felul în care insiști mereu, condiționezi mereu și mereu într-un fel negativ una sau alta în ceea ce te privește – și poți alege pur și simplu să fii cine preferi să fii, fără absolut niciun motiv! Nu ai nevoie de un motiv pentru a fi fericit. Dacă vrei să fii fericit, fii fericit. Nu îți trebuie un motiv condițional exterior pentru a putea fi fericit. Iată de ce spunem, „împrejurările nu contează; numai starea ta de spirit contează”. Chestia e că tocmai starea ta de spirit e cea care determină tipul de efect pe care ți-l imprimă împrejurările, fiindcă împrejurările nu au un sens încorporat în sine însele; ele nu se petrec cu un scop anume; o împrejurare e neutră, e doar recuzită fără o însemnătate precisă – însemnătatea cu care tu o investești determină efectul pe care îl va avea asupra ta. Deci importanța pe care i-o dai va determina dacă îți vei experimenta viața într-un mod abundent ori limitat. Odată ce înțelegi că ești o ființă în plină expansiune și începi să te porți ca atare, chiar dacă ești focalizat ca individ, vei vedea diferența reflectată în realitatea ta prin simpla cunoaștere a ceea ce ești. Doar cunoscând că ești cutare lucru, acesta va începe să fie reflectat în realitatea ta ca într-o oglindă. Fiindcă acea realitate nu există, la drept-vorbind, acolo – este aici cu totului. Chiar aici, chiar acum, alături de tot ce există în Creație. Ceea ce numești, în mediul tău spațiu-temporal liniar, „momente diferite” este doar același moment, din punte de vedere diferite. Asta-i tot. Deci tot ce vezi… e un singur moment în Creație: ACUM. Totul există ACUM, iar ce numești tu momente diferite nu reprezintă decât exact același moment, dintr-un mereu alt punct de vedere. Iată cât de vast ești, iată cât de atotputernic ești – de miliarde de ori într-o clipă creezi, literalmente, miliarde de puncte de vedere diferite ale aceluiași moment de ACUM al creației – și iată ce experimentezi tu ca „realitate”. Într-atât de puternic ești. Trăiește ca și când ai fi constant conștient de asta, într-un fel smerit însă, și vei vedea incredibile miracole devenind cursul firesc al unei zile. 

Pricepi, zici? Bine atunci… 

Bashar – Simultaneity of Existence, 2010.08.28 (trad. Aristel Ianolide)

Cum să renunţi la această manie de a scleroza viaţa prin folosirea abuzivă a limbajului?

Încotro este orientată atenţia voastră în acest moment? Ce priviţi, ce conştientizaţi? Observaţi-vă cu atenţie. Veţi constata că privirea voastră tinde către exterior. Gândurile voastre se învârtesc neobosit în jurul lucrurilor lumii. Închizând ochii, nu vă eliberaţi. Formele şi imaginile sunt imprimate în mentalul vostru şi vă obsedează chiar şi când dormiţi. Gândurile voastre repercutează obiectele, sunt ecoul lor. Deşi pare interioară, lumea gândurilor este tot exterioară, căci eul sau falsa voastră identitate este un fel de corp străin care se află în voi. Martorul percepe ego-ul la fel precum percepe celelalte obiecte. Numai cel care percepe este interior. Încercaţi să înţelegeţi că fiind invadaţi de obiectele exterioare, nu sunteţi împiedicat să vă cunoaşteţi sinele. Barajul este ridicat doar de gândurile voastre. Un obiect poate să vă posede sufletul? Nu. El nu poate absorbi decât un alt obiect. Sufletul este încercuit de idei. Energia voastră, focul conştienţei voastre se dispersează, se refractează în gânduri. Reflecţiile şi numai ele vă închid şi vă izolează, vă îndepărtează de esenţă, de condiţia voastră originară. Scopul este acela de a-ţi regăsi starea de vacuitate, de puritate naturală; este un eveniment revoluţionar. Ce trebuie să faci? Să examinăm mai întâi geneza gândurilor. Veţi învăţa astfel să le goniţi încă de la început. Mulţi cercetători spirituali se luptă cu gândurile lor, înainte de a le fi sesizat provenienţa. Niciodată mentalul nu va fi stăpânit în acest fel. Singurul rezultat posibil este nebunia. Este exclus să suprimi gândurile, deoarece ele se reconstituie în mod constant. Ele seamănă cu şarpele mitologic, cu Hidra din Berna. Acest monstru avea şapte capete care creşteau pe măsură ce le tăiai. Nu vă cer să vă combateţi gândurile, deoarece ele se sting singure în orice moment. Ele nu durează niciodată mult, din contra, înlănţuirea lor, ideaţia, îşi urmează cursul neobosit. Reflecţia odată stinsă, este înlocuită de alta. Procesul este extrem de rapid şi tocmai aceasta constituie nodul problemei. Drama nu vine din moartea unui gând, ci din renaşterea sa imediată. Să nu încercaţi să vă opuneţi ideilor voastre, încercaţi să înţelegeţi mecanismul care le generează şi pe acesta trebuie să-l stăpâniţi. Nu va fi greu dacă înţelegeţi cu adevărat despre ce este vorba şi reţineţi că a te opune formărilor mentale este o luptă fără sfârşit. Spiritul va continua inexorabil să vă tortureze. Veţi fi învinşi. Repet: gândurile nu sunt duşmani. Demonul este cel care le generează şi vi le trimite neâncetat. Impunându-le un fel de regularitate a naşterilor, le veţi goni de îndată ce apar neinvitate. Dacă nu mergeţi la izvor, valul ideaţiei vă va supune cu multă uşurinţă, oricare ar fi eforturile voastre. În consecinţă nu vă ocupaţi de formulările voastre mentale. Împiedicaţi spiritul de a le mai produce. Ştiţi că intelectul este instabil. Cu alte cuvinte, ideea abia născută, trece şi dispare. Interzicându-i să vă mai inoportuneze, vă economisiţi violenţa pe care o implică distrugerea sa. De unde vine un gând? Concepţia şi naşterea sa rezultă din reacţiile noastre la ceea ce nu suntem noi. Întreaga responsabilitate a ideaţiei le incumbă, deoarece ripostăm maşinal şi mental la evenimentele şi lucrurile lumii exterioare. Să luăm un exemplu. Contemplaţi o floare. A privi nu înseamnă a gândi. Dacă continui să privesc şi nimic mai mult, mentalul meu rămâne pur. Dar dacă reacţionez spunând: “Ce floare frumoasă!” – un gând se interpune între floare şi mine. Din contră, dacă vibrez şi răspund fără a reacţiona, dacă mă absorb în contemplare, văd frumuseţea florii şi mă bucur de ea păstrând un spirit imaculat şi vid. Din nefericire suntem incapabili să trăim fără verbalizare. Procesul care constă în a închide o experienţă trăită în simboluri, în cuvinte, este originea gândurilor. Această reacţie devenită mecanică, acest obicei de a reduce o experienţă trăită la cuvinte, sufocă realul şi ucide viziunea sub o avalanşă de interpretări. Adevărul este minat, mirarea este refulată. Nu mai rămân decât cuvintele; cioburi, resturi, ce dansează prin spiritul nostru, prin mintea noastră. Gândurile noastre nu sunt decât faruri şi ele au viaţă scurtă. Pentru a nu avea senzaţia de lipsă, transpunem imediat orice mică experienţă în gânduri, în cuvinte, de-a lungul întregii noastre vieţi. Sub acest noian de cuvinte, sub acest vacarm mental, pierdem conştiinţa propriei noastre realităţi. Cum să mai renunţi la această manie de a scleroza viaţa prin folosirea abuzivă a limbajului? Trebuie stăpânită geneza gândurilor. Fiţi atenţi! Încercaţi să înţelegeţi, vă rog!

Osho

TRUP AL MEU , SUFLET AL MEU, FACETI PACE!

Ştiţi bine asta. Sufletul vostru - care a venit aici pentru cea mai bogată experienţă şi nu pentru cea mai săracă; pentru cât se poate de mult şi nu pentru cât se poate de puţin - ar dori să nu vă opriţi. Şi, atâta timp cât alegerea este întotdeauna a voastră, sufletul vostru ar dori să nu deveniţi niciodată mulţumiţi sau satisfăcuţi de voi înşivă şi, bineînţeles, niciodată să nu cădeţi în apatie. Pentru că sunt prea multe lucruri de schimbat în lumea voastră, prea multe din voi înşivă de creat. Există întotdeauna un nou munte de urcat, o nouă frontieră de explorat, o nouă frică de învins. Există întotdeauna un loc mai înalt, un concept mai grandios, o viziune mai măreaţă.  Neale Donald Walsch

Stropi de lumina, asta suntem , picaturi de lumina din energia primordiala . In eterna secunda pururea aceeasi , un numar infinit de spirite  care vibreaza la diferite niveluri energetice decid si aleg Jocul de-a materia. Intram in camera de incetinire a vibratiei si pe deplin constienti alegem trupul , drumul, emotia, familia de suflet care ne va insoti in aceasta calatorie .Ne desenam in linii mari traseul , punem in calea noastra barierele pe care vrem sa le depasim pentru a reusi sa ne recunoastem , lasam o infinitate de potentiale in drumul nostru . Punem valul neamintirii a cine suntem cu adevarat si plonjam in materie sa experimentam si sa simtim tot ceea ce trupul material poate simti. Experimentam lumea exterioara prin simturile care guverneaza actiunea si reactiunea. Acest organism functional -trupul -creat înainte ca sufletul sa soseasca - este cel cu care sufletul trebuie sa se uneasca.. Si pe parcursul vietii tot incercam sa unim sufletul cu trupul si sa le invatam sa colaboreze. Sufletul si trupul sunt percepute ca doua entitati separate , care incearca pe rand sa preia controlul asupra mintii Si totusi sufletul a fost cel care, în acord cu mintea unui trup, a creat o personalitate unica a unui singur Sine. Fiecare corp fizic are forma sa unica, iar conceptele, ideile si judecatile oricarei minti omenesti sunt în legatura directa cu sufletul care ocupa acel trup. Trupul desfata sufletul ca mijloc de exprimare, atât fizica, cât si mentala, dar în acelasi timp îi poate aduce acestuia si multa durere. Lectia acestei fuziuni este de a conduce la o unire armonioasa a trupului si a sufletului, astfel încât ele sa functioneze ca un tot unitar. Pe planeta Pamant se experimenteaza unirea Divinului cu umanul. Este momentul sa ne dam seama ca putem largi marginile pamantului doar prin simpla dorinta.
 EXPRIM INTENTIA DE A MA IMPACA CU MINE INSUMI ! Exprim intentia de a manifesta si trai in iubire pura si sa nu ma mai reintorc niciodata la CONFLICT SI URA!
TRUP AL MEU , SUFLET AL MEU, FACETI PACE!

Maria

Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”. Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”. Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

Maria Timuc

Lecţia de zbor

Am simtit de curand , ca mi s-au activat aripile eterice si pot calatori energetic atunci cand ma focusez asupra unui loc, sau persoane. 

In acel moment simt cum intreaga mea fiinta eterica intra in energia persoanei respective si ma ajuta sa inteleg ce se petrece acolo. 

De cele mai multe ori gasesc emotii sfasietoare , temeri, blocaje , incapacitate de a comunica . Empatizez cu acea persoana , intru in sufletul ei si stiu instinctiv care este cauza traumei. 

Dar nu pot influenta nimic, nu am voie sa ma implic si nici nu cred ca as putea schimba ceva eu. Pot in schimb sa ridic un pic valul de pe chipul omului a carui energie o proiectez. 

Ca sa devii inger uman trebuie sa incepi prin a face curatenie in propriul suflet, sa vezi cu curaj toate emotiile pozitive si negative si sa-ti asumi rolul de curatitor al celor nefolositoare . 

Mintea va fi foarte activa in aceasta perioada de curatire, va incerca sa te ingenucheze , sa-ti spuna ca vei trece prin multe furtuni , va incerca sa te fereasca prin neimplicare , prin aducere aminte a unor situatii cand totul devenea prea mult si prea greu de realizat. 

Daca ai curaj si ai reusit sa te iubesti pe tine insuti, vei face pasul urmator. 

Din cea mai pura sursa , care se afla in inima, chemam cu iubire ingerul nostru pazitor care ne-a fost harazit din nastere , il acceptam ca parte din noi si il rugam sa ne invete cine suntem cu adevarat , cum sa ne desfasuram calatoria noastra din dimensiunea dualitatii in dimensiunea Iubirii si Armoniei.

De aici incolo fiecare face calatoria in felul lui autentic , original , unic , prin iubirea pe care o gaseste in interiorul sau , fiecare evolueaza prin alegerile sale. 

Ceea ce trebuie constientizate sunt aripile care deja exista in fiinta noastra. 

Si astfel putem sa ne apropiem unii spre altii, lumina spre lumina, ne putem ajuta sa ne reamintim ca suntem fiinte inzestrate cu capacitatea de a „zbura” inima langa inima , suflet langa suflet pentru a crea o noua lume in care sa fim Unul. 

Zbor catre mine insumi , zbor catre oamenii din jurul meu , pentru ca impreuna sa construim un nou joc.

Maria

Lectia de zbor
[Nichita_Stanescu ]

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

Noul val de iubire

Există o adâncă tăcere in suflet, nivel care patrunde palpabil pe planetă chiar acum. Inima omului este de deschidere şi de adaptare la frecvenţele amplificate de dragoste, şi mulţi îşi revin din tot ceea ce au transpirat. Nu e ca şi cum nu am ştiut magnitudinea de schimbare care a fost înaintea noastră, dar impactul toate ... integrarea şi alinierea ... pulseaza prin fiecare nivel al fiintei noastre, simţită în fiecare os din corpul nostru. Atât de multa schimbare a avut loc în interiorul şi în jurul nostru că deabia acum incepem sa ne dam seama . Se simte ca aproape am îndurat un naufragiu în miez de noapte, au fost aruncaţi pe mare pe o pluta de viaţă şi suntem la soarta mareelor. La răsărit de soare, am observat că suntem lovitide stanci, de un nou ţărm necunoscut, neexplorat. Acesta este locul unde suntem acum în ceea ce priveşte noul nostru nivel de constiinta. Format nou de dragoste Recalibrarea devastatoare a evenimentelor care au avut loc în Japonia şi a zguduit globul săptămâna trecută, au fost rezultatul aceleaşi energii care a precipitat o inima mare si deschiderea plexului solar al intregii omeniri. Energiile din spatele acestui eveniment au cauzat o expansiune masivă în inima (mare), precum şi plexul solar, iar acest proces de extindere este crearea noului şablon de iubire, care este acum ancorat pe planetă. Această iubire este o nouă combinaţie de dragoste împuternicita (inima mare) si intelepciune spirituala (plexul solar) ... ceea ce se referă la activarea "creierului corp". La nivel fizic, această deschidere poate fi simţită în centrul pieptului prin partea din spate a inimii şi în groapa de la stomac. Simptomele pot varia în funcţie de colecţia noastră personală de miasme energetic / genetic, dar, în general plexul nostru solar (chakra) este legată de stomacul nostru, abdomen, tractul gastro-intestinal superior,, vezica biliară ficat, pancreas, rinichi, splină şi glandele suprarenale şi ... centrul inimii chakra al patrulea) este legat de inima noastră, plămânii, vasele de sânge, umeri, coaste, sanii, diafragma, şi superioare a esofagului, şi deci toate aceste zone sunt supuse detoxifiere celulare în acest timp. Unele dintre aceste simptome pot fi mai proeminente si se manifesta ca înăsprirea / durere în piept, dificultăţi de respiraţie, anxietate, arsuri la stomac extreme şi inexorabil / indigestie, reflux acid, greaţă, flutură-inima, palpitaţii, aritmie, durere / sensibilitate în organe şi dezintoxicare de-a lungul coloanei vertebrale. De asemenea, cand aceste centre sunt deschise de energie mai complet, aceasta poate provoca, de asemenea, disconfort mare în mijlocul spatelui în cazul în care mulţi isi desfasoara "aripile lor eterice" (deschiderea centrului de energie din spatele inimii) Suntem încă în chinurile de integrare a acestui nou val de iubire, care nu numai că alterează, sau recodeaza straturi ale corpului aurei, dar ... din punct de vedere biologic ... stimuleaza glanda timus (amplasata în spatele sternului între inimă şi gât) să se extindă literalmente, care, de asemenea, forţeaza pieptul să se extindă la casa glandei extinsă, care primeşte acum aflux mai mare de lumină.

Cu alte cuvinte, dragostea doare.

traducere Mariana Gheorghe

sursa

Cea mai scurtă cale spre iluminare este cea care trece direct prin inimile noastre. Prin relaţiile noastre. Prin durerile, suferinţele şi fricile noastre.

Dacă vrei să te vindeci, aminteşte-ţi - lasă durerea să iasă: recu­noaşte şi acceptă rana. Trăieşte împreună cu ea şi las-o să te înveţe.

•  Simte durerea. Aminteşte-ţi violenţa.

•  lartă-te.

•  Fii bun cu tine însuţi.

•  Vezi durerea făptuitorului răului.

•  Vezi violenţa ca pe un strigăt după iubire.

• Acum. ridică-te.

• Jură că nu vei mai fi niciodată o victimă.

• Jură că nu te vei mai trăda niciodată.

•  înţelege că ai acceptat durerea, deoarece ai dorit iubire şi nu ai ştiut cum să o capeţi.

•  Spune ce doreşti acum.

•  Spune-i NU abuzului.

•  învaţă să spui NU la ceea ce nu doreşti.

•  învaţă să spui DA la ceea ce doreşti.

• Nu face confuzie între cele două.

•  Nu accepta ceea ce te face să nu te simţi bine.

• Spune adevărul, chiar dacă asta ar însemna că ceilalţi te părăsesc.

•  Fii ferm. Vorbeşte limpede. Mergi înainte cu viaţa ta.

•  Doreşte să simţi ceea ce simţi şi să-i faci pe alţii să ştie ce simţi, însuşeşte-ţi ceea ce simţi şi nu-i face pe alţii responsabili pentru aceasta. Nici o acuză nu e potrivită în acest caz, nici în ceea ce te priveşte şi nici în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi.

•  Să ştii că vindecarea este un proces care ţine o viaţă întreagă. Există din ce în ce mai multe straturi de uitare şi neglijare de sine care vor ieşi la suprafaţă. Este în regulă. Acum ştii că poţi simţi durerea şi poţi trece prin ea. Acum poţi avea încredere în călătoria ta de vindecare.

• Nu e nevoie să continui să cauţi întunericul. Va veni de la sine. In momentul în care vrei să vindeci, durerea sinelui fărâmiţat apare în mod automat. Fragmente din puzzle ies la suprafaţă şi imaginea devine clară.

Acest lucru nu se întâmplă dintr-odată.

•  Ai răbdare. Nu poţi grăbi acest proces. Vindecarea ta se face în ritmul ei propriu şi liniştit. Acceptă-I. Nu forţa lucrurile, pentru că te în­torci iar la frică şi îngheţi în ea. Acceptă să tratezi flecare problemă în momentul prezent.Despre asta este vorba când ne referim la calea spiri­tuală. Vindecarea rănilor. Vindecarea durerii noastre personale, făcând-o publică. Mărturisindu-ne ruşinea. Găsindu-ne parteneri întru vindecare.

Această lucrare nu poate fi făcută într-o peşteră din munte. Retra­gerea din viaţă nu face altceva decât să atrofieze simţurile. Nu este nici avantajoasă şi nici necesară. Cea mai scurtă cale spre iluminare este cea care trece direct prin inimile noastre. Prin relaţiile noastre. Prin durerile, suferinţele şi fricile noastre. Nu pare a fi o cale a demnităţii, dar este cea mai demnă cale dintre toate. De-a lungul ei. aripile întunecate devin lu­minoase, iar întunericul dă naştere propriei sale forţe de vindecare. Asta, deoarece în întuneric noi suntem îngrijiţi şi pregătiţi. Din acest pântec în­tunecat ieşim înspre lumină. Fără el, noi nu ne-am naşte.

Fără el, noi nu ne-am putea naşte din nou.

Paul Ferini Linistea inimii

Viata mea secreta

Mi se pare ca renasc intr-un mod nou, plina de o bucurie misterioasa care se insinueaza in trupul meu muritor si imi da voie sa privesc constient in mecanismul interior ,ce tresalta de noi frecvente si ma racordeaza la noi emotii.

Este viata mea secreta , viata mea pana acum virtuala , pe care nu am avut curajul sa o afisez nici macar in fata mea.

Sa fie de vina oare primavara , sau ceea ce trebuia sa creasca in mine a ajuns la inmugurire?

Ma regasesc intr-un fel de a fi nou, o noua fiinta isi croieste drumul  catre mine insumi.

Si imi place aceasta aparitie copilaroasa, care nu tine cont de varsta , de convingeri si de tot ce a insemnat pana acum viata pentru mine.

Totul a inceput in momentul in care am constientizat ca nu mai pot continua prefacandu-ma ca ascult mintea , ea intotdeauna m-a condus catre un drum invariabil plin de suferinta si de teama ca nu corespund dorintelor celorlalti.

Si am hotarat in deplin acord cu mine sa trec toate intamplarile si toate emotiile prin filtrul inimii.

In toate cazurile (100%) cand am judecat astfel , inima nu m-a tradat.

Tot ce venea in calea mea, situatii , intamplari, decizii , luate sub impulsul inimii s-au rezolvat simplu, fara efort , calm, si-au gasit locul fara conflincte interioare si exterioare.

Exista fiori care imi dau un surplus de viata , un sentiment care imi spune ca in ciuda timpului care trece implacabil, exista in mine o bogatie deja a mea , care astepta doar sa fie descoperita.

Nu exista nimeni intre mine si mine!

Ce ma inconjoara acum are un colorit unic , o neasteptata bucurie ma insoteste prin aceasta calatorie frumoasa prin materie .

Am curajul de a pune in lumina aceasta noua viata a mea.

Aceasta fiinta care sunt, nu se teme de a se descoperi.

Sunt eu, Maria, chiar daca ma acceptati in noua mea haina ,chiar daca  nu.

Eu va accept pe voi , indiferent de cum arata sufletul vostru, indiferent de ce sunteti.

Maria

„Ma ridic si spun :

Daca poti , uita si nu-ti aduce aminte nimic

Decat numai intamplarile tale si atat.

Nu-ti aduce aminte nimic, mai ales legea uit-o.

Mira-te de tot ce ti se-ntampla ,

Mira-te de tot ce vezi ,

Atata timp cat ai sa te miri

Esti salvat.

Amintirea te-a parasit

Si nimic din inceputurile lumii nu te mai

Cerceteaza.

E liniste , trece o pasare

De parca ar deschide ferestre ,

Aripile ei sunt

Ferestre.

Nichita Stanescu

Dacă inima n-ar simţi - fie şi fugar - frumuseţea lucrurilor, ne-am transforma în deşerturi vii, în pietre sau în obiecte mişcătoare

"Lucrurile cele mai bune şi mai frumoase nu pot fi văzute şi nici măcar atinse. Ele trebuie simţite cu inima", a spus Hellen Keller. În afara "simţirii cu inima", frumosul lucrurilor sau al fiinţelor din jurul nostru ar putea rămâne o simplă idee sau o iluzie, bună pentru poeţi şi inocenţi. Lumea văzută din minte ne prezintă adesea durerea, limitele, frământarea, constrângerile şi debusolările vieţii de zi cu zi, din care frumuseţea lipseşte, iar fericirea-i ascunsă în frânturi inconsistente. Mintea ne arată continuu ceea ce nu avem, ceea ce ne lipseşte, ceea ce nu-i bun, ceea ce poate fi judecat, ceea ce-i imperfect şi dureros. În căutarea-i frenetică după suferinţă, mintea pare să spună că-şi refuză în fapt fericirea, în vreme ce pretinde că se află pe drumul către căutarea ei. Numai inima noastră poate trăi îngăduinţa şi libertatea de a simţi frumosul, şi asta pentru că inima nu gândeşte în perimetrul îngust al realităţii exterioare. Ea se surprinde pe sine... într-o amplă şi fascinantă bucurie a comuniunii subtile dintre om şi Dumnezeu. Pentru ca omul să poată vedea lucrurile frumoase, are nevoie să le simtă cu inima. Şi dacă inima lui este "închisă", îşi pierde puterea de a simţi. Oricât de fastuoase apariţii şi-ar face prin vieţile noastre lucrurile frumoase ale acestei lumi, mintea s-ar putea zgribuli în frică şi ar putea suferi năprasnic în faţa lor. Mintea se raportează la experienţa de acum prin emoţiile înregistrate în subconştient în relaţia cu experienţele din trecut. Dacă experienţa de iubire din trecut a fost trăită ca o durere, atunci durerea emoţiei de atunci apare tulburător în faţa experienţei frumoase de astăzi. De aceea omul nu poate recunoaşte lumea sau experienţa frumoasă cu mintea, exceptând situaţia în care experienţa frumoasă din trecut a fost... chiar frumoasă. În faţa iubirii, mintea se poate trezi asaltată de îndoieli şi zbucium, de gelozie şi candoare teribilistă, de suferinţă şi deziluzie dacă iubirea din trecut a fost deziluzie şi suferinţă. Dar inima, inima trăieşte pe alte coordonate. Inima nu înregistrează trecutul. Inima nu este interesată nici de viitor. Ea simte Acum, pur şi simplu. Ea simte frumosul şi-ţi spune asta în clipa în care tu însuţi simţi. Inima se bucură chiar în clipa aceasta şi gata. Ea este întotdeauna deschisă pentru trăirea frumosului. Ea îl percepe continuu "acum", dincolo de raţiune, dincolo de judecată, dincolo de experienţa prin care ai perceput lumea. Pentru inimă, lumea-i frumoasă şi viaţa-şi desfăşoară surâsul incandescent în fiecare clipă. Inima-i deschisă pentru a simţi cele mai bune şi mai frumoase lucruri, şi acesta-i norocul nostru. Dacă inima n-ar simţi - fie şi fugar - frumuseţea lucrurilor, ne-am transforma în deşerturi vii, în pietre sau în obiecte mişcătoare. Poate că şi lumea jucăriilor ar fi mai vie decât un om... căruia inima nu-i impune uneori să simtă frumosul, binele şi chiar fericirea. Fiinţa umană nu poate supravieţui în afara simţirii din inimă. Bebeluşii nemângâiaţi ajung să moară ori stagnează la nivelul creşterii. Fără atingerea răsărită din inimă, spiritul ascuns într-un bebeluş preferă să dispară. Adolescentul, adultul, tânărul, bătrânul, filozoful, savantul, gunoierul, bunul şi răul au - în egală măsură - nevoia vitală de a simţi cu inima. Omul se ofileşte fără să se deschidă pentru propria-i inimă. Frumuseţile toate ale lumii de-ar sta înşiruite pe garduri în faţa unei inimi închise, ar fi în zadar... În faţa unei minţi marcate de experienţa răului, inima se închide, iar fiinţa frumoasă din interior se ascunde percepţiei. Noi avem nevoie să ne deschidem inimile şi pentru asta... putem fi atenţi la frumos. A fi atent la frumos deschide inima. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ţi reda... puterea naturală de a simţi cu inima... 

Maria Timuc 

Deschideti-va spre voi insiva! Lasati lacrima sa va elibereze!

Cand am inceput sa schimb perceptia asupra a ceea ce sunt, cand am simtit dorinta de a fi eu insumi? Nu stiu cu exactitate sa spun ca a existat un anume moment clar dupa care toate au decurs in alt sens. Stiu doar ca nu am avut teama si nici frica nu m-a amenintat ca drumul pe care merg ar putea sa ma piarda. La un anume moment toate emotiile mele curgeau altfel si am stiut ca deacum incolo viata mea va inflori asemeni primaverii care renaste si schimba in profunzime toate credintele si convingerile mele . IUBIREA ESTE LIPSA NEGATIVITATII NOASTRE INTERIOARE spune Maria Timuc . Si este adevarat , am incercat de atatea ori sa gasim o definitie cat mai completa IUBIRII si nu reuseam decat sa-I dam o definitie unei parti din ea ,uitand de celelalte parti . Iubirea este ceea ce ne da echilibrul ,care ne apropie de noi si de ceilalti , iubirea este ardere, este cuibarire in siguranta , este impletire de trupuri in cautare de unitate ,este asezarea in caldura certitudinii ca ceea ce esti si faci nu atinge negativ nimic din jurul tau. Am trait pana acum in jocul pe care l-am creat noi insine impreuna cu limitarile si constrangerile realitatii inconjuratoare , am trait dramele vietii noastre din care am invatat cum ne putem depasi ,iar acum suntem in prezentul care are nevoie de eliberare. Cine suntem in adancul fiintei noastre? Cum si ce adauga fiintei noastre materiale iubirea ? Iubirea pentru o entitate care a ales sa se manifeste in acelasi plan dimensional cu noi este poate cea mai aproape de cautarile noastre , cea mai palpabila forma prin care putem manifesta certitudinile pe care le dorim sa le simtim. In material iubirea capata chip ,capata contur,consistenta , atingere . Ne aduce trupurile unul langa altul , unul in altul , pentru cateva clipe imbratisarea ne creaza senzatia de unitate cu alt spirit asemeni noua. Am citit nu de mult intr-un channeling ca deosebirea intre dragostea spirituala si cea materiala este ca noi , muritorii avem posibilitatea de a ne arata iubirea prin faptul ca ne putem imbratisa si noi profitam foarte putin de acest lucru . Sa eliberam trecutul care ne-a invatat cum sa ajungem la noi insine cu o lacrima eliberatoare . Sa pornim la construirea noului eu mai aproape de ce este el in spirit si impletit cu materia sa-I dam voie sa existe .
Sa ne imbratisam cat mai avem timp in materie!
In spirit ne va fi dor de o imbratisare !
Maria


 

Este o parte din voi care va simţi totul, Lăsaţi-o să curgă liber prin voi.

Sunteţi mult mai ghidaţi decât vreţi să ştiţi. Fiecare în parte are o legătură directă cu Raiul, o legătură directă Acasă. Nu puteţi să o simţiţi. Puneţi intenţionat un văl, pentru a vă opri să îl simţiţi. Noi vă spunem că, deşi petreceţi mult timp încercând să subţiaţi vălul, vălul este, de fapt, prietenul vostru. Atunci când daţi la o parte vălul, simţiţi tristeţe. Este o tristeţe profundă care vă îmbrăţişează începând cu acel moment, pentru că nu sunteţi Acasă, iar aducerea aminte de acel lucru este dificilă. Dar, dacă vă bucuraţi de văl şi ştiţi că este o parte din voi care este în afara lui, vă va oferi ghidare, atunci când vă aflaţi în bucuria voastră, în pasiunea voastră şi neataşaţi de un rezultat. Asta se întâmplă atunci când puteţi să curgeţi liber cu propria voastră ghidare a sinei voastre superioare. Asta se întâmplă atunci când întăriţi legătura pe care o mişcaţi acum.

Noi vă spunem că sunt multe lucruri care se vor întâmpla în lunile ce vin, cu oamenii, în general. Un lucru, mai ales, a început deja şi va continua în următorii doi ani. Există o energie în creştere, care va fi simţită în trupul fizic. Voi simţiţi Energie Universală, tot timpul, în corpul vostru. Deşi vă vedeţi ca fiind separaţi, vă veţi da seama acum că simţiţi că sunteţi conectaţi. Voi sunteţi parte, unul a celuilalt. Câmpurile voastre de energie se unesc. Chiar dacă voi credeţi că sunteţi indivizi complet separaţi de oricine altcineva, să ştiţi că nu sunteţi, iar energia voastră nu poate exista fără cei din jurul vostru. Nu este posibil să fiţi singuri, în termeni energetici; este doar posibil să fiţi parte a unei curgeri de energie. Acest lucru v-a fost ascuns de către propriul vostru model de văl. Acum, noi vă spunem că veţi începe să simţiţi acest lucru mai des. Îl veţi simţi în trupul vostru fizic. Pe măsură ce energia forţei de viaţă pătrunde în trupul fizic, voi o numiţi energie sexuală, dar sunt atât de multe îneţelesuri greşite despre energia sexuală. Atât de multă teamă şi confuzie înconjoară sistemele de credinţă pe care le-aţi legat de energia sexuală. Într-un timp foarte scurt, acest covor, numit Pământ, va trece printr-o mare scuturătură; toţi vor simţi o creştere a ceea ce voi numiţi energia sexuală. Vă cerem să eliberaţi sistemele voastre de credinţă asupra acestui fapt şi, pur şi simplu, să vă bucuraţi de călătorie. Uitaţi de toate detaliile legate de locul înspre care credeţi că vă îndreptaţi, de ceea ce e nevoie să faceţi, de ce este bine şi ce e rău. Pur şi simplu, simţiţi energia. Este energie. Asta e tot.

Am fost cel mai aprig judecator al meu , ce doresc mai mult?

Fiecare om poarta in suflet dorinta de mai mult.

Simtim intens ca ceva lipseste in viata noastra ,ca am putea strabate si alte drumuri decat cele batatorite de noi si de ceilalti in calatoria noastra prin materie.

Si totusi continuam sa mergem pe acelasi fagas care adauga continuu nefericire si tristete fiintei noastre. Ne amagim ca daca am avea o casa , un copil , bani, daca am calatori , daca am fi intr-un anume loc, daca ne-ar iubi cineva, daca am avea un anume loc de munca ,atunci tristetea ne-ar parasi.

Si nu este asa , toti cei care au toate astea au totusi partea lor de nefericire.

Ce anume oare ne lipseste?

Am sa incerc sa dau un raspuns, el nu este universal  ci are sens in acest moment  doar pentru mine.

Exista in interiorul meu un permanent conflict intre ceea ce simt ca exista in mine neexplorat inca si ceea ce fac zi de zi .

Zilele se duc incet sau mai repede , dezvaluindu-mi ca ma invart in jurul acelorasi lucruri , in jurul acelorasi sentimente de teama si frica ca ar putea sa vina o zi cand as putea pierde si ceea ce am . Si ce am ?

O viata obisnuita , intr-o relatie care imi da o stare de siguranta , pentru care simt duiosie , recunostinta – nu am nimic de reprosat celui de langa mine -, am un loc de munca unde sunt apreciata, am un copil pe care-l iubesc si blogul meu unde postez articole care creaza lumea virtuala in care as dori sa traiesc.

Multi m-ar acuza ca nu vad in jurul meu chiar faptul ca ceea ce doresc se gaseste acolo.

M-am intrebat si eu , am fost cel mai aprig judecator al meu , ce doresc mai mult?

Simt ca ma apropii de un prag in care as putea capitula , in care emotiile si dorinta mea de a fi mai mult s-ar putea pierde , s-ar putea uita .

Exact lucrul asta vreau sa-l intarzii sau sa-l indepartez total si pentru asta simt ca tot ce am de facut  este sa las sufletul meu liber sa se exprime cum vrea .

Explorand lumea mea interioara am constatat ca mereu am fugit de mine insumi , am cautat sa ma implinesc numai in relatie cu altcineva , m-am ignorat si am ignorat  tot ce simteam si tot ce imi producea bucurie , de teama ca as rani pe cei din jurul meu,  daca as fi dorit si altceva decat pe ei.

Si intr-o zi am descoperit ca in mine este un regat, un regat care nu exista in nimeni altcineva .

Unde exista atat de multa bucurie , liniste, atat de multa iubire pentru mine insumi , atat de multa fericire si solitudine , incat am hotarat ca este timpul sa nu mai fug de propriile mele comori.

Imi redau demnitatea  si respectul de sine.

Traind, cantand, razand, visand,simtind, pipaind, palpand, mangaind, alintand, tacand, meditand,  dorind, fierband,  triumfand, pierzand, castigand,, apropiind, indepartand, exaltand, exprimand .

Fiind ,luminand, iubind!

Iubindu-ma pe mine , ii iubesc si pe cei din jurul meu.

Si asa este! Multumesc !
Maria 

UMBRA

Traim intr-o lume plina de mister, plina de secrete. Lumea este un joc de lumini si umbre care se combina intr-un mod in care uneori ne face sa ne simtim bine iar alteori ne poate infricosa. Lumea in care traim este o mare scena in care decorurile se schimba in mod continuu. Iar fiecare decor activeaza in noi o gama variata de emotii, stari si sentimente. Exista decoruri care ne fac romantici si plini de iubire iar altele care ne amplifica fricile pana la paroxism.

Dar in esenta totul este un joc de lumini si umbre...nimic altceva. Dar combinatia pe care o realizeaza si mai ales modul in care noi le percepem ne fac sa le vedem ca avand influenta pozitiva sau negativa.

V-ati gandit vreodata la cat de prezenta este umbra in viata noastra? Un termen care la prima vedere indica ceva simplu, banal. Dar in realitate poate ascunde un intreg univers. In umbra noi ascundem tot ceea ce nu vrem sa se vada in lumina dar am vrea sa dispara in intuneric.

Este ceea ce noi constientizam ca exista dar nu vrem sa acceptam. Iar neacceptarea unui lucru lasa un spatiu gol. Iar acest spatiu este umplut de mintea noastra cu lucrurile artificiale.  Umbra este zona de granita intre amintire si uitare. Lucrurile pe care vrem sa le uitam le punem intai in umbra iar intr-un final ele ajung in intuneric. Problema este ca noi stim ca am uitat ceva , ca am pus ceva in umbra dar nu mai stim ceva. Si atunci apare sentimentul ca ceva lipseste in viata noastra. Umbra joaca si rolul invers: din intuneric (inconstient) apar lucruri pe care trebuie sa le ducem in lumina. Dar o perioada umbra le gazduieste. Si uneori poate fi un proces destul de dificil in a aduce ceva la lumina.

Sentimentul pe care-l ai de a fi un “alt tu” este pur si simplu ghidarea Sinelui Divin.

Sinele Divin detine o pozitie mult mai avantajoasa fata de micul Eu (Ego). El poate observa imaginea de ansamblu, precum si obstacolele care se astern in cale. Sinele Divin comunica cu noi prin intermediul Intuitiei (cel de-al saselea simt) si prin imaginatie. Creierul nostru primeste semnale de la lumea fizica prin intermediul celor cinci simturi. El primeste semnale si de la Sinele Divin, care este atot-stiutor si care ne ghideaza in permanenta spre stari tot mai inalte de Iubire numai daca ii permitem acest lucru, cu ajutorul celui de-al saselea simt, simtul intuitiv non-fizic. Acesta este modul prin care el comunica. Este un SENTIMENT, o pulsatie, o cunoastere interna, o premonitie, un presentiment, un simt al luminarii si usurarii. Te poate hrani cu idei prin intermediul imaginatiei, permitandu-ti sa-ti folosesti imaginatia pentru a derula in avanpremiera trairile pe care le-ai putea avea, traind scenarii diverse si variate.

Sentimentul pe care-l ai de a fi un “alt tu” este pur si simplu ghidarea Sinelui Divin.Traieste-ti visele care genereaza sentimente benefice, luminoase! Sarcina mintii noastre fizice este aceea de a ne concentra intreaga atentie pe o realitate fizica (de a fi lucizi), astfel incat sa percepem si sa experimentam ceea ce am conceput cu ajutorul Sinelui Divin, ceea ce afirmam ca fiind reprezentativ pentru adevarurile si bucuriile personale, individuale. Atunci cand mintea fizica se considera la comanda, adica atunci cand se considera ca fiind cea care trebuie sa duca tot greul, sa creeze, sa rezolve problemele si sa gaseasca solutiile, mintea va fi furata de trecut, blocata in aceasta bucla temporala, obligata fiind sa rezolve situatia actuala in baza uneia similare din trecut, facand salturi prin banca memoriei mentale si gandind ca ceea ce ai perceput in trecut TREBUIE sa constituie calea prin care tu poti rezolva problema prezenta. Iar acest lucru NU este adevarat. Ea considera ca metoda prin care ceva s-a-ntamplat in trecut TREBUIE sa aiba aceeasi cale de rezolvare si-n viitor, obturandu-ne astfel ORICE alta sursa noua de creatie, orice oportunitate. Nu numai asta, dar atunci cand incepem sa ingreunam mintea fizica in incercarea de a gasi SOLUTII, noi o supraincarcam cu sarcini pentru care nu a fost desemnata sa le manevreze. Nu-i de mirare ca se simte atat de “grea” si solicitata. Exista o cale mai buna… Sa renuntam la modul in care mintea crede ca e necesar ca lucrurile sa se-ntample si sa permitem Sinelui Divin sa ne ARATE modul de rezolvare a situatiei respective, sa ne arate o alta cale. Apoi sa permitem mintii fizice sa primeasca/perceapa aceste solutii furnizate.Sarcina noastra este de a devein pur si simplu PASIONATI despre ceea ce ne dorim cu adevarat si sa renuntam la atasamente, aversiuni, la rezistenta fata de viata si moarte. Sa permitem curgerea energiei Vietii prin noi in fiecare moment, fara restrictie. Sa simtim acea curgere lina a energiei Sursei prin intreg trupul, prin minte si suflet. Noi, ca si Sine Divin, suntem creați sa ne ghidăm permanent INTREGUL Sine catre ceea ce dorim ca reprezentare fizica a ceea ce afirmam acum ca suntem si, drept urmare, sa experimentam acest lucru, fara niciun fel de obstructie sau rezistenta a Ego-ului (Sinelui inferior). Este vorba despre un efort de echipa, in care toate componentele Sinelui nostru conclucreaza perfect, minte, trup si suflet. Doar atunci cand toate „colaboreaza” si sunt coroborate intr-un întreg și cand ne infuzam cu intreg entuziasmul si pasiunea noastra, numai atunci vom observa ca viata noastra EXPLODEAZA cu sincronicitati si creatii care sunt intr-adevar miraculoase

Bashar